Vinurile românești vor să cucerească europa

BUSINESS MAGAZIN: Cum arată, în prezent, piața românească a vinului?
Ionuț Roman, director relații cu clienții la Selgros: Pentru noi, piața de vin este extrem de importantă. În ultimii ani am investit foarte mult în gastronomie, am încercat și am demonstrat competența în așa ceva. Nu poți să fii bun în carne, în pește sau în legume fără să le asociezi cu vinul. Am investit foarte mult în acest domeniu, începând de la traininguri către echipele de vânzare și până la asocieri și organizări de festivaluri de vinuri. Noi credem în această piață, ține foarte mult de centrul businessului nostru și de dezvoltarea pe care a avut-o piața în ultimul timp. Cred că atingem în jur de 1.000 de etichete, majoritatea românești; vânzările au crescut cu aproximativ 10% față de anul precedent și ponderea este de 95-98% vinuri românești. De la noi cumpără și restaurantele, HoReCa, având o varietate mare de produse, de la vinuri mai ieftine până la unele foarte scumpe.

Cătălin Păduraru, președinte, IWCB: Progresul este evident și cine nu recunoaște lucrul ăsta probabil e rău intenționat. Dincolo de asta, din nefericire operăm în continuare cu foarte multe aproximări, știm foarte puține despre situația reală în conjuncție cu celelalte țări. Nu avem un proiect pentru următorii 20 de ani, să avem o țintă pentru a putea avea și un parcurs. Suntem în situația în care figurăm cu o balanță deficitară import-export, mai mult importăm decât exportăm; mai mult, apar și anomalii în aceste raportări internaționale – noi importăm inclusiv din Cehia, conform rapoartelor OIV, ceea ce evident că este o anomalie, dar una care este înregistrată oficial. Pe de altă parte, consumatorii sunt cumva victimele unor mesaje care vin exclusiv din partea producătorilor, și evident că fiecare are în spate impulsul comercial – și câteodată involuntar – să vicieze cumva acest mesaj de educare, în sensul în care trage consumatorul către el. Prin urmare, nu e o comunicare absolut obiectivă. În urma Concursului Internațional de Vinuri București (IWCB), ținut anul acesta la Iași, am putut coagula mediul academic și confirma o afirmație făcută tot aici, în această conferință, anul trecut, și anume să ajungem la o fundamentare științifică legată de faptul că pe acest teritoriu vorbim de o viticultură cu vitis vinifera de 7.000 de ani. Inventarul de specialitate, o serie de dovezi comportamentale stabilite de antropologi, chiar o serie de datări ne arată că vorbim de 7.000 de ani. Prin urmare, pentru prima dată în istoria țării noastre avem rădăcina brandului viticol al României. Este foarte important. Putem construi un brand viticol și apoi, eventual, să contribuim la construirea unui brand de țară prin asta. Oricât de inspirată ar fi o agenție de publicitate, nu poate face o imagine din nimic; avem o rădăcină, trebuie să o îmbunătățim, trebuie să vedem ce mai adăugăm, dar de aici pornim. Mă bucur că am putut lansa aici, în premieră, această realizare care s-a făcut fără ajutorul statului.
Valentina Vesler, director de Comunicare & PR, Valvis Holding: Din păcate, noi nu avem politici de țară care să promoveze vinul românesc; fiecare producător, în parte, trebuie să ducă lupte grele, să aloce bugete pentru a încerca să scoată cumva nasul în lume. În ciuda acestui fapt, noi avem vinuri din ce în ce mai competitive, din ce în ce mai valoroase, unele dintre ele chiar pot sta la loc de cinste alături de tradiționalele și mult promovatele vinuri franțuzești. Piața românească s-a elevat, s-a cizelat, pune mult mai multă valoare pe raportul preț-calitate; piața de vin este una zgomotoasă, este înfiorător dacă te trezești la raft și nu ai destule informații, dar cu toate astea găsim lucruri foarte bune. Noi, Domeniile Sâmburești, suntem o cramă istorică, avem rădăcini de pe vremea lui Mihai Viteazu, avem o istorie lungă în spate, pe care încercăm să o susținem și să o promovăm așa cum putem. Cramele trebuie să se reinventeze, și cred că multe o fac, dar ar trebui să asculte și mai mult de specialiști, de oamenii care chiar se implică în mod activ în tot ceea ce înseamnă cultura vinului.

