Virtutile abstinentei

Acum cateva saptamani, ministrul de finante Sebastian Vladescu apela la cetateni sa ajute autoritatile la depistarea vamesilor corupti, chemandu-i sa sune pe gratis la minister ca sa denunte incalcarea legii. Saptamana trecuta, presedintele Basescu a emis un indemn echivalent ca semnificatie, cerand romanilor o schimbare de mentalitate peste noapte, la modul propriu: de maine, ora 00,00, nu mai dati spaga!

Imediat, conceptul abtinerii de la datul spagii a inceput sa fie intors pe toate fetele in presa, mai ales ca intre timp a aparut si sondajul de opinie facut de Gallup International la cererea Societatii Academice Romane, de unde reiese ca 46% dintre romani cred ca actualii guvernanti sunt la fel de corupti ca si predecesorii lor. Foarte repede insa, invitatia presedintelui catre romani de a se stapani atunci cand sunt cuprinsi de ispita vicioasa a spaguirii semenilor s-a impotmolit, intrucat a aparut un studiu facut in cadrul unui proiect al Bancii Mondiale, din care reiese ca peste 64% dintre cetatenii romani dau mita cand merg la medic. Prin urmare, s-au reluat in mass-media vesnicele discutii despre medicii si profesorii care, nu-i asa, au justificare sa primeasca mita, din cauza salariilor mici, cu corolarul ca autoritatile ar trebui sa vada de marea coruptie si sa-i lase in pace pe intelectualii prost platiti ai tarii.

Pe cat de sofistica e aceasta argumentatie, pe atat de incorecta e insa si sugestia prezidentiala ca romanii care dau mita au o parte din vina pentru faptul ca Romania are o cultura asa de solida a coruptiei. E adevarat ca legea penalizeaza darea de mita, dar mai intai ar trebui sa-l penalizeze pe cel care o pretinde si o incaseaza; cine vorbeste despre spaguit in loc sa vorbeasca despre spagar inseamna ca n-are mijloacele de a-l prinde pe acesta din urma, asa cum Vladescu nu poate sa-i prinda pe vamesii lui corupti.