Eu nu am vrut să plec din România, am fost forțat să plec pentru că nu am găsit de lucru din cauza vârstei, aș putea spune că sunt un refugiat economic, un sirian. În afară nu este așa cum se spune, copilul meu, care stă în București, o duce mai bine decât o duc eu în Irlanda. Aș vrea să mă întorc, dar cine mă angajează la 56 de ani, când nu m-au angajat la 47 de ani?

Săptămâna trecută, miercuri, am avut una dintre cele mai interesante discuții din acest an la ZF Live cu Valentin Drăguț, un cititor al Ziarului Financiar, cu care am vorbim doar prin e-mail, niciodată față în față.

Discuția noastră a pornit de la un articol de-al meu, în care consemnam părerea patronilor români care cer ca cei care fac gratis o școală în România să rămână în țară un anumit număr de ani, iar dacă vor să plece în afară să plătească școala. Acel articol a stârnit multe reacții, cele mai multe împotrivă. El susține ideea plății școlii doar la nivelul de facultate.

Valentin Drăguț este un specialist în HR, stă în Irlanda de opt ani, iar acum lucrează pentru o companie de transport din Anglia.

În spatele lui stă o poveste dureroasă, care poate este povestea multor români care au plecat la muncă în afară de nevoie, nu pentru că ar fi vrut.

El a plecat din România în Irlanda în 2015 pentru că piața muncii din țară l-a respins, fără să i-o spună direct în față, pe criterii de vârstă.

Eu nu am vrut să plec, am fost nevoit să plec, eu sunt un refugiat economic, un sirian!, spune el. La 47 de ani (cât avea atunci când a plecat), nu am fost bun pentru România pentru că aveam o vârstă prea mare, dar bine că am fost bun pentru alții, pentru alte țări, acolo unde nu contează cine ești tu, de unde vii, ce culoare a pielii ai, ce vârstă ai, ci contează ceea ce știi să faci, a adăugat el.

A fost o problemă de salariu în România, pentru că aveai o experiență prea mare în domeniul resurselor umane și cereai prea mult?

Nu, deloc. Am cerut între 1.200 și 1.500 de euro net și nu cred că era un salariu prea mare pentru România și pentru ceea ce știam și puteam să fac, a replicat el. Mi-am pus CV-ul peste tot, am aplicat la joburi, am fost intervievat de persoane mult mai tinere decât mine, care nu aveau calificarea necesară să-mi evalueze munca și ceea ce știam să fac, a adăugat el.

Ai vrea să te întorci acum în România?

Da, cum să nu, dar cine să mă angajeze la 56 de ani, când nu m-au angajat la 47 de ani?!, a replicat el.

Nu știu dacă ați observat, dar în România este o problemă majoră vârsta de angajare, adică firmele preferă să angajeze oameni tineri.

Ironic, toate firmele, toți patronii îi critică pe tineri, spun că nu știu nimic, că nu au învățat nimic la școală, că pleacă imediat, că sunt neserioși, dar chiar și în aceste condiții, când vine un CV cu cineva mai în vârstă, peste 45 de ani, cu experiență, el este exclus din start.

Valentin Drăguț spune că are în țară prieteni de aceeași vârstă care cred că dacă sunt dați afară nu au nicio șansă să-și găsească altceva pe aceeași poziție, poate doar casier la Mega.

În Germania, companiile confruntate cu o lipsă acută de oameni, de personal, se roagă de cei care ajung la pensie să mai rămână, și mai mult decât atât, chiar au început să recruteze pensionari pentru joburile specializate care nu pot fi făcute de către roboți, de către aplicații, de către oamenii mai tineri.

Într-o Românie în care în continuare se consideră că este mai bine să pleci în afară la muncă și să locuiești acolo, Valentin Drăguț vrea să se întoarcă dacă ar avea ocazia.

Există în continuare dorința multor români de a pleca, dar motivele sunt greșite, menționează el.

Îi pot înțelege pe cei care vor să plece  din zonele economice defavorizate, acolo unde nu sunt și nu se fac investiții, unde nu este de lucru, dar din orașele mari din țară, cei care au o anumită școală, o anumită educație, nu au niciun motiv să plece, adaugă el.

“Vino să vezi cum e să trăiești aici în Irlanda cu 2.000 de euro pe lună, unde un RCA este peste 2.500 de euro pe an, când o chirie este de 1.800 de euro pe lună, unde este o criză acută de locuințe și unde poți spera la început nu să găsești o garsonieră, ci doar o cameră cu baie pe hol.”

Copilul meu, care lucrează în București și care are 1.200 de euro pe lună, plus partenera lui care are tot 1.200 de euro pe lună, deci împreună 2.400 de euro în România, au o viață mult mai bună decât am eu în Irlanda și decât mulți alții care sunt aici, a menționat Valentin Drăguț.

Toți prietenii mei care au rămas în țară o duc mult mai bine financiar decât o duc eu aici, în Dublin, a adăugat el.

Mulți români invocă problemele legate de sistemul de sănătate, de sistemul de transport, de educație, dar aceste probleme sunt peste tot  în Occident, în toate orașele mari, începând din Europa până în America de Nord. Eu am trăit și patru ani în Canada și este la fel, a menționat el.

Am prieteni care muncesc în afară și care vin în țară la doctor, unde cu o atenție/șpagă intră imediat, în timp ce în Occident stai cu lunile pe listele de așteptare să te vadă un medic.

Este o percepție greșită, eu chiar cred că este indusă, că în altă parte, că în alte țări este foarte bine, mai bine, iar în România este foarte prost, a menționat el.

Românii care muncesc în afară nu spun tot adevărul, nu este așa cum se spune.

Viața în România s-a îmbunătățit substanțial în ultimul deceniu, iar acest lucru îl vezi atunci când vii în țară o dată pe an, a adăugat el. Dacă stai aici poți să ai impresia că nu se întâmplă nimic.

La acest lucru a contribuit și stabilitatea cursului valutar leu/euro din ultimul deceniu și mai ales din ultimii ani, când au fost numai crize, care a permis prin creșterea salariilor în lei creșterea puterii de cumpărare în euro.

În ultimii ani, exodul românilor care pleacă la muncă în străinătate s-a mai temperat, plus că au început să revină în țară cei care plecaseră la muncă în afară, dar ce-i drept, numărul acestora este încă redus.

În ultimul său raport privind România, FMI a constatat că 2022 a fost primul an în care România a avut surplus de populație, provenit din asiatici, ucraineni și românii care s-au întors în țară.

Dar cum să faci ca România să vrea să te întorci, când ai o anumită vârstă și mai poți să lucrezi, dar piața muncii este nemiloasă?

O întrebare pentru care încă nu este un răspuns.