ZF 25 de ani. Când poveștile altora sunt mai ușor de scris decât povestea ta

Ca jurnaliști la ZF scriem povești.

Deslușim cifre, ni le explicăm nouă și apoi le punem în context pentru ca și ceilalți să le poată folosi în contextul lor, în acea înțelegere de care au nevoie la un anumit moment.

Ca jurnaliști la ZF scriem povești din cifre, dar scriem povești despre oameni pe care îi însoțim în parcursul lor de aproape o viață. Sau cel puțin așa ni se pare.

Într-o lume care se mișcă acum cu o viteză uimitoare, noi domolim timpul prin ceea ce scriem, ce rămâne după fiecare zi „la redacție”.

De 25 de ani ZF-ul a strâns 6.300 de ediții și cu siguranță peste 100.000 de pagini în ediția tipărită.

„Fără ZF ne-am teme mai puțin de eșec, dar nici n-am putea să ne bucurăm de succes”, spunea în noiembrie 2013, pentru ZF 15 ani, Andreas Treichl, CEO al Erste Group Bank, la acea dată. Printre miile de mesaje primite pe e-mail în toți acești ani se pare că am păstrat acest mesaj, trimis în noiembrie 2013 de Răzvan Voican.

ZF 25 de ani este și despre cei care au fost cu noi și nu mai sunt, despre cei alături de care am stat încercând să „furăm” meserie. Unii ne-au lăsat, alții nu, dar interacțiunea cu ei rămâne extrem de valoroasă. Încă am momente în care mă întreb cum ar fi arătat un anume interviu semnat de Răzvan sau ce ar fi pus Iuliana Roibu pe coperta Business Magazin. Mă regăsesc de multe ori într-o interacțiune imaginară cu ei, care, pentru mine cel puțin, îi păstrează în viață. Și mai este ceva ce îi păstrează alături de noi: „moștenirea” lăsată, semnătura din ziar, textele scrise, poveștile antreprenorilor pe care le-au consemnat ei pentru prima dată.

Nu știu dacă voi, antreprenorii, executivii, managerii vă amintiți cine v-a luat primul interviu, cadrul discuției de atunci, ce a ales jurnalistul să redea, ce a pus în titlu. Noi ne amintim de fiecare interviu, de fiecare interacțiune. Și învățăm mult. În fiecare zi.

ZF 25 de ani este despre respon-sabilitatea pe care ți-o dă semnătura, dar și despre puterea de a învinge timpul.

ZF 25 de ani înseamnă un sfert de secol. Cifra, puterea ei, mai ales pentru noi cei care lucrăm cu cifre și cu oameni, te izbește. ZF 25 de ani devine în aceste zile un ceas care ne arată că timpul trece, că unii dintre noi suntem aici, în același loc, de 15, 20 sau chiar 25 de ani. Ca la orice aniversare, ne vedem an de an relația cu timpul. Și nu este ușor de privit drept în față.

Dar te uiți apoi la ce ai realizat, profesional și personal. Și vezi ce rezultă din această introspecție.

Iar în ultimii ani mai facem ceva în plus, la fiecare aniversare. Ne întoarcem către voi, cei despre care scriem, cei care sunteți sursa „poveștilor” noastre și vă dăm cuvântul.

E un exercițiu care învinge și el timpul, dar care ne dă un reper, ne arată ce facem bine, ce mai poate fi îmbunătățit. Ne dăm seama de valoarea produsului.

Cred că în tot ce am citit, scris de voi în campania ZF 25 de ani, citatul lui Horia Ciorcilă, președintele Băncii Transilvania, descrie în modul cel mai firesc relația dintre omul de business și Ziarul Financiar.

„Îmi amintesc foarte bine de un articol realizat pe baza datelor oficiale BNR și care anunța în premieră etapa total nouă în care intrase BT, ca lider al pieței: Este oficial: Banca Transilvania a devenit cea mai mare bancă din România în 2018. Până la publicarea știrii, știam traiectoria, o arătau cifrele BT, performanța financiară, creșterea organică și achizițiile de bănci pe care le-am avut, însă să vezi negru pe alb  este emoționant și inspirațional, mai ales că știu banca încă de când era o idee, un vis, într-un grup de prieteni, acum 30 de ani”.

