Yasser el-Gammal, country manager al Băncii Mondiale: „România mi-a depășit așteptările”

Yasser El-Gammal, noul country manager al Băncii Mondiale în România, dar și Ungaria,  a ajuns la București după o carieră de peste două decenii pe mai multe continente, din Africa și Orientul Mijlociu până în Asia de Est. Spune că a venit aici pentru că programul Băncii Mondiale din România este unul dintre cele mai ample și complexe din regiune – iar acest lucru l-a atras. Experiența de până acum i-a confirmat așteptările.

„Am lucrat mult timp în cadrul Băncii Mondiale, în domeniul dezvoltării, și sunt aici pentru că eu cred cu tărie în dezvoltare”, își rezumă, pe scurt, parcursul, Yasser El-Gammal, executivul cu origini egiptene, sosit în rolul de e country manager al instituției la București din toamna anului trecut. Poveștește apoi că a văzut, de-a lungul carierei, cum viața oamenilor se poate schimba în bine prin intervenții bine gândite, chiar dacă rolul fiecăruia în acest proces este, uneori, doar o piesă mică dintr-un mecanism mult mai amplu. Yasser El-Gammal a fost implicat în proiecte în numeroase regiuni ale lumii, însă până să ajungă la București nu lucrase niciodată în Europa. Tocmai acest lucru a fost o motivație în plus. „Când am început să mă documentez despre România și despre programul Băncii Mondiale în țară, am realizat că cel de aici este unul dintre cele mai extinse programe ca volum și acoperire sectorială pe care Banca Mondială le are în regiune. Acest lucru mi s-a părut foarte interesant.” Primele impresii după sosire au fost pozitive – ba chiar peste așteptări. „Nu m-a dezamăgit. De fapt, mi-a depășit așteptările.” În centrul acestei experiențe se află, în opinia lui, calitatea parteneriatului dintre Banca Mondială și statul român. Colaborarea se bazează, spune el, pe încredere și pe un obiectiv clar: acela de a îmbunătăți viața oamenilor. E o colaborare care se întinde de la nivel tehnic, în relația cu ministerele de linie, până la interacțiuni cu societatea civilă și mediul academic. „Capacitatea noastră de a contribui pe o arie largă de domenii este foarte importantă”, subliniază El-Gammal.

„Nu aș spune că mi-am dorit mereu o carieră internațională. Conținutul muncii este ceea ce mă atrage, nu neapărat locul.”

Yasser El-GamMal

Programele active ale Băncii Mondiale în România se concentrează pe trei direcții principale: dezvoltarea capitalului uman și a societății, crearea unei economii mai competitive prin locuri de muncă mai bune, dar și creșterea rezilienței economice în fața dezastrelor și tranziția verde. Sunt domenii care vizează în mod direct calitatea vieții, mai ales în zonele defavorizate. „Mai ales a celor mai puțin avantajați – nu doar din marile centre urbane, ci și din zonele rurale izolate. De aceea consider colaborarea noastră excelentă.” Instrumentele prin care Banca Mondială se implică sunt diverse, fie că vorbim despre asistență tehnică pentru proiectarea reformelor până la finanțări directe în sectoare strategice. „Acestea sunt principalele două instrumente cu care Banca Mondială operează”, explică El-Gammal. Pe lângă acestea, instituția colaborează și cu alți actori internaționali. „Unul dintre partenerii cei mai importanți este Comisia Europeană. O parte din acest sprijin se acordă sub forma unor fonduri fiduciare oferite Băncii pentru a sprijini un anumit sector sau un minister din România, în colaborare cu un anumit minister.” Întrebat în ce direcție ajung cei mulți bani, El-Gammal precizează că, în prezent, cea mai mare parte a portofoliului – peste 1 miliard de dolari – este direcționată către sectorul sănătății. Restul este distribuit în domenii precum guvernanță și justiție, unde Banca a sprijinit, de exemplu, construcția de instanțe de judecată pentru a îmbunătăți accesul cetățenilor la sistemul juridic. „Ne implicăm nu doar în infrastructură, ci și în modernizarea instituțională pentru a face ca serviciile de justiție să fie mai orientate către oameni”, spune el. De asemenea, banca este activă și în domeniul mediului, însă aici gradul de implicare financiară este mai mic, deocamdată. Din 1972, anul în care România a devenit membră a Băncii Mondiale, instituția a finanțat proiecte în valoare totală de aproximativ 16 miliarde de dolari. Portofoliul actual, activ, însumează 3,25 miliarde de dolari. „Nu suma e cea mai relevantă, ci efectul de demonstrație pe care aceste proiecte l-au demonstrat.”

