100 de miliarde de euro pentru Spania - Europa cumpără din nou timp

Recapitalizarea băncilor din Spania cu fonduri externe nu are rolul de a rezolva criza din Europa, ci de a evita prăbușirea în viitorul apropiat a sectorului bancar, pe care se sprijină a patra economie a zonei euro. Ajutorul convenit de miniștrii finanțelor din zona euro pentru băncile spaniole se încadrează în atitudinea generală a liderilor europeni față de turbulențele din ultimii doi ani și jumătate, primul moment de cotitură de la introducerea monedei unice, la începutul deceniului trecut.

Soluțiile decisive, care se adresează cauzelor fundamentale ale crizei datoriilor de stat, sunt incomode politic. Cedarea suveranității financiare, fiscale și economice către Bruxelles este greu de înghițit pentru statele îndatorate de pe malurile Mediteranei, în timp ce acceptarea transferurilor de capital nord-sud și asumarea unor costuri mai ridicate de finanțare prin introducerea obligațiunilor comune la nivelul zonei euro sunt aproape imposibil de “vândut” electoratelor din Germania și celelalte țări bogate.

O monedă unică nu poate exista în mod sustenabil fără o uniune economică, fiscală și financiară omogenă, care să asigure pe de o parte disciplină, credibilitate și predictibilitate și, pe de altă parte, o politică monetară flexibilă, adaptabilă la evoluția condițiilor interne și internaționale, eliberată de sarcina dificilă de a se adresa necesităților unor economii foarte diferite ca structură și comportament. Instituțiile financiare spaniole se clatină sub povara creditelor către dezvoltatorii imobiliari, acumulate în perioada de boom, aproape jumătate devenite “problematice” în urma prăbușirii pieței proprietăților în 2008.

Economia Spaniei este din nou în recesiune, după contracțiile suferite în 2009 și 2010 pe fondul prăbușirii pieței imobiliare locale și al crizei financiare mondiale declanșate la sfârșitul anului 2008 de falimentul Lehman Brothers. Șomajul a ajuns la cote alarmante, depășind 24%, iar peste jumătate dintre tineri nu lucrează după dispariția locurilor de muncă din industria construcțiilor, dar și ca efect al legislației de pe piața muncii, care încurajează contractele pe termen limitat, pe bani puțini și complică angajările permanente sau pe termen lung. Băncile dau credite tot mai greu către populație, companii și autorități locale, blocând consumul, dar și investițiile care ar putea genera noi locuri de muncă.

Costurile de finanțare ale Guvernului de la Madrid s-au inflamat și au depășit pragul de 7%, la care Grecia, Portugalia și Irlanda s-au văzut nevoite să solicite ajutor financiar internațional. Trezoreria spaniolă continuă să se finanțeze din piețe, însă investitorii străini se feresc, iar principalii cumpărători ai obligațiunilor de stat sunt băncile spaniole, a căror lichiditate depinde mai mult ca oricând de fondurile ieftine de la Banca Centrală Europeană în contextul retragerilor de depozite tot mai accelerate. Oficialii de la Madrid susțin că guvernul se va putea finanța fără probleme și la 8%, respingând ideea unui program de finanțare externă condiționat prin reforme structurale și măsuri de austeritate. Spania derulează deja un astfel de efort pentru modernizarea statului și reducerea sustenabilă a deficitelor.

Ratingul de credit al Spaniei a fost retrogradat abrupt de cele trei mari agenții de evaluare financiară. Cea mai recentă mișcare a venit de la Moody’s, care a sancționat guvernul spaniol cu trei trepte de rating, la “Baa3”, cu un nivel deasupra categoriei “junk” a investițiilor cu caracter speculativ, acuzând datoria de stat tot mai ridicată, recesiunea economică și accesul limitat al statului la piețele financiare.

Fitch a anunțat cu o săptămână înainte o măsură similară, coborând calificativul statului spaniol tot cu trei niveluri, la “BBB”. Ajutorul de 100 miliarde euro de la fondul de urgență al zonei euro pregătit pentru băncile spaniole nu a calmat piețele, inflamând temerile că statul iberic ar putea avea nevoie de un acord de finanțare externă “în forță”, care ar pune presiuni fără precedent pe guvernele din zona euro, ar da o lovitură grea resurselor financiare ale fondurilor de urgență din UE și ar pune la încercare capacitatea de finanțare a FMI. Totodată, banii canalizați de zona euro către băncile spaniole prin intermediul guvernului de la Madrid vor crește gradul de îndatorare a statului spre 80% din PIB, pe estimările actuale de creștere economică.

Premierul spaniol Mariano Rajoy vorbește despre recapitalizarea băncilor locale cu fonduri de urgență de la zona euro ca de “o victorie pentru euro”, însă mulți comentatori și analiști văd sprijinul extern ca pe o capitulare a Madridului în fața presiunilor de la Bruxelles și Berlin. Părerile sunt împărțite și în privința eficacității ajutorului de 100 miliarde euro.