Iar Ziarul Financiar este gândit, construit, dezvoltat pentru omul de business și mereu în relație cu el.

ZF 25 de ani este viu, alert, tânăr pentru că ține pasul cu un mediu de business al cărui bilanț financiar este remarcabil.

Ne uităm mereu la ceilalți și ne propunem zilnic să recuperăm decalajele față de Europa de Vest. Dar dacă ne uităm la noi, la unde am fost acum 25 de ani ca societate și unde suntem astăzi, vedem un salt pe care puține alte state l-au realizat în trei decenii și ceva.

Ce am pierdut însă?

Ce simt eu că „ne doare” astăzi cel mai mult? Am pierdut oameni. Întâi au fost românii plecați să muncească în străinătate, dar care și-au lăsat familiile acasă și s-au întors de cele mai multe ori. A fost perioada „prosperă” din business în care „remiterile” – banii trimiși de românii din afara țării în țară – au asigurat creștere economică pentru noi cei de aici. A urmat perioada în care au plecat tinerii, au plecat pe joburi bune în străinătate, pe joburi pentru care s-au pregătit în România. Paradoxal aici pentru o țară cu un sistem de educație șubred să genereze talente cu cel mai bun nivel de pregătire pentru Europa de Vest. Au plecat medici, ingineri, IT-iști. Au plecat familii întregi în această etapă, iar zeci de mii de copii cu părinți români sunt acum cetățeni germani, italieni, francezi, spanioli sau britanici.  „Copiii români au ajuns a doua cea mai mare populație rezidentă din Germania, după copiii nemților”, scria ZF-ul în ianuarie 2021.

Astăzi, în multe dintre mesajele trimise în cadrul campaniei ZF 25 de ani am regăsit aceeași preocupare, același gând către cum poți crea o țară, cum poți crea comunități în care oamenii să rămână.

„Sper ca România următorilor zece ani să fie țara în care tinerii noștri aleg să rămână. O țară cu bună guvernare, care își valorifică nenumăratele resurse în mod strategic, pe baza unei orchestrări de eforturi pe termen lung din partea statului, a mediului de afaceri, academic și de cercetare și a societății civile, cu integritate și preocupare autentică pentru binele comun, dar și cu încredere în rolul inițiativei personale și al responsabilității individuale”, spune Alexandru Reff, country managing partner al Deloitte România și Moldova.

Dacă ne uităm la mediul de business, semnalul este clar: „Viitorul businessului va fi plămădit cu grijă de către generația următoare”. Declarația este a lui Dragoș Pavăl, cofondator și CEO al Dedeman Bacău, cea mai mare companie antreprenorială românească raportat la cifra de afaceri. Dar și alți lideri din business au desenat același model de dezvoltare: Horia Ciorcilă, Anca Vlad, Ștefan Vuza.

ZF 25 de ani este și despre moștenire. Despre copiii primei generații de antreprenori care au ales să construiască business în România. Au curaj, au mai multă „liniște”, au altfel de educație, o altă înțelegere a businessului și vor dezvolta pornind de la modelele părinților, dar cu priceperea, înțelegerea și iscusința lor și a echipelor pe care le vor forma.

ZF 25 de ani este și despre echipe. Despre cum suntem buni împreună, despre cum ne provocăm constant.

