Ziaristă a prestigioasei publicații britanice Financial Times despre Piața Obor din București: Și-a găsit locul pe lista piețelor mele preferate din Europa, alături de Lices din Rennes și Dern’sches Gelände din Wiesbaden, Germania. Opinia ziaristei se încheie cu o rețetă de supă de praz și urzici

Cumpăr de la Florian o salată frumoasă și zdravană cu 3 lei – adică aproximativ 50 de cenți – împreună cu câteva buchețele de ceapă de primăvară cu cozi lungi și luxuriante, ridichi crocante de un roșu aprins, pătrunjel și mărar. Totalul se ridică la 18 lei.

Cocoțat deasupra mea pe taraba lui din piață, cu grămezi de produse în jurul lui, Florian mă învață să spun “18” în limba română și mă aplaudă atunci când reușesc la a treia încercare. Zâmbește când îi spun “mulțumesc!” – dar cam asta e tot ce pot face în limba română, până acum, scrie Erica Wagner, ziaristă a Financial Times, într-o opinie în secțiunea “viață și artă” și intitulată “Să-i lăsăm să mănânce … urzici? Salată împotriva anotimpurilor. O piață din București le oferă britanicilor lecții despre ce să mănânce”.

Mă aflu în Piața Obor, cea mai mare piață de produse din țară, chiar în inima Bucureștiului. Sunt puține lucruri pe care le iubesc mai mult decât o piață europeană – îmi plac în mod deosebit piața Lices din Rennes și piața fermierilor de două ori pe săptămână de pe Dern’sches Gelände din Wiesbaden – iar Obor s-a adăugat acum pe lista mea de favorite.

Metroul din București este la îndemână și rapid, iar stația Obor este la câțiva pași de marea hală centrală a pieței. În jurul acesteia se află tarabe mai mici în aer liber care vând ouă, mere, bijuterii, electronice, flori – și, bineînțeles, vin fiert și mici – cârnați delicioși și elastici care sunt o pasiune națională.

Nouăzeci de tone de produse proaspete sosesc zilnic aici pentru a fi vândute: fructe și legume la parter, cu zeci de tarabe individuale care se întrec în a expune cel mai luxuriant spanac și cel mai lung praz.

Există miere, ierburi aromatice și nuci aici jos, precum și un automat uriaș care distribuie iaurturi de diferite grosimi. Urcați pe scara rulantă și veți găsi măcelari, producători de brânzeturi și brutari. Este deschis șapte zile pe săptămână, de la 7 dimineața până la 19:00 – ei bine, duminica se închide la ora 16:00.

Florian este uimit când îi spun, traducând de pe telefon, că în Anglia nu mai există salată în aceste zile. Da, știu că este o exagerare, dar a fost fascinant – și nu puțin consternant – să urmăresc de la distanță desfășurarea Războaielor Salatei.

Tesco, Asda, Morrisons și Aldi au raționalizat roșiile, salata, ardeii și castraveții; Twitter este plin de imagini cu coșurile de salată goale din supermarketuri din întreaga țară, în contrast cu imagini precum cea postată pe Twitter de Lindsey Hilsum, editor internațional pentru Channel 4 News, care arată o abundență de roșii, ardei și dovlecei în Kherson, un oraș de pe linia frontului ucrainean.

Florian face un gest către produsele din jurul său. Toate provin din România, explică el, așa că nu trebuie să vină de departe pentru a ajunge în această piață. El nu vinde roșii sau ardei, dar Dan, la o tarabă din apropiere, vinde: vin din Grecia, din Bulgaria. Da, spune Dan (mulțumesc din nou, Google Translate), roșiile sunt mai scumpe acum. Asta pentru că – face un gest de tremurat cu mâinile și spune “Turcia” – ah, asta din cauza cutremurului, am înțeles.

Ambii comercianți se întreabă ce naiba se întâmplă în Marea Britanie (chiar dacă nu vorbesc limba română, sensul este clar). Când spun “Brexit”, primesc un suspin și o mișcare din cap.