Lilia Dulgher, CEO, Gitana Winery: Într-un stat în care viticultura și vinificația sunt principalele ramuri ale economiei, e cazul să acordăm o atenție deosebită promovării acestui sector. În Republica Moldova există Oficiul Național al Vinului și Viei, care e foarte bine văzut la nivel internațional. Pentru Republica Moldova, România este o piață foarte interesantă și cu tot efortul tindem să ne promovăm aici, chiar dacă nu toate vinăriile reușesc acest lucru. Gitana este prezentă în România de trei ani, iar succesul acestui brand nu îmi aparține doar mie, ci și individualității și calității produselor. 80% din producția noastră e exportată, suntem o țară mică cu un consum mic.

Marius Iliev, director general, Via Viticola Sarica Niculițel: Am constatat că, în acești trei ani de când am investit în Sarica, ne poziționăm foarte bine în categoria vinurilor rozé, având în fiecare dintre cei trei ani creșteri foarte mari, de peste 100%. Sigur că mi-aș dori ca Sarica Niculițel să fie cunoscută pentru un singur tip de vin sau pentru un singur soi, să aibă un renume mare din chestia asta. Suntem în căutarea identității, dar încep deja să se contureze niște direcții. Ce-am învățat cândva a fost că dacă nu vrei să depui un efort foarte mare și costuri foarte mari pentru marketing, trebuie să ai calități psihosenzoriale ale produsului tău care să fie aliniate cu poziționarea pe care ți-o alegi. Sigur, poți să ai un Trabant, să spui că e un Mercedes și să bagi foarte mulți bani în marketing, convingând lumea că e Mercedes. Dincolo de asta, noi vrem să jucăm un rol foarte important pe piața de vin din România, prin urmare nu ne permitem să excelăm doar pe un segment extrem de îngust.

BUSINESS MAGAZIN: Care este diferența dintre vinurile pentru retail și cele destinate HoReCa? Care variantă e de preferat pentru un producător?
Lilia Dulgher, CEO, Gitana Winery: Eu zic că e un avantaj să ai în restaurante vinuri mai deosebite, vinuri despre care poți vorbi. În retail trebuie să avem vinuri foarte bune, de o calitate optimă, în așa fel încât consumatorul să găsească în restaurant ceva exclusivist, greu de înțeles poate ca asociere gastronomică, iar în magazin să fie mulțumit de un vin pe care îl poate asocia seara cu un fel de mâncare. E important să fii prezent pe ambele canale, deoarece prea puțini își permit să fie în fiecare seară la restaurant.
Valentina Vesler, director de Comunicare & PR, Valvis Holding: Strategia de promovare depinde foarte mult de obiectivele de business. Într-adevăr, o cramă mică se promovează un pic altfel, o cramă care are 400 de hectare sau mai mult are cu totul alte obiective. Ideea este cum aduci consumatorul să-ți încerce produsul. Evident, prezența trebuie să existe pe toate canalele și cu sortimente petru HoReCa și retail. Noi am ales și mediile de comunicare convenționale, adică am înțeles că în mainstream nu poți să ajungi decât printr-o comunicare de masă. Poți să îi spui omului despre vinul tău, să îi spui o poveste, el ajunge să îl deguste și eventual îl recomandă mai departe. Alte modalități sunt prezența la tot felul de evenimente specifice, unde omul se duce decis să deguste un vin bun, să facă o asociere culinară. Acum, fiecare înțelege cum crede să își facă promovarea, dar aceasta trebuie să fie onestă și pe un produs de foarte bună calitate.

Cătălin Păduraru, președinte, IWCB: Cred că marea provocare pentru viitor ar fi să încercăm să delegăm competențe, pentru că producătorii au suficient de multe lucruri de făcut. Trebuie să încercăm să anticipăm tiparul de consum și ocaziile de consum pe care le vor avea tinerii în următorii 5-10 ani. Schimbarea de paradigmă este fantastică, schimbarea de comportament este fantastică, mijloacele cu care ei comunică și economia de mijloace pe care o fac când comunică nu este specifică generației noastre. Noi suntem pe tiparele de gândire – și aplicăm în practică aceste tipare – după ceea ce am învățat; majoritatea cărților bune pe care noi le-am citit sunt scrise până în ’65, ca să spun așa, și ne apropiem de curente noi de gândire mai mult din curiozitate, nu suntem neapărat dispuși să le și aplicăm.

