Dacă vrei pace, pregătește-te de război: Europa vrea să se reînarmeze într-un ritm fără precedent după 30 de ani de liniște pe continent, însă nimeni nu știe cum va arăta nota de plată și cât timp a mai rămas în clepsidră

La începutul anilor 1990, odată cu încheierea Războiului Rece, țările europene au profitat de așa-numitele dividende al păcii(beneficiile economice ale reducerii bugetelor pentru apărare – n.r). Acestea au redus bugetele de apărare și au casat sau au vândut cantități mari de echipamente, convinse că un război terestru major pe continent nu mai reprezenta un scenariu plauzibil. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 a pus capăt acestei iluzii, scrie Bloomberg

Acum, guvernele din întreaga Europă s-au angajat să crească semnificativ cheltuielile militare pentru a se pregăti pentru tipul de conflict prelungit și de mare intensitate pe care îl duce Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele au fost inegale, ridicând întrebarea dacă și când va fi Europa pregătită pentru viitoarele provocări de securitate.

În 1989, cheltuielile militare ale membrilor NATO au depășit în medie 4% din PIB, deoarece statele membre au căutat să mențină și să consolideze propriile linii de apărare pentru a fi gata în eventualitatea unui război deschis de URSS și aliații săi.

După prăbușirea URSS, guvernele s-au grăbit să profite de relaxarea tensiunilor dintre superputeri. Acestea au redus cheltuielile pentru apărare, redirecționând resursele către domenii mai productive și mai populare, cum ar fi asistența medicală și socială.

Tancurile, artileria și alte tipuri de armament greu au fost casate sau vândute. Această tendință s-a accelerat după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra SUA, deoarece forțele concepute pentru războiul terestru au fost reconfigurate în unități mobile, mai puțin înarmate, pentru misiuni de combatere a terorismului în întreaga lume.

Până în 2014, membrii europeni ai Organizației Tratatului Atlanticului de Nord au alocat în medie 1,4% din PIB pentru apărare. Germania avea mai puțin de 1.000 de tancuri și vehicule de luptă de infanterie combinate, față de 7.000 (numai în Germania de Vest) în timpul Războiului Rece.

În cazul SUA, marele câștigător al Războiului Rece, beneficiile economice au fost de scurtă durată. Cheltuielile pentru apărare au scăzut de la 6% din PIB în 1989 la un minim de 3% în 2001, dar au inversat cursul după ce atacurile din 11 septembrie au precipitat războaiele americane majore din Afganistan și Irak. Aceste angajamente au dus la o creștere a cheltuielilor până la 5% din PIB în 2010, înainte de a se stabiliza la aproximativ 3,5% în ultimii ani.

Scăderea cheltuielilor pentru apărare în rândul membrilor europeni ai NATO a început să se inverseze în 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. În acel an, alianța a stabilit un termen limită de 2024 pentru ca membrii să atingă un obiectiv de cheltuieli de 2%, ignorat anterior. Puțini erau pe cale să reușească acest lucru în momentul în care invazia în toată regula a Ucrainei a schimbat radical percepțiile cu privire la cât de multă apărare are nevoie Europa.

 Mulți oficiali europeni și americani consideră că președintele rus Vladimir Putin este hotărât să subordoneze națiuni care au făcut parte cândva din Uniunea Sovietică. La doar câteva luni după începerea războiului, NATO a adoptat o strategie actualizată care a identificat Rusia ca fiind „cea mai semnificativă și directă amenințare a alianței”. Versiunea anterioară, din 2010, viza un „parteneriat strategic” cu Rusia.

Unele guverne au ajuns să reexamineze doctrinele de apărare care definesc tipurile de războaie pentru care continentul ar trebui să se pregătească. Cei mai mulți analizează – într-o măsură mai mare sau mai mică – cum să refacă stocurile de tancuri, sisteme antitanc și antiaeriene, rachete ghidate de precizie, baterii de artilerie și muniție, precum și dronele care s-au dovedit esențiale în războiul din Ucraina. Compania de consultanță McKinsey & Co a estimat că, fără război, cheltuielile europene pentru apărare din 2021 până în 2026 ar fi crescut cu 14%, iar conflictul va împinge această creștere la cel puțin 53%, de la 296 miliarde de euro (317 miliarde de dolari) la 453 miliarde de euro, conform estimărilor sale.

Decizia Germaniei în contexul războiului a fost poate cea mai spectaculoasă. Dintre statele NATO, cea mai mare economie a Europei a alocat una dintre cele mai mici părți din PIB pentru apărare. Dar, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul Olaf Scholz a anunțat o creștere de 100 de miliarde de euro a cheltuielilor militare. Franța și-a majorat cu o treime alocarea bugetară pe șase ani pentru apărare.

Polonia a întocmit o listă de cumpărături care include sute de lansatoare de rachete HIMARS, care au avut un impact semnificativ în Ucraina, precum și de trei ori mai multe tancuri decât au Franța și Marea Britanie împreună și de șase ori mai multe piese de artilerie autopropulsate decât posedă Germania.

Dacă guvernele vor fi capabile să plătească pentru modernizările ambițioase în domeniul apărării rămâne o întrebare deschisă. Apelurile pentru mai multe cheltuieli vin într-o perioadă de inflație ridicată și de cerere mare de creșteri salariale în sectorul public, precum și de subvenții și investiții necesare pentru a îndeplini obiectivele de combatere a schimbărilor climatice. În plus, costul reconstrucției Ucrainei, în cele din urmă, va fi ridicat, acesta fiind estimat la câtva sute de miliarde de euro.