Wikipedia hărților

Când vine vorba de hărți online, primul nume ce ne vine în minte este Google. Istoria hărților lor începe în 2004, când Google a cumpărat o companie australiană care se numea Where 2 Technologies și dispunea de un program de desenare a unor hărți statice pe care le distribuia prin internet. Google a transformat programul într-o aplicație web și a inclus-o în serviciul Google Local, în scurt timp devenit Google Maps și pe baza căruia au fost construite o mulțime de alte servicii precum Transit (transport public) sau binecunoscutul Street View.

Apoi s-a întins și în spațiul cosmic, furnizând hărți pentru Lună, Marte și pentru întregul univers vizibil. Însă un pas important spre dominația absolută pe această piață a fost publicarea interfețelor de programare, astfel încât o mulțime de alte firme au putut să dezvolte servicii noi. În cele din urmă, hărțile au ajuns în telefoanele inteligente și fac tot felul de lucruri utile, de la etichetarea pozelor până la sistemele de navigație.Adevărul este că Google nici nu a prea avut concurență.

Aplicațiile similare de la AOL și Yahoo! au fost lăsate mult în urmă, Apple încă folosește hărțile de la Google, iar Microsoft a intrat târziu în joc. Dar, ca întotdeauna când piața este cucerită de un jucător dominant, încep nemulțumirile. Google a ridicat în ultima vreme prețurile pentru marii utilizatori ai serviciului și a anunțat că va taxa și siturile mai mici cu număr mare de utilizatori (o medie de peste 25.000 de vizualizări pe zi pe parcursul unui trimestru). Unii clienți caută alternative mai ieftine, Apple încearcă să scape cumva de serviciile Google, iar Microsoft ar vrea o felie de piață mai consistentă. Însă de la imaginile satelitare și până la hărți utile e cale lungă, iar investițiile necesare sunt semnificative.

Dar există și o altă abordare, cu sursă de inspirație Wikipedia. Ideea englezului Steve Coast a părut nebunească: să cartografieze întreaga planetă și să facă datele publice, fără nici o restricție, astfel încât oricine să le poată folosi cum poftește. A pornit în 2004 de la zero: primele date le-a cules el însuși plimbându-se cu bicicleta prin Londra, cu un receptor GPS. În cei opt ani care au trecut, serviciul Open Street Map (OSM) a adunat circa o jumătate de milion de voluntari care, utilizând instrumentele online și imaginile satelitare, au cartografiat cea mai mare parte a lumii. Orice utilizator înregistrat poate să modifice, să actualizeze sau să adauge date, astfel încât pentru multe regiuni hărțile OSM sunt cele mai actuale cu putință. Zilele trecute am remarcat că niște străduțe au devenit cu sens unic și m-am grăbit să marchez modificarea, dar altcineva mi-o luase deja înainte.

E adevărat că nivelul de detaliere variază. În Târgu-Mureș, până și aleile din spatele blocurilor sunt marcate (ba chiar și scurtăturile pietonale), dar într-un orășel din apropiere nu apar decât străzile principale. Am făcut o comparație cu Google Maps și am constatat că în general orașele mai mari sunt mai bine documentate de OSM, în vreme ce pentru orașe mici și sate, Google Maps este mai bun. Așa că pe telefon am acum două navigatoare, unul bazat pe Google Maps și unul bazat pe Open Street Map (care are avantajul că-mi permite să încarc hărțile pe care le doresc și funcționează offline). Este important de notat că, de când proiectul a căpătat o anumită amploare, au contribuit cu hărți multe organizații sau companii specializate, astfel încât sarcina voluntarilor s-a redus în mare măsură, ceea ce le-a permis să se ocupe mai mult de detalii (cum ar fi adresele clădirilor), actualizări și marcarea punctelor de interes.

Se pare că ideea nebunească a lui Steve Coast e pe cale să se împlinească, după ce voluntarii din Luanda sau Lhasa au făcut să dispară și ultimele mari “pete albe”. O organizație din Indonezia se bazează pe OSM pentru un amplu proiect de analiză a riscurilor în cazuri de catastrofe (cutremure, erupții vulcanice etc.), deoarece caracterul deschis al datelor le permite să noteze detalii cum ar fi structura clădirilor sau tipul acoperișurilor. New York Times relatează că, după cutremurul din Haiti din 2010, cea mai completă hartă cuprinzând drumurile, spitalele, centrele de triaj și taberele de refugiați a fost realizată în timp record de voluntarii Open Street Map.

Între timp, Steve Coast a fost angajat de Microsoft, care a donat proiectului Bing Aerial Imagery și va folosi OSM în Bing. Apple a adoptat OSM pentru programele de organizare a pozelor, iar FourSquare a schimbat și ea macazul. Ca de obicei, deschiderea stimulează competiția.