Marius Iliev, director general, Via Viticola Sarica Niculițel: Cu privire la distincția dintre HoReCa și retail, cred că în mare parte aceasta este subiectivă, nu este datorată producătorilor, ci este cumva rezultatul unor opțiuni pe care le fac proprietarii de restaurante. De multe ori, acest lucru are de-a face cu lipsa de competitivitate a acestei piețe. E clar că dacă vezi un vin cu 30 de lei în raftul unui magazin și cu 150 de lei pe un meniu de restaurant, consumatorul va avea o reacție negativă. Sigur, există câteva lucruri obiective cum ar fi condițiile de păstrare pentru niște vinuri de top într-un raft de retail, dar în general vinurile, ca și alte produse, nu stau cu anii pe acele rafturi. Pe măsură ce piața va deveni tot mai competitivă pe zona HoReCa, o să vedem o deplasare a acestui trend, urmat de proprietarii de restaurante, de a refuza cu obstinație listarea unor produse care se găsesc și în retail. Nu va dispărea, dar se va diminua în timp această presiune.

BUSINESS MAGAZIN: Cine își poate asuma meritele pentru evoluția pozitivă în ceea ce privește educarea consumatorilor față de vin? A dus aceasta la schimbarea obiceiurilor de consum ale românilor?
Lilia Dulgher, CEO, Gitana Winery: Eu zic că astăzi consumatorul e deschis la ideea de a degusta sau de a descoperi multitudinea de vinuri, de gusturi, și e bine că nu suntem setați să bem doar vin roșu sau alb, ci că suntem orientați să asociem gastronomic un vin.
Ionuț Roman, director Relații cu clienții, Selgros: În primul rând, românii cumpără vinuri românești, ceea ce e foarte bine. În al doilea rând, încep să cumpere calitate, ceea ce e îmbucurător. Noi vindem vinuri de până la aproximativ 2.200 de lei, avem parteneri care cumpără vinuri între 400 și 800 de lei în mod constant. Comportamentul clienților este strâns legat de evoluția pieței gastronomice din România, nu se poate diferenția, și atunci observăm că pe măsură ce una se dezvoltă, cealaltă o urmează. Da, oamenii plătesc mai mult pentru calitate.

Marius Iliev, director general, Via Viticola Sarica Niculițel: De aproximativ 10 ani, industria aceasta a cunoscut niște transformări importante în ceea ce privește tipul de acționariat – aproape toate companiile sunt private în momentul de față. Eforturile pe care le vedeți la fiecare târg, la fiecare eveniment sunt substanțiale din partea producătorilor, iar asta lasă urme, duce la educarea consumatorului. Pe de altă parte, apare și o creștere a puterii de cumpărare a consumatorului. Ne amintim poate, din comportamentul nostru, cât de ușor ne vine să plătim o sumă anume pe o sticlă de vin când suntem în străinătate și cât de greu ne vine să plătim jumătate din acea sumă pe o sticlă de vin de aceeași calitate când suntem acasă.

Cătălin Păduraru, președinte, IWCB: Orice observație legată de schimbarea de comportament ține de o evoluție naturală. Sigur, informația a circulat, există internetul, bibliografia de specialitate este din ce în ce mai consistentă, oamenii circulă în toată lumea și, evident, există o putere mai mare de a alege într-un mod conștient. Dar asta e ceva ce au făcut toate țările, ceea ce facem noi acum nu este decât să păstrăm decalajul pe care îl avem față de celelalte state. Nemulțumirea unora ca mine nu este că nu suntem pe drumul cel bun, ci că trebuie să accelerăm puțin; singura șansă a României este de a comprima niște pași. Avem capacitatea să facem salturi, nu ne lipsește absolut nimic, trebuie doar să învățăm din nou – nu știu unde s-a pierdut asta – să unim energiile astfel încât să putem avea rezultate și mai bune. Fără a face proces de intenție vreunui producător, pentru că îi iubesc aproape pe toți, oricum ar fi, businessul dictează comunicarea. Și în această idee, onestitatea este până la un anumit punct – nu înseamnă că ascunzi ceva, că spui că e un soi și de fapt e un alt soi, dar câteodată forțezi către produsul tău. Or, educația de bază se face către masă și un prim pas ar fi ca toată țara să știe noile valori ale cramelor românești.

