Washington, dincolo de Casa Albă: puterea nu ridică vocea

Ce am înțeles despre America după câteva zile la Washington nu este despre politică, ci despre felul în care funcționează succesul. Înainte să ajungi acolo îți imaginezi un oraș al puterii, coloane albe, convoaie oficiale, politicieni, securitate și mult protocol. Primele surprize sunt însă altele. Puterea nu este spectaculoasă, nu face zgomot, nu încearcă să impresioneze. Este imaginea unui oraș verde, aerisit, plin de copaci și parcuri, o imagine a calmului.

Dacă ajungi aici pentru prima dată, după ce ai văzut New Yorkul în filme și ai asociat America cu zgârie-nori, lumini și agitație permanentă, capitala federală pare aproape reținută. Clădirile sunt joase, străzile largi, iar centrul orașului nu încearcă să impresioneze prin opulență. În afara zonelor turistice, ritmul este surprinzător de calm. Dacă ai ajuns aici pentru prima dată, este posibil să te întrebi unde este, de fapt, agitația pe care ai asocia-o cu centrul politic al Statelor Unite. Răspunsul vine treptat. Washington este un oraș al întâlnirilor, nu al spectacolului.

Multe dintre deciziile importante nu se iau în săli impunătoare și nici în fața camerelor de filmat, ci în birouri, în săli de conferințe, în universități, în sediile think tank-urilor sau în firmele de consultanță și avocatură care gravitează în jurul administrației federale. Ajungi să înțelegi că, aici, puterea nu este concentrată într-o singură instituție. Ea este răspândită într-o rețea de oameni și organizații care discută permanent, negociază, cercetează și încearcă să influențeze decizii.

Am ajuns aici împreună cu o delegație de antreprenori români veniți la SelectUSA Investment Summit și la o serie de întâlniri organizate în jurul programului MoonShotX. Agenda era plină. Aproape fiecare oră însemna o altă discuție, un alt reprezentant al unui stat american, un alt consultant, un alt investitor, o altă companie interesată să explice de ce tocmai Maryland, Utah, Virginia sau Ohio ar putea deveni următoarea destinație pentru investiții românești.

La un moment dat, prezentările au început să semene între ele. Fiecare stat avea propriile argumente. Unul vorbea despre inteligență artificială, altul despre apărare, altul despre producție avansată sau logistică. Aproape toți spuneau același lucru: „veniți la noi, vă ajutăm”. Unii ofereau spații gratuite pentru birouri, alții facilități fiscale, acces la universități sau conexiuni cu investitori.

Ghidul oficial al SelectUSA Investment Summit, punctul de plecare pentru câteva zile de întâlniri cu investitori, oficiali și reprezentanți ai statelor americane.

Pentru un jurnalist venit din România, acest lucru este poate mai interesant decât pare. Suntem obișnuiți să vorbim despre America ca despre o singură piață. În realitate, Statele Unite funcționează ca o competiție permanentă între state. Fiecare își promovează propriile avantaje, fiecare încearcă să atragă investiții, fiecare își construiește propriul ecosistem economic. Nu există o singură Americă economică, există cincizeci.

Un alt lucru pe care l-am observat este felul în care se desfășoară întâlnirile. În România încă avem tendința să începem prezentările cu istoria companiei. Cine suntem, de când existăm, câți angajați avem, ce cifră de afaceri am făcut anul trecut. În Washington, aceste informații există, dar rămân în fundal. Întrebările apar foarte repede. Ce problemă rezolvați? Cât de mare este piața? De ce ar cumpăra cineva produsul vostru? Cum intenționați să intrați pe piață? Există validare? Modelul poate fi replicat? Discuțiile sunt directe, uneori incomode. Nu pentru că interlocutorii sunt lipsiți de politețe, ci pentru că încearcă să afle în primele minute dacă există sau nu un potențial real de colaborare.

Mi-a rămas în minte și un alt detaliu. Foarte puțini vorbesc despre „idei”. Lumea vorbește despre execuție, despre capacitatea unei companii de a livra, despre scalare, despre parteneriate, despre risc. Aceleași cuvinte au apărut, aproape obsesiv, atât în discursurile oficialilor americani, cât și în cele ale antreprenorilor români.

Poate cea mai mare surpriză nu a fost însă America, ci a fost România. În multe dintre întâlniri nu a mai fost nevoie de prezentări introductive despre cine suntem. Interlocutorii știau deja câteva lucruri despre economia românească. Nu foarte multe, dar suficiente cât să mute conversația rapid către oportunități concrete.

Un borcan de zacuscă Răzvan Idicel ajunge în mâinile ambasadorului României la Washington. Uneori, diplomația economică începe cu un produs care spune o poveste despre locul din care vii.

Unii vorbeau despre UiPath. Alții despre energie, securitate cibernetică sau despre poziția strategică a României în regiunea Mării Negre. Ambasadorul României la Washington sintetiza această schimbare într-o idee simplă: relația dintre cele două țări nu mai are nevoie doar de proiecte, ci de anvergură. Această observație mi se pare importantă, având în vedere că, ani la rând, România și-a construit discursul extern în jurul ideii că trebuie să convingă lumea că există. Astăzi, provocarea pare diferită. România există pe hartă, întrebarea este dacă firmele românești pot crește suficient de mult încât să conteze într-o piață atât de competitivă. O altă poveste de la Washington nu despre oficiali, ci despre oamenii pe care îi vezi pe stradă, despre metrou, despre cafenelele din jurul Dupont Circle sau Farragut, despre lobby-urile hotelurilor în care vezi fondatori, consultanți, avocați și investitori schimbând cărți de vizită.

