Vorbim cu noi înșine de 10 ori mai rapid decât cu semenii noștri

Limbajul permite ființei umane să formeze relații profunde și societăți complexe. Dar oamenii folosesc limbajul și atunci când sunt singuri. Limba modelează chiar și “relațiile silențioase” cu ei înșisi. Profesorul Charles Fernyhough a studiat discursul interior.

Cartea “The Voices Within” de Charles Fernyhough este un studiu despre “discursul interior” – termenul științific pentru “conversația pe care omul o poartă cu el însuși”.

Fernyhough este profesor la Universitatea Durham din Marea Britanie.

Ce crede profesorul?

Vorbirea interioară se dezvoltă în același timp cu discursul social. Însă ideea e veche: a fost pentru prima dată vehiculată de Lev Vygotsky, un cercetător rus care a studiat psihologia copilului, în anii 1920. Lev a observat că, atunci când copiii învățau să vorbească cu alți oameni, învățau și cum să vorbească cu ei înșiși, mai întâi cu voce tare, și, în cele din urmă, în minte.

Discursul interior, scrie Fernyhough, nu depinde de multe dintre convențiile de exprimare verbală. Este produs mult mai rapid, pentru că nu funcționeză după ritmul necesar vorbirii cu voce tare: fără mișcările limbii și buzelor, fără corzile vocale.

Ceasul discursului interior este de 10 ori mai rapid decât timpul discursului verbal. De asemenea, conversația este mult mai condensată în minte. Nu-s necesare propoziții complete pentru a vorbi cu noi înșine, pentru că, în mintea noastră, știm la ce ne referim.

Citiți mai multe pe www.mediafax.ro