Deși știu că este o explicație simplistă, este cea mai simplă fără limbă comună. Nu sunt în stare să explic complexitatea prin intermediul unei intervenții pe telefon. Cum ar fi: birocrația crescută atunci când vine vorba de recrutarea de lucrători sezonieri și întârzierile la graniță care au făcut din Marea Britanie o piață neatractivă pentru cultivatorii și vânzătorii europeni, creșterea facturilor la energie – și lipsa de sprijin guvernamental pentru creșterea costurilor cu combustibilul – care au lăsat fermierii britanici în dificultate. APS Group, cel mai mare cultivator de roșii din țară, a lăsat serele neînsămânțate pentru prima dată în istoria sa de 80 de ani.

Este oare soluția ca britanicii să prețuiască napii, așa cum a sugerat secretarul de stat pentru mediu, Thérèse Coffey, la sfârșitul lunii trecute? Nu, nu este – fie și numai pe baza faptului că napii nici măcar nu sunt în sezon, după cum a subliniat Minette Batters, președinta Uniunii Naționale a Fermierilor.

Una dintre bucuriile de a fi în București a fost descoperirea verdețurilor locale, autohtone și de sezon. Va trebui să mă iertați, pentru că sunt orășeancă, dar la început nu am recunoscut coșurile cu frunze mici și țepoase pe care un comerciant era nerăbdător să le cumpăr de la el, dar în română și engleză ne-am dat seama până la urmă.

Urzici – urzici, culese în mod tradițional primăvara, din care am făcut o supă catifelată, folosind o bază din acei praz dulci și subțiri și semințe de fenicul cumpărate vrac într-o pungă de hârtie mică. Am încercat și loboda, pe care nu am văzut-o niciodată în Marea Britanie. Atriplex patula, numit uneori “spanac francez” – descopăr – are frunze moi, superbe, de un roșu-violet-roșcat și adaugă o dulceață pământie salatelor sau, ca și urzicile, poate fi frământat într-o supă.

Poate că noul acord dintre Marea Britanie și UE privind normele comerciale care afectează Irlanda de Nord – care are potențialul de a rezolva problema importurilor și a controalelor la frontieră în această zonă – este un prevestitor al unor vremuri mai bune.

Acestea fiind spuse, nu-mi voi ține respirația.

Mâine voi fi din nou la piață, mirosind primăvara și dorindu-mi ca în Marea Britanie să știm mai bine ce să mâncăm, când și de ce. Mai bine pentru planetă, mai bine pentru noi. Da, trăim în secolul XXI, iar comerțul global este o realitate. Dar merită să ne străduim să recăpătăm bucuria pe care o putem simți atunci când iarna începe să dispară, când chiar și înțepătura urzicii ne poate înțepa de fericire, spre promisiunea unor arome mai verzi care vor veni. Mulțumesc!

Opinia ziaristei se încheie cu o rețetă de supă simplă de praz și urzici:

2 sau 3 prazuri, cu cozile bine tăiate și bine spălate, tăiate în bucăți de 2 cm

5 sau 6 mâneci mari – purtați mănuși! – de urzici, bine spălate

2 lingurițe de semințe de fenicul

2 linguri de unt

O lingură de ulei de măsline

Sare și piper

3 căni de bulion de legume sau de pui

Un strop de sos de pește vietnamez, dacă nu sunteți vegetarian

Pătrunjel, mărar, dacă le aveți la îndemână și vă plac

Transpirați prazul în unt și ulei într-o tigaie grea până când se înmoaie frumos și moale. Adăugați sarea, piperul și semințele de fenicul și lăsați-l să se înmoaie în continuare cu feniculul pentru încă câteva minute.

Adăugați urzicile, învârtiți, turnați bulionul și lăsați să fiarbă la foc mic aproximativ 10 minute. Se lasă să se răcească și se lichefiază într-un blender; dacă lăsați blenderul să funcționeze cu adevărat, nu va fi nevoie să adăugați deloc smântână, dar o lingură de smântână sau crème fraîche va fi delicioasă. Gustați pentru asezonare: acum este momentul în care veți adăuga sosul de pește, dacă îl doriți, și ierburile proaspete tocate. Poftă bună!