Washingtonul este probabil unul dintre puținele orașe în care, la mesele din jur, auzi mai multe discuții despre politici publice, energie, comerț și tehnologie decât despre bursă sau vacanțe. Într-o cafenea din apropierea Dupont Circle, două persoane discutau despre finanțarea unui proiect în domeniul energiei curate. La masa alăturată, o întâlnire părea să graviteze în jurul unei propuneri legislative.

În recepția hotelului în care era cazată delegația românească, conversațiile începeau dimineața devreme și continuau târziu în noapte. Nu era greu să recunoști cine venise pentru SelectUSA Investment Summit. Ecusoanele rămâneau la gât și după terminarea evenimentelor, iar schimbul de cărți de vizită părea aproape un reflex.

Reședința Ambasadei României la Washington, unul dintre punctele de întâlnire ale delegației românești în timpul vizitei din SUA.

Poate că aceasta este una dintre particularitățile Washingtonului. Nu este un oraș în care oamenii vin să încheie afaceri pe loc. Vin să înceapă relații. O mare parte din timpul petrecut aici este dedicată întâlnirilor din care, poate peste câteva luni sau peste câțiva ani, se va naște un proiect comun.

În România există încă tendința de a evalua succesul unei delegații de business prin numărul contractelor semnate. În Statele Unite, impresia este că miza este alta. O întâlnire reușită nu este neapărat cea care produce un acord imediat, ci cea care deschide ușa unei conversații viitoare. Într-un ecosistem atât de competitiv, încrederea se construiește în timp. Același lucru l-am observat și în dialogurile dintre antreprenorii români și reprezentanții statelor americane. Nimeni nu promitea succesul peste noapte. În schimb, aproape toți vorbeau despre pașii necesari pentru a înțelege piața, despre parteneri locali, despre validarea produsului și despre adaptarea modelului de business. Mesajul era constant: piața americană este mare, dar nu este ușor de cucerit.

De altfel, poate că și verbul „a cuceri” este nepotrivit. Aproape niciun antreprenor român cu care am discutat nu vorbea despre Statele Unite ca despre o piață pe care trebuie să o domine. Vorbeau despre învățare, despre testare și despre parteneriate. Era o diferență de ton care spunea multe despre maturizarea mediului antreprenorial românesc. Cu câțiva ani în urmă, discursul era despre curajul de a ajunge în America, astăzi este despre cum construiești un business sustenabil acolo.

Networking-ul continuă și după conferințe. La Washington, multe dintre relațiile de business încep în cadrul unor astfel de întâlniri informale.

Antreprenorii și reprezentanții instituțiilor din România reuniți la SelectUSA Investment Summit, cel mai important eveniment american dedicat atragerii investițiilor străine.

Am avut aceeași impresie și în timpul prezentărilor susținute de companiile românești. Fie că veneau din energie, tehnologie, industria alimentară sau producție, antreprenorii vorbeau mai puțin despre ceea ce au realizat până acum și mai mult despre ceea ce încearcă să construiască în următorii ani. Aproape fiecare avea o strategie diferită de intrare pe piață: unii căutau distribuitori, alții investitori, alții o primă unitate de producție sau un partener local care să le înțeleagă produsul. Nu exista o rețetă unică. Exista doar convingerea că piața americană trebuie abordată cu răbdare și cu resurse suficiente. Poate tocmai de aceea cuvântul care a revenit cel mai des în toate întâlnirile nu a fost „inovație”, ci „scalare”. Diferența pare subtilă, dar nu este. Inovația înseamnă să construiești ceva nou. Scalarea înseamnă să demonstrezi că acel ceva poate funcționa la o dimensiune mult mai mare. În jurul acestei idei s-au învârtit aproape toate conversațiile.

Mai există însă un lucru pe care nu îl înțelegi din prezentările oficiale și pe care îl observi doar mergând prin oraș. Washingtonul nu transmite sentimentul unei capitale preocupate de imagine, ci este, în multe privințe, un oraș discret. Oamenii se îmbracă sobru, restaurantele din jurul instituțiilor sunt pline la prânz și aproape goale după-amiaza, iar ritmul orașului se schimbă odată cu programul administrației. Washington pare că știe foarte bine când începe și când se termină ziua de lucru, iar dovada o reprezintă parcurile pline de oameni care merg cu bicicleta, joacă baseball, baschet sau aleargă.

Există și un contrast interesant. În timp ce în jurul Casei Albe sau al Capitoliului turiștii fotografiază clădirile simbol, la doar câteva străzi distanță oameni din zeci de țări participă la conferințe, negociază investiții sau discută despre următoarele proiecte. Cele două lumi coexistă fără să se intersecteze prea mult.

Când pleci din Washington, nu rămâi cu imaginea unei capitale spectaculoase. Rămâi cu impresia unui oraș care funcționează asemenea unui mecanism bine conectat, în care fiecare întâlnire, fiecare conversație și fiecare contact nou poate deveni, la un moment dat, începutul unei idei, al unui proiect sau al unei investiții.  

Priveliștea spre Capitoliu, de pe National Mall. Una dintre imaginile emblematice ale Washingtonului, un oraș în care puterea pare surprinzător de liniștită.

Între conferințe și întâlniri, jurnalismul înseamnă și pregătirea fiecărui interviu, chiar pe holurile companiilor și instituțiilor vizitate.

Mâncarea este un factor important în viața americanilor, cu influențe și în business. Pulled pork, pâine prăjită și sos barbecue – un prânz tipic american, descoperit între două întâlniri de business. Cât despre burger, în Washington este la fel de prezent în peisaj precum cafenelele în care se discută despre investiții, tehnologie și politici publice.