BUSINESS MAGAZIN: Cum e perceput vinul „made in RomAnia“?
Valentina Vesler, director de Comunicare & PR, Valvis Holding: Consumatorul român nu e musai consecvent cu alegerile lui, consumatorul român încearcă. Totul pornește de la educație și dacă informația nu e transmisă așa cum trebuie și există acea suspiciune că vinurile sunt făcute din pastile – toate acele legende underground care există – să alegi un vin românesc e o întreagă bătaie de cap. Sunt foarte mulți oameni implicați în educarea consumatorului român, din ce în ce mai mulți, iar ăsta este un lucru bun. Dar și acei oameni ar trebui să se armonizeze pe un anume tip de informație, veridică și obiectivă. Ei bine, dacă acea informație ar ajunge la consumatorul român, lucrurile s-ar schimba mult mai mult, pentru că există o întreagă iluzie și o dorință să bem vinuri din import, din lumea nouă, iar producătorii români încearcă să se bată cu această mentalitate.

BUSINESS MAGAZIN: Care este starea actuală a turismului viniviticol în România?
Laurențiu Achim Avram, președinte, Sommelier Federation România: Turiștii vin, de obicei, în locurile care sunt promovate. Nu am văzut niciun fel de promo al României viniviticole, poate mi-a scăpat mie sau poate nu există. Renumele României ca țară producătoare de vin nu este chiar unul foarte bun. Eu zic că nivelul de civilizație al unui popor se vede în modul în care acesta mănâncă și bea, la toate nivelurile sociale, or acest nivel la care România a ajuns nu este prezentat nicăieri. Cred că această imagine este și vina noastră, a tuturor; cei care pot să facă ceva în această direcție o fac și o fac bine, zic eu, cramele își fac singure promovare pe toate căile pe care le au la îndemână. Cred că ar trebui să existe o mai bună promovare a României turistice, poate un canal de televiziune specializat, un canal civilizat care ar transmite acest mesaj mult mai concentrat și acolo unde trebuie.

Victor Melian, Chef: Din păcate, turismul viniviticol este o struțo-cămilă în care trebuie să avem o formă de cazare, o formă de transport, în clipa aceea ar trebui să avem și șosele – pentru cei care au fost prin Europa, turismul viniviticol este foarte complicat. El pare foarte simplu în Italia sau Franța, unde se face chestia asta de foarte, foarte mult timp și a ajuns la un nivel de excelență. Am avut plăcerea și bucuria să însoțesc de mai multe ori grupuri organizate de către ambasadele bucureștene, dar ești limitat din cauza timpului la zonele limitrofe; dacă sari de o zi, deja se complică noțiunile de cazare și transport. Eu cred că România își vinde la fel de prost mănăstirile și cramele, locurile istorice, cred că e o terra virgina pe care cineva ar putea să o exploateze senzațional. Cu regret, sunt foarte, foarte puțini turiști, din cauza condițiilor care sunt, în continuare, improprii. E un citat al lui Gheorghe Dinică, dintr-un film celebru, care mie îmi place foarte mult: „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic“. Degeaba avem crame, vinuri, dacă nu avem povestitorul care să vândă circuitul ăsta, pentru că turismul viniviticol nu are pretenții enorme de la cazare, este un turism de eveniment, de amintire; poți să stai seara la o cramă, în fața focului, să auzi niște povești minunate despre via cu pricina și eventuale legende locale cu Ilene Cosânzene și gata, ești vândut. Asta trebuie să facem, să avem povestea.

Roxana Ana, managing director, Amfiteatru Vitis: În acest tip de turism nu este vorba doar despre vin, este vorba despre viță, despre procesul de vinificație și, cel mai important, este vorba despre oamenii din spate și povestea lor. Este și motivul pentru care clientul își dorește să aibă o interacțiune personală, emoțională cu acel producător. Este motivul pentru care nu se mulțumește doar să citească informațiile de pe o etichetă, vrea să meargă la fața locului, să simtă energia respectivă, să aibă o experiență – despre asta este vorba. În momentul în care acel consumator pleacă, iese pe poarta cramei, el devine un ambasador al vinului și al producătorului respectiv.

