Zece dolari de la Obama

Într-o engleză onorabilă pentru un puști, micul Fidel nu se limita la a-l felicita pe președintele american și a-i cere o amintire verde, ci se declara gata să ajute industria americană, îndrumân-du-l pe Roosevelt spre minele de fier cubaneze. De fapt, scrisoarea, făcută publică în 2004 de US National Archives and Records Administration, are farmecul ei și o să o transcriu aici:
“Santiago de Cuba
Nov 6 1940
Mr Franklin Roosvelt, President of the United States.
My good friend Roosvelt I don’t know very English, but I know as much as write to you. I like to hear the radio, and I am very happy, because I heard in it, that you will be President for a new (periodo). I am twelve years old. I am a boy but I think very much but I do not think that I am writing to the President of the United States. If you like, give me a ten dollars bill green american, in the letter, because never, I have not seen a ten dollars bill green american and I would like to have one of them.
My address is:
Sr Fidel Castro
Colegio de Dolores
Santiago de Cuba
Oriente Cuba
I don’t know very English but I know very much Spanish and I suppose you don’t know very Spanish but you know very English because you are American but I am not American.
(Thank you very much)
Good by. Your friend,
Castro,
Fidel Castro
If you want iron to make your sheaps ships I will show to you the bigest (minas) of iron of the land. They are in Mayari Oriente Cuba”.

Remarcați aproape jamesbondisticul “Castro, Fidel Castro” și măsluirea vârstei – avea 14 ani, dar scrie că are numai 12, poate pentru a impresiona. Se pare că micul Fidel chiar a primit un răspuns din partea ambasadei americane din Havana, dar nu s-a bucurat de bancnota verde. Lucru care nu a rămas fără represalii, dacă e să ne gândim la cariera lui Castro, la evoluția relațiilor cubanezo-americane sau la criza rachetelor.

Mi-am amintit de Fidel și de cei zece dolari în perioada de euforie de după realegerea lui Barack Obama. {i mă gândeam că Departamentul de Stat nu i-a trimis cei 10 dolari lui Fidel, dar, figurat vorbind, a oferit câte o bancnotă, mulți ani de-a rândul, începând chiar cu 1940, cam tuturor oamenilor de pe planeta Pământ; este vorba de “American way of life”, de dinamism, de pragmatism, de libertate. Concepte care au marcat în egală măsură, dar în moduri diferite atât lumea occidentală, cât și spațiul comunist. Concepte care nu au nimic în comun și pe care nu le-aș lega de actuala criză economică, chiar dacă aceasta a fost fabricată în retortele de pe Wall Street. Concepte care nu se mai regăsesc nici măcar în discursul președintelui Obama (al cărui fan, recunosc, nu sunt).

Lipsa bancnotei de zece dolari (o figură de stil, mă văd nevoit să precizez) lasă pârtie extremismului, politicianismului imbecil, frustrărilor, domniei prin frică sau teroare. Poate părea un scenariu prea sumbru, dar priviți istoria recentă și o să regăsiți scenariul repetat iar și iar.

Așa că “my good friend Obama, If you like, give me a ten dollars bill green american, in the letter, because never, I have not seen a ten dollars bill green american and I would like to have one of them”.