Într-o lume în care e plin de școli care ne vând „marketingul” gândirii critice pe care o dezvoltă la copii, ZF-ul este o școală care ne-a ascuțit simțurile fiecăruia dintre noi. Veniți din școli în care am învățat (sau nu) comentarii pe de rost, în care ne-am dorit să fim pe plac, am învățat „de mici” la ZF să punem întrebări. Întâi în gând, apoi cu voce ștearsă în conferințe, apoi mai răspicat și mai ferm, apoi în discuții cu cei mai puternici CEO sau antreprenori. Am învățat că întrebările nu sunt bune sau proaste sunt pur și simplu întrebări care merită rostite. Au fost sute de întrebări care au deranjat, care au fost considerate nepotrivite, dar asta nu ne-a împiedicat să le rostim din nou pentru că atunci când întrebi înseamnă că îți pasă. Că vrei să știi. Mai mult decât orice școală, ZF te învață să gândești cu mintea ta, folosind toate resursele certe pe care le ai la îndemână. Nu e zi în care să nu dezbatem, în care să nu fim în dezacord. Chiar și în ultimii ani în care suntem mult „pe taste” noi tot continuăm să ne punem probleme, să întrebăm, să ne întrebăm. Continuăm să argumentăm pro și contra, iar la final ne luăm fiecare câte un înțeles din orice dezbatere lansată.

„Jurnalismul bun înseamnă să rămâi fidel adevărului testat. Presa de business poate câștiga încredere prin prezentarea lucrurilor certe, prin abilitatea de a distinge între prezentarea faptelor concrete și speculații sau opinii. Este prea mult jurnalism care acum se îndreaptă în zona de opinie“, spune Lionel Barber,  editor al Financial Times timp de 14 ani, invitat special la Gala ZF 25 de ani.

Iar ZF 25 de ani este despre jurnalism bun și despre jurnaliști buni.

Despre toți colegii mei de astăzi și din trecut, despre toate lecțiile de viață pe care le-am învățat unii de la alții, ascultându-ne și atât.

„Când ești într-un roller coaster nu poți să râzi mereu cu gura până la urechi. Te mai și sperii, mai spui și două-trei rugăciuni. Dar știi că la final va fi bine și le transmiți asta și celor de lângă tine, dându-le încredere. Cam asta face Ziarul Financiar. Dă încredere că se poate, că va fi bine. Că o aterizare poate însemna, uneori, mai mult spațiu de manevră pentru o viitoare creștere. Că, da, chiar poți reuși să faci business în România. Că avem, ca țară și popor, o mulțime de atuuri. De aceea, cred că tenacitatea cu care Ziarul Financiar a promovat mediul de afaceri din România, chiar și în momente în care mulți îl priveau cu scepticism, este în sine o sursă de inspirație. Citind ZF realizezi că mediul de afaceri nu este o entitate abstractă. El înseamnă oameni și mentalități. Care pot fi schimbate de către unii oameni (din păcate, tot mai rari), care se numesc jurnaliști. Jurnaliștii de la ZF.” Mulțumim, Volker Raffel, CEO al E.ON România, pentru acest mesaj trimis în cadrul campaniei ZF 25 de ani.

ZF 25 de ani este despre oameni. Despre o echipă senzațională de jurnaliști. Despre prima, a doua și deja a treia generație de antreprenori ai României.  Despre manageri care în 1998, când s-a lansat ziarul, erau adolescenți, proaspăt absolvenți de facultate, angajați în întreprinderi de stat. Împreună ați dezvoltat o țară.

ZF 25 de ani este imaginea fidelă a transformării României. 

ZF 25 de ani, sute de pagini de istorie a businessului românesc

16 noiembrie 1998

ANUL I / NUMĂRUL 1

Ziarul Financiar își face prima apariție roz-colorată pe tarabele vânzătorilor de presă, aducând o veste optimistă – „Irakul s-a predat“.

Același prim număr aducea și declarația de intenție a Ziarului Financiar, „un ziar care va promova cu tărie libera inițiativă, comerțul liber și economia de piață. Și o vom face cu vigoarea unui răget de leu. Bine ați venit la Ziarul Financiar“!

17 noiembrie 1998

ANUL I / NUMĂRUL 2

12 martie 1999

ANUL I / NUMĂRUL 78

Preluarea Automobile Dacia de către grupul francez Renault în anul 1999 este una dintre cele mai cunoscute și totodată cea mai reușită privatizare realizată de vreun guvern postdecembrist în România. Francezii de la Renault au transformat o uzină învechită, cu exporturi reduse și doar către piețe sărace, într-una modernă ce produce acum în special pentru a vinde în țări precum Franța sau Germania.

