„Visul chinezesc“ se destramă sau se transformă într-un coșmar pentru restul lumii?

Așa cum americanii trăiesc sperând la visul american, președintele Chinei Xi Jinping le-a oferit cetățenilor săi „visul chinezesc“, o lume nouă cu o clasă de mijloc înfloritoare și cu o țară care se bate cu succes cu SUA în stabilirea unei noi ordini economice, politice și militare mondiale. Acesta se destramă pe zi ce trece. Ceva malefic îi ia locul.

După o istovitoare și lungă pandemie, și după ce Xi Jinping a câștigat cel de-al treilea mandat de președinte, ceva fără precedent în istoria Chinei, milioane de cetățeni chinezi se confruntă cu creșterea costului vieții, cu o competiție profesională acerbă, cu o criză imobiliară și cu anemie economică, după cum arată o analiză a France 24. De asemenea, eforturile Beijingului de a izola și intimida Taiwanul împing legăturile cu alte state, în special din Vest, până la punctul de ruptură, scrie și Matthew Henderson, comentator pentru The Telegraph.

Între timp, companiile de tehnologie occidentale, lidere în industriile lor, abandonează în masă China, alarmate de incertitudinile geopolitice și de legislația „ostilă“ privind datele. Microsoft a scos deja  LinkedIn de acolo și a mutat o echipă de experți în inteligență artificială în Canada pentru a evita presiunile. De asemenea, evoluțiile mediocre ale celor mai cunoscute acțiuni de pe bursa chineză i-au convins pe unii dintre managerii de active occidentali să-și reducă expunerea la piața de capital.

În căutarea rolului principal pe scena geopolitică mondială, Beijingul se îndepărtează de economiile mari liberale și de guvernele care pun accent pe valorile democratice, ajungând în alianțe de ocazie netestate de timp cu regimuri autoritare unite mai mult de dușmănia față de SUA și Vest decât de interese comune cum ar fi dorința de a construi ceva împreună. Pe măsură ce aceste tendințe se accentuează, se alterează și „visul chinezesc“, după cum a observat The Economist.

La câteva zile după ce a devenit conducătorul partidului unic, Xi Jinping a promis țării sale un „vis chinezesc“ al măreției naționale restaurate până la jumătatea secolului. De-a lungul timpului, elementele propuse ale acestei „reînnoiri“ au inclus construirea unei societăți moderat prospere, puternice și armonioase (adică ordonate), forțe armate de clasă mondială, un mediu mai curat și revenirea pe scena centrală a afacerilor mondiale. Președintele suprem s-a angajat să realizeze acest vis din nou în raportul său către cel de-al XX-lea Congres al Partidului, din care a ieșit cu al treilea mandat de a guverna (poate pe viață). Congresul a adus cufundarea în beznă a elitelor din afaceri, a oficialilor reformiști și a intelectualilor liberali.

Unii observatori au observat că viziunea lui Xi Jinping asupra viitorului se schimbă în moduri tulburătoare, devenind mai concentrată pe obiectivele colective și mai puțin tolerantă cu visele individuale.

Matthew Henderson, de la The Telegraph, crede că în „visul“ alterat al președintelui chinez China devine singura superputere într-o ordine mondială autoritară, postdemocratică. Se aliază cu inamici ai Occidentului pentru a învinge sancțiuni și alte contramăsuri preventive și se străduiește să exploateze diviziunea și dezordinea politică și economică occidentală, nu în ultimul rând prin sprijinul său tacit pentru invadarea Ucrainei de către Putin.

Inițiativa sa de pace ucraineană fals neutră nu are substanță, dar simbolizează aspirația supremă la autoritatea globală. Dar Xi este încă departe de a-și îndeplini visul.

Deși propaganda trâmbițează triumful Chinei asupra pandemiei de COVID-19 și perspectivele pentru o creștere reînnoită, o parte din graba agresivă a lui Xi provine din conștientizarea că statul condus de Partidul Comunist Chinez este plin de vulnerabilități. China și-a globalizat rapid influența economică exploatând iluzia Occidentului că, odată admisă în Organizația Mondială a Comerțului (OMC), se va angaja în comerț conform regulilor și normelor acceptate de OMC. Dar încă de la început a refuzat companiilor străine accesul liber și echitabil la piața sa internă și a folosit subvenții masive de stat pentru a asigura dominația chineză pe piața globală. Din 2018, SUA au condus un război comercial de facto împotriva acestei politici, rămânând în același timp legate incomod de economia chineză, mai ales prin dependență de lanțurile de aprovizionare.

Tensiunile geopolitice și economice ulterioare s-au înrăutățit progresiv din cauza încălcărilor drepturilor omului din China, a interferențelor politice, a spionajului cibernetic și a furtului de proprietate intelectuală, a neîncrederii și a perturbării surselor cauzate de pandemie, a alinierii cu Rusia și a amenințărilor la adresa Taiwanului. A urmat un exod accelerat al marilor companii occidentale din China către baze regionale mai fiabile din Asia de Sud-Est sau chiar Europa. Costul scăzut al forței de muncă din fabricile chineze, anterior o atracție majoră pentru investiții străine, nu mai este o realitate. Economia chineză se chinuie de multă vreme sub sufocarea ideologică marxistă a lui Xi Jinping. Carantinele contra Covid aplicate la începutul pandemiei au fost un răspuns tipic al managementului de criză al PCC, dar la posibile tulburări sociale. Impusă dezastruos de târziu, politica a încetinit transmiterea, dar nu a reușit să întărească imunitatea, ci doar să creeze nervozitate socială și blocaje în economie. Deloc surprinzător, recuperarea promisă nu s-a realizat. Sectorul tehnologic rămâne traumatizat de represiunea lui Xi din 2021, motivată politic. Datoria rămâne toxică, datele demografice sunt îngrijorătoare. Problemele de mediu, în special securitatea apei, se înrăutățesc.

Un lucru la care China stă bine sunt regionalizarea lanțurilor de producție și comerțul asiatic, acolo unde America pierde teren. Avantajul americanilor în regiune este securitatea, domeniu la care China cu greu poate concura. La apărare, India, trofeu pentru orice superputere, se apropie de SUA, armele americane fiind o soluție pentru reducerea dependenței de armamentul rusesc. „Visul chinezesc“ alterat al lui Xi s-ar putea să fi adus China mai aproape de SUA într-un mod radical: Wall Street Journal a raportat că Beijingul și autoritățile din Cuba au ajuns la un acord pentru stabilirea pe insulă a unei facilități de spionaj electronic, ținta fiind America. Amintirea crizei cubaneze a rechetelor sovietice din anii 1960 a revenit brusc vie. Politicienii americani din ambele tabere sunt în alertă. În acest context, șeful diplomației americane s-a deplasat la Beijing, unde a fost primit fără onoruri, fără covor roșu. Iar noul premier chinez Li Qiang a ales pentru prima sa vizită oficială externă Germania și Franța, cele mai mari economii ale unei Uniuni Europene și ea dependente economic de China.