Cu încredere, dar și realism în fața provocărilor fiscale

Întrebat dacă situația fiscală actuală influențează proiectele Băncii Mondiale în România, răspunde clar: „Finanțările noastre sunt pe termen determinat, prin acorduri semnate între Guvernul României și Banca Mondială, ratificate de Parlament, cu valoare de lege”. Asta înseamnă că, indiferent de turbulențele economice, proiectele deja angajate își continuă parcursul. Sigur, spune el, orice investiție presupune riscuri, dar „acest risc nu are legătură directă cu situația fiscală dificilă a României”. Unele proiecte progresează mai rapid, altele întâmpină obstacole – însă aceasta este o realitate prezentă în toate țările. În ceea ce privește ratingul de țară, un subiect frecvent dezbătut în spațiul public, El-Gammal nu dă un verdict, dar subliniază că „nu Banca Mondială este cea care face aceste evaluări, ci agenții de rating independente”. Acestea analizează coerența politicilor, stabilitatea politică și credibilitatea planurilor guvernamentale. „Știu că România se confruntă cu o situație fiscală dificilă, dar important este cât de credibil este planul de redresare.”

„Culturile sunt diferite, limbile sunt diferite, dar cu toții ne dorim o educație bună pentru copiii noștri, servicii medicale decente și sprijin în momente de criză. Aceste lucruri sunt universale.”

Yasser El-GamMal

El-Gammal recunoaște că România nu este o excepție. „Multe țări se confruntă cu deficite fiscale. Unele reușesc să le corecteze, altele nu.” În cazul României, deficitul este cronic și are cauze structurale. Ce e încurajator, în opinia sa, este că programul guvernamental actual încearcă tocmai să abordeze aceste cauze. Își ilustrează punctul de vedere cu o comparație simplă, dar elocventă: „Dacă tu sau eu cheltuim mai mult decât câștigăm, avem o problemă – și trebuie să o rezolvăm fie prin creșterea veniturilor, fie prin reducerea cheltuielilor – sau ambele”. Totuși, El-Gammal avertizează că în această corecție bugetară, România trebuie să aibă grijă să nu compromită progresul făcut în ultimii 15 ani. „S-a înregistrat creștere economică, s-au făcut progrese în reducerea sărăciei, în îmbunătățirea nivelului de trai.” Iar orice măsură trebuie calibrată cu grijă, astfel încât să nu îi afecteze pe cei mai vulnerabili. „Sunt oameni care nu au capacitatea de a fi parte a soluției – și este responsabilitatea societății să îi protejeze.” Chiar dacă principiile enunțate în programul de guvernare sunt corecte, cheia, spune el, „este implementarea”. Întrebat dacă există măsuri cu care Banca Mondială nu este de acord, răspunde diplomat: „Nu neapărat. Toate par să meargă în direcția corectă”. Dar există probleme cronice care trebuie abordate. Una dintre ele este nivelul foarte scăzut de colectare a taxelor. „În actuala politică fiscală, chiar și fără schimbări, România colectează mult mai puțin din taxe decât ar trebui.” Vorbește despre „gapul de TVA”, adică diferența dintre TVA-ul care ar trebui colectat și cel colectat în realitate. „Este un decalaj foarte mare.” România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol. Situația nu este fără ieșire – alte țări au făcut progrese. Soluția nu este una rapidă, ci graduală, și s-ar putea să implice reforme instituționale. „Nu cred că există ceva care merge într-o direcție greșită, ci doar că unele măsuri trebuie calibrate pentru a nu afecta segmentele mai sărace ale societății. Asta ne dorim să vedem și să sprijinim.” Întrebat direct de ce România a ajuns în această situație, El-Gammal nu ocolește răspunsul: „Are legătură cu ceva ce România trebuie, în opinia mea, să facă: reforma instituțională. Și nu doar în domeniul fiscal.” Progresul economic rapid, în special după aderarea la Uniunea Europeană, nu a fost însoțit de o dezvoltare echivalentă a capacității administrative. „Este nevoie de mult sprijin aici, și face parte integrantă din ceea ce Banca Mondială încearcă să facă în parteneriat cu România.” Chiar dacă evită orice comentariu politic, El-Gammal nu ignoră importanța stabilității și legitimității democratice. Despre alegerile recente din România spune doar că „a fost un proces bine organizat și corect. Nu am auzit de încălcări”. Iar asta contează, mai ales din perspectiva unei instituții apolitice, cum este Banca Mondială. La finalul zilei, subliniază el, „românii decid cine le conduce țara”.

