Votul electronic și online, o soluție pentru a încuraja oamenii să voteze în număr cât mai mare? Un răspuns îl poate da Estonia, pionierul votului online, dar acesta nu este încurajator

În acest an, aproximativ jumă­ta­te din populația lumii a mers la vot, iar un procent semnificativ din cetă­țenii respectivi au optat pentru metode de vot electronic.

Votul electronic înseamnă că alegătorii pot vota de acasă, dintr-o altă țară sau de la dispozitive de votare instalate în secțiile de votare, se arată într-o analiză a Forumului Economic Mondial (WEF).

Deși India a testat primul sistem de vot electronic din lume, acum a­ces­ta este folosit și de alte țări. Franța chiar a lansat sisteme de vot online pentru cetățenii de peste granițe în 2003, un sistem cunoscut ca i-voting.

Estonia este considerată lider în tehnologia de vot, țara fiind prima din lume care a lansat sistemul de vot online, în 2005. În alegerile parla­mentare ale țării din 2011, aproape un sfert din voturi au fost exprimate online. Votul electronic este folosit de un număr în creștere de țări, însă tehnologia de vot este în continuare în dezvoltare, ca și dezbaterile din jurul acesteia.

Sistemele de vot electronic in­clud utilizarea de dispozitive în sec­țiile de votare. Acestea înregistrează voturile imediat și tipăresc confir­mări ale votului, dar nu sunt conectate la internet. Votul online de acasă sau din alte locații, inclusiv din alte țări, sau votul prin email sau SMS sunt de asemenea forme de vot electronic.

Votul electronic era testat deja până în anii ’80, însă de-abia la începutul anilor 2000, odată cu dezvoltarea internetului, au început țările să folosească votul online la scară mai mare.

Votul electronic permite o participare mai mare la alegeri, ajutându-i pe cei care trăiesc în zone îndepărtate sau peste granițe sau care nu pot ajunge la secțiile de votare din motive de sănătate sau alte motive.

Pentru guverne, beneficiile acestui sistem de vot includ alegeri mai eficiente și o numărare mai rapidă a voturilor.

Dezavantajele pot include riscuri de atacuri cibernetice sau erori de software. Identificarea și verificarea voturilor online poate fi de asemenea dificilă. Un număr de țări au renunțat la această metodă de vot din motive de ordin tehnic și legate de securitate.

În Estonia, de asemenea, impactul real al acestui sistem la nivelul participării la vot rămâne neclar. Deși rata votului online din această țară a crescut cu aproape 20% în perioada 2007-2011 în alegerile de acolo, prezența totală la vot a crescut cu mai puțin de două procente. Acest lucru sugerează că votul online pur și simplu doar încurajează alegătorii să schimbe modul în care votează, neîncurajând alegători în plus să participe.

Iar tehnologia de vot poate fi nu doar ineficientă, ci și nocivă. O astfel de tehnologie nu reduce costurile doar pentru alegători, ci și pentru stat, înlesnind organizarea de alegeri. Riscul este ca aceste costuri mai scăzute să încurajeze alegeri mai frecvente, subminând astfel eficiența guvernelor.

În pofida provocărilor, însă, votul electronic este așteptat să avanseze odată cu dezvoltarea capabilităților tehnologice. Norvegia, Mexic și Turcia se numără printre ultimele țări care plănuiesc introducerea acestui sistem. Unele regiuni din Elveția oferă de asemenea acest sistem.