Work.... de la țară

Bianca A. face parte din corporatiștii care au ales să părăsească aglomerația din București în perioada stării de urgență alături de soțul ei și fetița de patru ani. Ea face parte din rândul celor care au îngroșat rândurile celor care au dat viața de oraș pe sat – în 2019, de pildă, în jur de 113.000 de români s-au mutat de la orașe la sate, în timp ce numai 94.000 de români s-au mutat din mediul rural în cel urban în aceeași perioadă, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, citate de ZF într-un articol anterior.

Tendința de a reveni în zona rurală nu este una nouă, numărul celor care se mută de la sat la oraș fiind mai mare decât al sătenilor urbanizați începând cu anul 1997. Pandemia pare însă să stimuleze mai mult acest fenomen, iar cei cu venituri peste medie, care au posibilitatea de a lucra de acasă, mizează și ei pe întoarcerea în rural.

„Aveam de ales între a sta doi adulți și un copil de patru ani într-un apartament de 70 mp care ar fi fost și casă și spațiu de lucru și loc de joacă și a pleca la țară, într-o casă de lângă Alexandria, cu trei dormitoare, curte mare, posibilitatea de a lucra din interior sau exterior și de a amenaja un parc pentru cea mică. Acum ne putem bea cafeaua în curte, pe balansoar, la umbra cireșului, ne-am ocupat de grădină și livadă iar acum avem conserve sănătoase pentru toată iarna și am reamenajat casa pentru a o transforma dintr-una de vacanță într-una permanentă”, povestește Bianca A., care lucrează pentru o corporație din București unde a fost implementată „munca de acasă”.

Munca de acasă înseamnă pe scurt locul de unde îți asiguri existența. Dar înainte de a exista birouri, cei mai mulți oameni lucrau de acasă, fie ca agricultori, fie ca meșteșugari. Iar casa, fie ea de la țară sau nu, era proiectată pentru cel puțin 6-7 oameni. Grădina era una mare, pentru a produce suficiente legume nu doar pentru vară, ci pentru întreg anul, livada era obligatorie, la fel și spațiile de depozitare, unde țăranii puneau la păstrat fânul sau dulcețurile și desigur, butoaiele cu vin. Toți munceau de acasă pe atunci.

Odată cu pandemia mulți dintre români au redescoperit confortul și siguranța unei case din mediul rural. Dacă înainte aceasta devenise o casă de vacanță, de weekend, unde membrii familiei veneau pentru o masă în familie, pentru un grătar, aceasta a devenit mai nou un refugiu. Desigur, aici sunt luate în calcul imobilele care dispun de toate utilitățile necesare unui trai modern.

Dacă o casă „normală” are de obicei o curte mai mică, de sub 500 mp – deoarece terenul în oraș sau în proximitatea unui oraș mare este scump, de ordinul zecilor sau sutelor de euro pentru un metru pătrat, casele țărănești au de obicei curți foarte mari, proiectate pentru grădinile de odinioară – au cel puțin 1.500 mp, dacă nu chiar spre 5.000 mp. Din acest motiv, curtea nu include doar casa și anexele, ci practic un parc adevărat unde copiii se pot juca în voie fără să existe vreun pericol. Mai mult, pe timpul stării de urgență, adică în lunile martie, aprilie și mai a fost exact perioada în care în mediul rural începe „sezonul”. Din februarie se plantează răsadurile cu legume, iar din aprilie sunt plantate în solarii. În martie încep primele lucrări în livadă care continuă până când se coc fructele. Poate suna plictisitor, însă aceste operațiuni au ajutat la detașarea de situația în care era Europa la acea vreme, însă o detașare în siguranță, fără expunere.

În plus, munca de acasă pe o perioadă lungă într-un apartament cu 2-3 camere din București este greu de realizat mai ales dacă sunt și copii dornici de joacă în familie. Iar aici intervine curtea. Cu cât mai mare (și îngrădită) cu atât mai bine. În plus, la curte există posibilitatea de a avea fără probleme câini sau pisici, partenerii ideali de joacă pentru cei mici.