Adevărata revoluție Dacia a început în iunie 2004, atunci când Renault a prezentat la Paris modelul Logan, primul auto mobil low-cost proiectat de un constructor european pentru piața europeană.

26 iulie 2001

ANUL III / NUMĂRUL 675

Combinatul Sidex Galați, unul dintre giganții economiei românești, era văzut în 2000 ca o gaură neagră a economiei din cauza pierderilor masive pe care le raporta și datoriilor la stat pe care le acumulase după revoluție.

Compania încheia contracte păguboase cu sute de case de comerț care-i vindeau mai departe produsele pe piața internă și externă. Combinatul înregistra la finele anului 2000 pierderi de
360 de milioane de dolari la o cifră de afaceri de 800 de milioane de dolari. Totodată, Sidex acumulase până la aceeași dată datorii ce se cifrau la 1,44 miliarde de dolari.

Din această cauză, statul era preocupat să scoată cât mai repede la privatizare compania, mai ales că la Sidex lucrau la acea dată nu mai puțin de 27.000 de oameni.

În mai 2001, Autoritatea pentru Privatizare (APAPS) a primit o singură ofertă pentru privatizarea combinatului de la Galați, din partea LNM Holdings, parte a grupului Mittal Steel, pe atunci concurent direct al Arcelor, cele două companii fuzionând mai târziu. Astfel, LNM Holdings a preluat 91,6% din acțiunile Sidex Galați de la APAPS în schimbul sumei de 70 milioane de dolari.

1 august 2002

ANUL IV / NUMĂRUL 927

Tranzacția dintre gigantul american Coca-Cola și omul de afaceri Jean Valvis, parafată în vara anului 2002, a fost anunțată de ZF cu patru luni înaintea anunțului oficial de vânzare. Considerată una dintre cele mai mari tranzacții din industria alimentară la acea dată, vânzarea apelor Dorna către Coca-Cola a implicat în jur de 40 de milioane de euro, potrivit estimărilor de la acea dată. Deal-ul i-a permis antreprenorului să construiască un nou business în jurul LaDorna, „sora geamănă“ a primului brand.

23 iulie 2004

ANUL VI / NUMĂRUL 1.422

„Cine controlează Petrom controlează economia, controlează și politica.“ Cuvintele îi aparțin fostului premier Adrian Năstase. Ele
au fost rostite pe
23 iulie 2004, ziua în care la Palatul Victoria statul român și-a pus semnătura pe cel mai important contract de privatizare pe care avea să-l facă vreodată, încredințând „perla coroanei“ unui alt stat, Austria, reprezentat de grupul petrolier OMV.

Nu doar OMV s-a schimbat radical după ce a preluat singurul producător de petrol și gaze al României, ci și Petrom. „Era încă o cultură comunistă. Am redus numărul de angajați cu 20.000 de persoane fără a avea o oră de greve. În paralel am creat 40.000 de locuri de muncă (prin externalizarea personalului din benzinării)“, mai spunea Gerhard Roiss, fost CEO-ul al OMV, în interviul acordat FT. Transformarea Petrom a însemnat mult mai mult de atât. OMV a închis și a renunțat rând pe rând la toate activitățile din care nu scotea bani, printre cele mai importante numărându-se combinatul Doljchim și rafinăria Arpechim.

1 iulie 2005

ANUL VII / NUMĂRUL 1.663

„Noaptea leului greu“, la care au participat președintele Traian Băsescu, primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu și guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Graficul descrie curba inflației între 1990 și 2005. Conform acesteia, un leu din 1990 valora 2.597 lei din 2005, adică inflația a fost de 259.600% în această perioadă.

24 noiembrie 2005

ANUL VII / NUMĂRUL 1.767

BCR a fost cel mai costisitor pariu al austriecilor de la Erste pe creșterea din Europa Centrală și de Est, aceștia acceptând să plătească 3,7 miliarde de euro pentru a obține controlul celei mai mari bănci românești. Privatizarea băncii – catalogată de analiști drept „o poveste de succes“ – a fost practic una dintre cele mai valoroase afaceri făcute de statul român.

BCR a fost evaluată în momentul privatizării la 6 miliarde de euro, având în vedere prețul plătit de austrieci.