George Cojocaru, oenolog, Casa de Vinuri Ștefănești: Turiștii care întreabă de vinuri preferă să consume soiurile autohtone, din păcate nu am reușit să ne păstrăm foarte bine soiurile, nu avem declarate foarte multe. Greșeala mare a producătorilor de vin este că au plantat foarte multe soiuri internaționale, și aici e și problema: turistul care vine la noi în țară ar vrea să consume un vin care conține măcar un soi românesc, cupajul respectiv să aibă așa ceva în compoziție. Și noi am făcut aceeași greșeală, dar eu, personal, nu m-aș apuca să fac un vin din Cabernet Sauvignon și să îl dau ca vinul meu emblemă, deși soiul este foarte frumos și se vinifică foarte bine, are potențial bun și de învechire, dar eu cred că trebuie să stea neapărat lângă niște soiuri autohtone. E adevărat că nouă, oenologilor, ne-a fost mai ușor să vinificăm soiurile internaționale, pentru că în regiunile cu tradiție veche – Franța, Italia, Spania – sunt școli destul de bine specializate pe treaba asta și atunci s-au făcut foarte, foarte multe cercetări pe acele soiuri. Dar asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la soiurile noastre, cu care putem să avem niște experiențe și la care putem încerca, continuu, să îmbunătățim calitatea. Avem Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagră, care este iubită de italieni, chiar s-ar putea cultiva în anumite regiuni din afară.

Anca Maria Vlădoi, marketing manager, Domeniul Vlădoi: Fiind foarte aproape de Constanța, aș putea spune că suntem un oraș sezonier. Am simțit o creștere anul acesta, pentru că și numărul zborurilor pe aeroportul Mihail Kogălniceanu a crescut. Am avut foarte mulți estonieni, știau că România produce vin și, oricum, celor care vin la noi la cramă încercăm să le dăm spre degustare soiurile românești. Turiștii sunt curioși și reacționează foarte bine la soiurile locale. Avem 17 hectare pe care cultivăm 11 soiuri, e destul de greu să le manageriem.

Cristian Podar, director general, Villa Vinea: Eu văd România viniviticolă la început, sunt destul de puține crame deschise. Din punctul nostru de vedere, turismul viticol este la început, dar avem semnale pozitive, sunt foarte mulți turiști străini și mai puțini români.

Alina Iancu, fondatoare, crameromania.ro / revino.ro: Eu aș spune că turismul viticol este unul de business, cele mai multe evenimente pe care le organizez – fie ele degustări de vinuri în București sau team buildinguri – sunt pentru companii din România cărora le vin delegați străini și vor să organizeze ceva la crame. Foarte rar organizez grupuri private cu public din România. Pe de altă parte, acest turism nu este dezvoltat pentru că nici cramele nu sunt deschise cu adevărat, nu au răbdarea de a sta jumătate de oră sau o oră să vorbească cu două persoane, și atunci impun un număr minim de 8-10 persoane. Turismul viticol înseamnă să vinzi vinul de la cramă și poate să diminuezi alte cheltuieli de marketing prin care te promovezi prin țară, dar trebuie să investești o perioadă mai lungă de timp. O problemă pe care o au cramele este că nu vor să se identifice și să facă degustările cu produse locale. Cum ar fi să meargă să cumpere 5 kilograme de brânză de la un localnic și să le vină doar 10 turiști? Nu vor să investească în lucrul acesta, dar dacă nu ne folosim și de partea de gastronomie, nu putem să evoluăm pe partea de vinuri. Eu am identificat peste 185 de crame cu vin îmbuteliat și peste 80 dintre ele fac turism viticol, dar zic eu că doar jumătate știu să îl facă cu adevărat, să țină o degustare cum trebuie, să aibă personal specializat.

BUSINESS MAGAZIN: Cât de importantă este dimensiunea turismului viticol pentru imaginea unei crame?
Cristian Podar, director general, Villa Vinea: Din punct de vedere legislativ, în România producătorii de vin nu pot fi tratați așa cum au fost cei din Germania sau Italia, respectiv ca până într-un anumit număr de locuri să nu respectăm întru totul legislația restaurantelor. Prin urmare, investiția pe care trebuie să o facem este foarte mare, și toți investitorii în viticultură încearcă, în primul rând, să își recupereze banii din principala activitate, adică producția de vin. Celelalte activități, printre care și turismul viniviticol, sunt lăsate mai la urmă. Îți trebuie foarte multă răbdare, îți trebuie oameni cu experiență, îți trebuie buni povestitori atunci când primești un grup, pentru că nu se poate ca o dată să povestească cineva din magazin și a doua oară directorul general. În concluzie, ne ajută foarte mult – eu știu producători care vând 15-20% din producție doar prin magazinele proprii datorită turiștilor. Un producător cu 5 hectare își poate vinde întreaga producție dacă are un local micuț, un restaurant cu câteva mese unde să servească niște produse; la Villa Vinea vindem cam 30% din producție prin magazinele proprii.