De la Cairo La București, via SUA și Africa. Cum a ajuns însă Yasser El-Gammal în România?

A recunoscut zâmbind că parcursul profesional nu a fost unul clasic. „Am o carieră puțin atipică. Prima mea diplomă e în contabilitate”, a spus. Nu a practicat niciodată efectiv ca contabil, dar recunoaște că abilitățile cu cifrele i-au fost de folos. Ca mulți la început de drum, a avut diverse slujbe, însă momentul de cotitură s-a produs în Egipt, țara natală, când a lucrat pentru un ONG internațional.
„Mi-am dat seama imediat că îmi place domeniul dezvoltării. Că îmi place să lucrez cu oamenii, să sprijin comunitățile să se ajute singure.” Această descoperire l-a determinat să își continue studiile – a urmat un masterat în Marea Britanie, în management macroeconomic și planificarea proiectelor. De acolo, drumul profesional s-a legat tot mai strâns de Banca Mondială. Primul contact direct cu instituția a fost în cadrul unui proiect din Egipt, unde făcea parte din echipa de management local. Au urmat trei ani în Yemen, într-un rol de consultant pentru Banca Mondială, apoi mutarea la Washington, de unde a coordonat proiecte în Orientul Mijlociu și Africa de Nord – din Egipt, Maroc și Tunisia, până în Nigeria și Liban. Mai târziu, experiența s-a extins în Africa de Est: Etiopia, Kenya, Uganda, Rwanda. În 2011 a preluat primul rol managerial important, coordonând echipa de protecție socială și muncă pentru întreaga regiune MENA – de la Maroc până în Iran. Apoi, în 2016, a devenit director de țară pentru Rwanda, o poziție similară celei pe care o ocupă acum în România. Patru ani mai târziu, în 2020, s-a întors la specializarea inițială și a preluat coordonarea programelor de protecție socială pentru Asia de Est, cu sediul la Bangkok. Regiunea acoperită era vastă: „de la China până la insule mici, ca Vanuatu sau Palau, care au o populație de aproximativ 15.000 de locuitori”. Un teritoriu divers, din care spune că a învățat enorm. După Bangkok, următoarea destinație a fost Bucureștiul. A fost o alegere asumată, nu o delegare. „Nu suntem trimiși nicăieri. Trebuie să aplicăm”, a explicat. A existat competiție pentru acest post, fiindcă România e considerată o țară importantă în portofoliul Băncii Mondiale. „Este un post foarte dorit – tocmai pentru că banca are o relație solidă cu România.”

„Când am început să mă documentez despre România și despre programul Băncii Mondiale în țară, am realizat că cel de aici este unul dintre cele mai extinse programe ca volum și acoperire sectorială pe care Banca Mondială le are în regiune. Acest lucru mi s-a părut foarte interesant.”