Perspectiva creșterilor viitoare ale pieței bancare a triplat practic în 2005 valoarea de piață a BCR față de evaluările din 2003, când o altă tentativă de privatizare a eșuat din lipsă de investitori interesați. Statul român a vândut atunci 36,9% din acțiuni, iar instituțiile financiare internaționale BERD și IFC au vândut 25%. Statul a încasat astfel 2,2 miliarde de euro. Erste a ajuns să controleze 93,6% din acțiunile băncii după ce în 2011 a cumpărat încă 24% de la patru din cele cinci societăți de investiții financiare (SIF).

9 octombrie 2008

ANUL X / NUMĂRUL 2.494

Anul 2008 a fost unul pe care investitorii de pe bursă ar vrea să și-l scoată din memorie și probabil nu doar ei, deoarece în afară de prăbușirea burselor, 2008 a marcat începutul celei mai grele crize economice de după cel de-Al Doilea Război Mondial, criză ale cărei efecte economia mondială le resimte și acum.

Totul a pornit din SUA, unde băncile, încărcate până la refuz de credite imobiliare neperformante și de instrumente financiare complexe bazate pe aceleași credite, au început să cedeze. Au fost zile de haos și pe bursa de la București, unde în octombrie 2008 au fost zile când ședința bursieră a fost suspendată din cauză că scăderile erau prea mari, iar sistemul bursei se bloca. Iar asta nu se întâmpla doar la București, ci și pe alte piețe din jur.

11 decembrie 2014

ANUL XVI / NUMĂRUL 4.05

Banca Transilvania „a plătit“ pentru Volksbank 600 mil. euro. Pentru banca de la Cluj preluarea Volksbank este o mișcare care a apropiat-o dintr-odată de numărul doi de pe piață, BRD, parte a grupului francez Société Générale. Banca Transilvania avea active de 34 miliarde de lei (7,7 mld. euro), o cotă de piață de 9,7% și 1,9 milioane de clienți. Volksbank România avea active de 13 mld. lei (2,9 mld. euro), o cotă de piață de 3,5% și peste 200.000 de clienți.

4 aprilie 2017

ANUL XIX / NUMĂRUL 4.867

Dedeman a înregistrat în 2016 o cifră de afaceri de 5,25 mld. lei (1,17 mld. euro), devenind prima companie antreprenorială românească ce intră în categoria businessurilor care rulează peste 1 mld. euro anual.

21 august 2018

ANUL XX / NUMĂRUL 4.986

Banca Transilvania și-a depășit și cel mai puternic rival – BCR  în prima jumătate a anului 2018, devenind cel mai mare grup bancar din România, dar și cel mai profitabil, culegând practic roadele unei strategii de creștere atât organică, cât și anorganică, „respectată cu sfințenie“. Grupul BT controla la finalul lunii iunie 2018 active în valoare de 75,3 miliarde de lei, în creștere cu 25% față de aceeași perioadă a anului trecut și cu 5,1 miliarde de lei mai mult decât principalul său competitor, grupul BCR.

5 martie 2018

ANUL XX / NUMĂRUL 4.867

Start-up-ul UiPath, specializat în dezvoltarea de soluții pentru automatizarea proceselor interne ale unei companii cu ajutorul roboticii, obținea o finanțare de 120 mil. dolari care a propulsat compania la o evaluare de peste un miliard de dolari.

13 iulie 2023

ANUL XXIV / NUMĂRUL 6.219

Cea mai așteptată listare a scris istorie la Bursa de Valori București. Hidroelectrica a adunat la debut tranzacții de 760 mil. lei la un preț de 110 lei/acțiune, în creștere cu 5,77% față de cel din ofertă.

3 mil. mp de birouri sunt astăzi în Capitală, iar în urmă cu 25 de ani piața de birouri moderne din era de sub 80.000 mp. O estimare a costului de construcție pentru toate clădirile moderne din țară trece de 6 mld. euro, luând în calcul un cost estimat la 1.200 până la 1.500 de euro/mp construit.