Până acum „blocajul” era impus de lipsa infrastructurii. În multe dintre satele României nu exista până de curând fibră optică pentru internet de mare viteză, necesar muncii de acasă în corporație sau chiar semnal 4G. Acum însă majoritatea operatorilor s-au extins și există chiar alternative și concurență pe piață. De asemenea, chiar dacă nu există infrastructură de utilități, apa curentă poate fi asigurată de fântână și de hidrofor, canalizarea poate fi înlocuită de o fosă septică ecologică, gazele fie de butelie, fie de plită și cuptorul electric, iar pentru încălzire centralele pe peleți funcționează aproape precum cele pe gaz.

„Avantajul muncii de acasă, în special din mediul rural, este faptul că nu mai ești «legat» de un birou toată ziua. Ai mult mai multă libertate de mișcare, iar fie că vrei său nu, faci mișcare zi de zi. În plus, ai parte de aer curat deoarece nu ești într-o clădire de birouri cu aer recirculat din centrul poluat al Bucureștiului”, explică Bianca A.

Sunt oameni care au constatat că este foarte greu să acomodeze serviciile desfășurate în regim de tele muncă cu perioada în care copiii trebuie să participe la ore sau cursuri online. Copiii trebuie să se joace, iar spațiile sunt reduse în apartamente. Aceasta a însemnat apariția unui fenomen – mutatul la țară sau în periferiile unor orașe mai mici“, a explicat pentru Mediafax Bogdan Iancu, antropolog.

În plus, în condițiile în care au stat mai mult acasă sau și-au schimbat domiciliul, piața de bricolaj a prosperat. Cu toate că cifrele oficiale nu au fost comunicate, cu privire la vânzările pe 2020, expansiunea rețelelor de bricolaj nu numai că s-a păstrat, ci chiar a accelerat.

Șapte magazine noi cu materiale de construcții, dintre care unul de tip outlet, au completat piața de bricolaj din România de la începutul anului 2020 până acum. Alte trei magazine sunt anunțate de rețeaua MAM Bricolaj, care va folosi banii dintr-un plasament la bursă pentru a finanța extinderea rețelei. Într-un an în care construcțiile și retailul cu materiale de profil au fost printre puținele sectoare care au continuat să funcționeze, în vreme ce majoritatea economiei a suferit de pe urma pandemiei, retailerii din bricolaj au apăsat pedala de accelerație și au mizat pe extindere.

Cele mai multe planuri erau lansate încă de anul trecut, însă faptul că acestea nu au fost puse „pe hold“ este un semnal bun pentru aceste sectoare. Cei patru retaileri care au investit în noi magazine au avut în 2019 o cifră de afaceri cumulată de circa 12,2 miliarde de lei (2,6 miliarde de euro).

În bricolaj, cele mai multe magazine noi au fost puse pe harta României de frații Pavăl, proprietarii Dedeman, care au deschis patru unități. Cea mai recentă este situată în Călărași, o investiție de 12 mil. euro, precedată de un magazin în zona Ghencea a Capitalei, unul în Slobozia și unul în Zalău. Trei din cele patru inaugurări ale Dedeman au avut loc în septembrie, un ritm foarte alert, mai ales ținând cont că în 2019, rețeaua nu s-a extins cu niciun magazin nou.

Prin urmare, Dedeman a ajuns să numere în prezent 53 de puncte de desfacere. Singurele județe neacoperite de businessul pornit din Bacău sunt acum Teleorman, Giurgiu și Covasna.

Pe final de septembrie a avut loc și inaugurarea unui magazin Hornbach, care a dus rețeaua la șapte unități în România. După o investiție de 28,5 milioane de euro, germanii au bifat și Oradea pe piața locală, iar acum au pe listă următoarele două deschideri: la Cluj-Napoca, unde au început deja construcția unui nou magazin, și la Constanța, unde au ales terenul și așteaptă autorizațiile necesare.

În august, și francezii de la Leroy Merlin au deschis un magazin nou, în zona Theodor Pallady din București, al 18-lea al rețelei din România și al patrulea din București. Deschiderea a fost amânată, fiind programată inițial mai devreme, însă pandemia a dat planurile peste cap. Odată cu această inaugurare, francezii au planuri mari de dezvoltare pe piața locală.

Un magazin nou au deschis și britanicii de la Kingfisher, proprietarii Brico Depot. Ei au ales însă să vină cu un format diferit, tip outlet de materiale de construcții, pe care l-au ancorat“ în Chiajna, pe autostrada București-Pitești, la km 11-12. Acolo, produsele ajung să fie reduse cu până la 80%.