Yasser El-GamMal

Ce atrage nu este atât componenta internațională, cât conținutul muncii. „Nu aș spune că mi-am dorit mereu o carieră internațională. Conținutul muncii este ceea ce mă atrage, nu neapărat locul.” Experiența în atâtea colțuri ale lumii i-a arătat cât de multe lucruri ne unesc: „Sigur, culturile sunt diferite, limbile sunt diferite, dar cu toții ne dorim o educație bună pentru copiii noștri, servicii medicale decente și sprijin în momente de criză. Aceste lucruri sunt universale.” A povestit și despre momente memorabile din teren. De la reforme sistemice în domeniul sănătății și eficientizarea ajutoarelor sociale, până la vizite în ferme unde a putut vedea direct cum sprijinul oferit a ajutat familii să își construiască o viață mai stabilă – fie prin achiziția unui animal, fie prin obținerea unui venit constant. „Nu pentru că am făcut eu lucruri extraordinare, ci pentru că a existat un efort colectiv, atât din partea clientului, cât și a echipei Băncii Mondiale.” Și totuși, dezvoltarea nu este niciodată un proces liniar. „Planifici ceva, dar rareori lucrurile evoluează de la rău la bine fără sincope. Există coborâșuri, apoi din nou urcușuri. Dacă ești prins în momentul coborârii, poate fi frustrant, dar e important să păstrezi perspectiva de ansamblu.” În ceea ce privește diferențele culturale, le consideră mai degrabă contexte de adaptare decât obstacole. „Un ingredient esențial pentru a avea succes într-o țară este să înțelegi foarte bine contextul în care lucrezi: social, cultural sau politic.” Când a fost desemnat pentru postul din România, a avut o întâlnire cu echipa locală și nu a cerut detalii tehnice sau statistici. A cerut, în schimb, recomandări de cărți și filme românești. „Am vrut să înțeleg mai bine contextul cultural și social.” Există, desigur, și diferențe culturale subtile. În unele părți ale lumii, spune el, oamenii nu spun niciodată „nu” în mod direct. „Ai o întâlnire, ți se zâmbește, ai impresia că ați căzut de acord, dar în realitate nu e așa.” În astfel de situații, limbajul nonverbal devine esențial, pentru că în unele culturi nu este politicos să exprimi dezacordul deschis. A adăugat zâmbind că, uneori, și în România se întâmplă la fel. Dar a ales să vină aici. A citit mult, s-a documentat, și a decis să aplice. România nu este doar o nouă destinație pe hartă, ci o țară cu un portofoliu amplu de proiecte și o relație consolidată cu Banca Mondială. Este o nouă etapă în cariera sa globală – una în care înțelegerea profundă a contextului local este la fel de importantă ca expertiza tehnică.

„România are tot ce-i trebuie pentru a reuși. Eu vreau să fiu o mică parte din această evoluție”