5.000 de euro costa în 1998 un apartament cu două camere într-un cartier semicentral din București, cum ar fi cartierul Vitan. Zece ani mai târziu, la debutul recesiunii, același apartament se vindea cu 120.000 de euro, acela fiind momentul în care piața rezidențială a ajuns la vârf, după care a luat-o la vale. Astăzi, prețul trece de 100.000 de euro pentru un apartament cu două camere dintr-o zonă semicentrală, deși numărul celor dispuși să cumpere a scăzut în contextul creșterii dobânzilor la creditele ipotecare.

La 40,6% ajunsese inflația în 1998, după un carusel nebun care o urcase până la 151,4% cu doar un an în urmă, cu vârfuri și de 300% în unele luni. La două cifre a ajuns inflația și în 2022, dar s-a reîntors sub acest prag în acest an.

13 mld. lei era valoarea activelor bancare în 1998, an în care pe piață erau 45 de bănci. Activele băncilor din România au crescut în ultimul sfert de secol aproape neîntrerupt, de peste 50 de ori, la mai mult de 700 mld. lei în 2022 cu 32 de instituții de credit existente.

Acum 25 de ani, la nivel național erau 113 kilometri de autostradă în România, între București și Pitești, un tronson care a fost însă construit înainte de 1989. La finalul anului trecut, România avea 990 de kilometri de autostradă, orașele din vestul țării – Deva, Timișoara și Arad – erau cel mai bine conectate cu vestul, iar borna de 1.000 km a fost depășită chiar în acest an.

În anii ’90, comerțul tradițional din România număra peste 150.000 de magazine. Astăzi, mai sunt doar 38.000 de magazine tradiționale, cu 2.000 mai puține decât în 2021, cu 19.000 mai puține decât în 2017 și aproape de două ori mai puține decât în 2013.

7,4 miliarde de euro erau exporturile României în 1998. Estimările arată că în 2023 ar putea trece de 100 mld. euro.

1,8 miliarde de euro erau, în 1998, investițiile străine directe (ISD) în România, un indicator care arată încotro se îndreaptă economia. Comparativ, investițiile străine directe dintr-un an au trecut de 11 miliarde de euro în 2022, acesta devenind astfel cel mai bun an din acest punct de vedere.

Fenomenul zborurilor low-cost, ghidat de competiția de la început dintre Blue Air, brand românesc și WizzAir, brand creat în Ungaria, a deschis vacanțele de scurtă durată, city-breakurile, ca un punct de referință pe agenda de leisure a tinerilor din corporațiile locale.

De la mai puțin de 127.000 de autovehicule Dacia, ARO, Daewoo și Roman produse local în 1998, industria auto ar putea ajunge în acest an la nivelul de 600.000 de mașini „made in Romania“ sub mărcile Dacia și Ford.

2 milioane de pasageri zburau de pe aeroporturile României în 1998, iar în acest an numărul lor va ajunge la 25 de milioane.

Dacă în urmă cu 25 ani salariul mediu net era de 104 lei/lună, în august 2022 acesta a ajuns la 4.531 de lei net.

Primul mall din România a fost deschis în 1999, București Mall sau Mall Vitan din Capitală. Astăzi nu mai există oraș mare care să nu aibă cel puțin un parc de retail sau o galerie comercială.

Metro Cash & Carry deschidea comerțul modern în România în 1996 cu un prim magazin.

Deschiderea magazinului Carrefour Militari în 2001 a fost momentul care a marcat relația românilor cu shoppingul din vestul Europei.

Ziarul Financiar a fost fondat de Adrian Sârbu, cel care la începutul anilor ’90 a lansat PRO TV, agenția de presă Mediafax, PRO Sport plus multe alte publicații media. Ideea de la care a pornit Adrian Sârbu a fost accea că Ziarul Financiar trebuie să fie un ziar de business și mai puțin un ziar economic și care să fie vocea comunității de business din România care abia se năștea.

Ziarul Financiar a rămas în proprietatea lui Adrian Sârbu în toată această perioadă, iar anul trecut l-a adus ca partener pe Dan Șucu, proprietarul grupului Mobexpert.