Roxana Ana, managing director, Amfiteatru Vitis: Noi am încercat să oferim catering doar cu produse locale, dar nu am putut pentru că nu am găsit suficienți producători care să aibă acele produse cu certificatele de calitate necesare.

George Cojocaru, oenolog, Casa de Vinuri Ștefănești: Să nu uităm că suntem încă la început cu afacerile din domeniul vinului. Avem 10 ani de zile în care am investit în crame și poate că mai avem mulți ani până să ajungem la nivelul celor de afară, chiar dacă am evoluat destul de rapid. E clar că trebuie să ne unim cu mici producători din alte zone, dar să nu uităm că perioada e una scurtă.

BUSINESS MAGAZIN: Cum arată experiența ideală a unui turist venit la o cramă?
Victor Melian, Chef: Să poată să aterizeze la un aeroport civilizat, să se urce într-un autocar civilizat – asta avem –, să circule pe niște drumuri unde eventual să nu facă o medie de 25 de kilometri pe oră, să ajungă la un loc prietenos, și asta mi se pare mult mai important decât nivelul de cazare; este vorba de o experiență, amintirile din momentul vizitei sunt mult mai importante decât patul din cameră. Lumea vrea astăzi experiențe, vrea să audă povești. România vrea să aducă turiști din străinătate, dar nu prea înțeleg de ce, pentru că avem 15 milioane de clienți pe care nu îi bagă nimeni în seamă. Sigur, sunt niște probleme tehnice incredibile pe zona culinară, trebuie să ai o mie și una de hârtiuțe pentru niște kilograme de brânză și 25 de frigidere; nu cifrele contează, dar toate aceste probleme te costă. Sunt niște sume pe care nu ți le poți permite. În Franța, omul ți-a scos o bucată de brânză din frigider, a pus-o pe masă, ai băut două vinuri, asta e toată treaba și e perfect legal. E bine pentru toată lumea.

George Cojocaru, oenolog, Casa de Vinuri Ștefănești: Legat de potențialul de învechire a vinului, sunt mai multe elemente de discutat. De regulă, vinurile lansate pe piață – ca fiind comerciale – nu au un potențial foarte lung de învechire. Tehnologia te ajută să faci vinul să fie foarte plăcut atunci când îl lansezi pe piață, dar nu te ajută să păstrezi vinul o perioadă foarte lungă. Bogăția de compuși dintr-un vin pot să îl facă mai neplăcut, la un moment dat.

BUSINESS MAGAZIN: Cât de dispuși sunt românii să își diversifice obiceiurile de consum?
Laurențiu Achim Avram, președinte, Sommelier Federation România: Potențialul de a încerca lucruri noi vine odată cu nivelul de dorință de a te educa, de a te cultiva, de a evolua, or acest lucru e strâns legat de potențialul financiar pe care îl ai la dispoziție. Cu cât vinurile sunt mai ieftine, cu atât diferențele dintre ele sunt mai mici, există practic o uniformizare a gustului. Dacă ai acces doar la aceste vinuri ieftine, interesul pentru lucruri noi scade.

Roxana Ana, managing director, Amfiteatru Vitis: Un factor în decizia de achiziționare a unui vin este și vârsta. Consumatorul care trece de un prag de vârstă, 50 de ani de exemplu, este mult mai rigid în decizie, este un consumator tradiționalist – maximum două-trei opțiuni sau producători, pentru care optează de-a lungul multor ani. În schimb, generația tânără este mult mai flexibilă, mult mai dornică să încerce produse noi, să cunoască producători noi și nu este la fel de fidelă unui anume brand.

Anca Maria Vlădoi, marketing manager, Domeniul Vlădoi: Eu cred că se experimentează mai mult pe la târguri, pentru că la un restaurant nu poți să te duci și să experimentezi. De obicei, consumatorul alege dintr-un meniu vinul pe care îl știe sau cel care e recomandat de un ospătar. Noi suntem prezenți în toată țara, dar am început să fim susținuți de către restaurantele din Constanța, pentru că e normal ca fiecare turist care vine la mare să vrea să servească și un vin local.