 Când a ajuns pentru prima dată în România, Yasser El-Gammal nu s-a bazat doar pe documentele oficiale sau cifrele economice. A venit cu imaginea formată din poveștile altora, filme și istoria recentă, dar realitatea de pe teren l-a surprins. „Dacă mă uit la ce am în jur și compar cu ce am citit sau văzut în documentare, e clar că România a progresat mult într-un timp relativ scurt – chiar sub două decenii. Aceasta a fost prima impresie – una foarte pozitivă.” Odată ce a început să cunoască mai bine România, a văzut nu doar realizările, ci și potențialul uriaș. „Desigur, aspirațiile oamenilor sunt mereu mai mari decât realitatea – ceea ce e normal. Dar cred că aceste aspirații sunt perfect justificate, pentru că România are ce îi trebuie ca să continue să se dezvolte.” Întrebat dacă a reușit să viziteze mai mult decât Capitala, El-Gammal recunoaște că diferențele dintre București și restul țării sunt reale – dar ele reflectă o dinamică mai amplă. „Există o diferență clară între marile centre urbane și zonele rurale. În rapoartele noastre folosim adesea expresia cele două Românii. E vorba despre discrepanțe în accesul la infrastructură, servicii, venituri și oportunități economice. Acest decalaj este o provocare, dar și o prioritate majoră în colaborarea noastră cu România.” De altfel, spune că această realitate nu este unică: „Prosperitatea tinde să se concentreze în marile orașe, iar acest fenomen este valabil peste tot în lume.” El-Gammal recunoaște că a fost cucerit de România nu doar profesional, ci și cultural. „Oriunde am fost, am simțit că vreau să mă întorc. Îmi plac în mod special zonele montane – sunt superbe. Iar gastronomia românească are multe asemănări cu bucătăria din Egipt, datorită influențelor turcești. Sunt multe de descoperit, dacă ai timp.” Și, chiar dacă timpul e tot mai puțin, tehnologia avansează și ritmul vieții se accelerează, crede că e important să ne păstrăm rădăcinile umane și respectul pentru ceilalți. După o carieră internațională vastă, El-Gammal spune că a învățat multe despre cum să fii un lider eficient, mai ales în contexte complexe. „Una dintre lecțiile esențiale este să asculți și să observi înainte de a lua decizii. Îmi place să iau decizii informate – poate nu toate vor fi de succes, dar vreau să fiu sigur că nu decid fără să cunosc toate datele relevante.” Spune că nu crede într-un leadership bazat pe autoritate, ci într-un stil participativ: „Îmi doresc o cultură în care avem un obiectiv comun și îl urmărim împreună, nu una în care eu stabilesc direcția și ceilalți o execută”. Mai adaugă și o valoare esențială pentru el: respectul față de toți membrii echipei, indiferent de rol sau statut. „Fiecare contribuție contează. Chiar dacă un rol pare mic, el poate fi esențial în atingerea obiectivului comun.” Întrebat dacă se gândește deja la o altă țară sau la o nouă misiune, El-Gammal spune clar: „Sunt la începutul mandatului meu aici și vreau să dau tot ce pot în România. Cred că țara are un potențial enorm și multe oportunități de valorificat – iar eu vreau să fiu o mică parte din această evoluție.” Dacă ar fi să rezume într-o frază obiectivul personal, acesta ar fi legat de calitatea vieții oamenilor: „Ținta finală este îmbunătățirea vieții românilor – prin educație mai bună, servicii de sănătate mai bune, servicii publice mai bune. Asta este ceea ce mă motivează”. 

3 întrebări și răspunsuri din interviul cu Yasser El-Gammal, country manager al Băncii Mondiale

1. Ai vizitat și alte orașe în afară de București? Simți că este o diferență mare între Capitală și restul țării?

Da, cu siguranță există o diferență – dar nu doar între București și restul țării, ci între marile centre urbane și zonele rurale. În rapoartele noastre, folosim adesea expresia „cele două Românii”. Diferențele sunt evidente în accesul la infrastructură, servicii sociale și economice, niveluri de venit și oportunități economice. Acest decalaj este un obiectiv major al colaborării noastre cu România: vrem să contribuim activ la reducerea lui.

2. Ce îți place cel mai mult în România – din punctul de vedere al culturii, gastronomiei sau al locurilor de vacanță?

Sunt multe lucruri care îmi plac, dar în primul rând – oamenii. Sunt prietenoși, ospitalieri și autentici. Îmi plac în mod special zonele montane – sunt superbe. Iar gastronomia românească are multe asemănări cu cultura mea, inclusiv influențe turcești. Oriunde am fost, am simțit că vreau să mă întorc. România e o țară frumoasă, cu mult potențial de descoperit.

3. Care este cea mai importantă lecție de leadership pe care ai învățat-o în cariera ta internațională?

Una dintre cele mai importante este să asculți și să observi înainte de a lua decizii. Îmi place să iau decizii informate, chiar dacă nu toate vor avea succes. A doua lecție ține de stilul de leadership: nu-mi place să conduc prin autoritate, ci prin consens. Îmi doresc o cultură organizațională bazată pe obiective comune, nu pe executarea unilaterală a deciziilor. Și, poate cea mai importantă valoare pentru mine, este respectul față de toți membrii echipei – fiecare are un rol esențial, indiferent de funcție sau statut.