Viitorul fotografiei legat mai mult de software și mai puțin de optică

Smartphone-urile au revoluționat multe obiceiuri, iar fotografiile nu fac excepție: accentul se mută din ce în ce mai mult dinspre optică spre software. De aceea, deși două telefoane au obiective cu o performanță asemănătoare, imaginile sunt diferite. Totul ține de procesarea imaginilor de către software-ul telefonului.

De aceea se vorbește tot mai mult de așa numită fotografie computațională, procedeu prin care se colectează date din imagini sau de la senzori de imagini apoi se aplică anumiți algoritmi pentru a produce o fotografie care altfel ar fi fost imposibil de realizat în mod tradițional. Cu datele adunate din imagini se pot produce fotografii HDR (high-dynamic range) impresionante. Acest procedeu este din ce în ce mai prezent în smartphone-uri, majoritatea telefoanelor având posibilitatea de a realiza fotografii HDR. Recent, anumite telefoane Android și iPhone 7 Plus, utilizează două camere pentru a surprinde o imagine astfel, combinând datele obținute pentru a realiza imaginea.

Acum smartphone-urile reprezintă cea mai mare platformă pentru fotografie, în condițiile în care 40 de milioane de fotografii sunt încărcate pe Instagram în fiecare zi. Drept consecință, piața camerelor de fotografiat compacte scade vertiginos. Asociația Camerelor și Produselor de Fotografiat (CIPA) a realizat despre ce s-a întâmplat pe piața de profil în 2016 și este evident că apetitul pentru smartphone-uri explodează, în timp ce vânzările de camere compacte scad tot mai mult.

Practic, potrivit raportului CIPA, 98,4% dintre camerele de fotografiat destinate consumatorilor vândute în 2016 au fost încorporate în smartphone‑uri, doar 0,8% au fost în camere compacte, 0,5% în DSLR-uri și 0,2% în camere mirrorless. „Camerele din smartphone-uri se vor îmbunătăți, iar vânzările de camere compacte se vor apropia de zero. Dar tot timpul va fi nevoie de aparatură mai bună și mai scumpă pentru oamenii interesați de fotografie”, spune într-un articol publicat de petapixel.com fotograful Sven Skafisk.

Primul HDR a apărut pe iPhone în 2010 și folosea un truc pe care fotografii serioși îl puneau în practică de ani de zile: capturarea unei imagini cu mai multe expuneri, apoi combinarea acestora pentru o fotografie unde atât zonele întunecate cât și cele luminoase se văd bine.

După Apple, a urmat și Android. Încorporarea acestei tehnici într-un smartphone a pus trucul în mâinile mulțimii. Tehnica de creare a HDR‑urilor s-a schimbat de-a lungul anilor, iar rezultatele s-au îmbunătățit.

Ideea adăugării mai multor camere pe partea din spate a smartphone‑urilor se învârtea de mai mult timp în industrie; prima iterație concretă a apărut în 2014 prin HTC One (M8). Potențialul a fost văzut și de Huawei, care a implementat sistemul la P9 (aprilie 2016), combinând doi senzori – unul color și altul alb-negru, apoi Apple a făcut asta pentru iPhone 7 plus (octombrie 2016) având o cameră cu un unghi larg de deschidere și altă cameră zoom.

Sistemul format din cele două camere combinate cu software-ul  este capabil să recunoască obiecte în spațiu și astfel se poate detecta profunzimea de câmp dintr-un cadru. iPhone 7 plus are așa ceva în modul portret; astfel se creează un background încețoșat frumos, un efect până acum obținut doar de un aparat DSLR cu un obiectiv cu o profunzime de câmp mică.

Dacă un sistem cu două camere este bun, unul cu cu mai multe camere ar trebui să fie și mai bun, nu? Acesta este și planul lui Rajiv Laroia, care a realizat un aparat foto ce are încorporate nu mai puțin de 16 obiective, punând în aplicare principiile fotografiei computaționale: realizarea unei imagini digitale uriașe prin compunerea mai multor imagini mai mici obținute din mai multe surse. Produsul gândit de Laroia se numește L16 și este realizat de compania numită Light.

În funcție de lumină și zoom, L16 se folosește de o combinație de obiective pentru a crea o imagine de 52 megapixeli. Totul într-un pachet nu mai mare de un smartphone sau o cameră compactă. Totuși, prețul nu este unul tocmai mic: 1.600 de dolari, adică de aproape trei ori mai mult decât prețul DSLR-urilor entry level.

Lui Laroia i-a venit ideea după ce a început să practice fotografia și se vedea nevoit să care echipamentul de fotografiat: un rucsac plin cu obiective, bliț și un trepied. El era frustrat că avea nevoie de un echipament atât de greoi. Nu se pricepea la optică, dar a zis să încerce să creeze ceva ce ar putea înlocui tot acel echipament. A reușit să strângă finanțare de 35 de milioane de dolari de la finanțatori ca Google Ventures sau Charles River Ventures și în toamna lui 2015 a început sesiunea de vânzări. Ținta de vânzări stabilită pentru prima lună a fost realizată în doar 30 de ore. Compania a refuzat să specifice exact cât a vândut de atunci, dar reprezentanții Light au declarat pentru Bloomberg că acea sumă s-ar învârti în jurul sumei de 10 milioane de dolari.

Totuși, dacă vânzările au demarat spectaculos, nu același lucru s-a întâmplat și cu producția. De fapt, reprezentanții companiei Light au spus că nu au reușit să găsească un producător capabil. Într-un final au reușit și este de așteptat ca primele produse să fie livrate începând cu aprilie 2017.

În viitorul fotografiei are un cuvânt de spus și Google prin proiectul Tango, ce a început ca un program în departamentul de Tehnologii și Proiecte Avansate din companie. Tango a fost creat pentru a integra o serie de senzori și camere într‑un dispozitiv mobil, astfel încât acesta să-și înțeleagă propria poziție în raport cu împrejurimile. Maparea 3D a platformei Google Tango poate să ghideze utilizatorul printr-un muzeu, să-l ajute să lucreze la proiecte de casă sau poate să creeze un univers animat.

Primul telefon dedicat noii platforme a fost Lenovo Phab2 Pro, dotat cu trei camere pe spate (una RGB de 16 megapixeli, alta cu un unghi foarte larg (fisheye) și a treia un emițător de infraroșii). Combinate cu un accelerometru (un senzor hardware ce permite detectarea poziției, mișcării, înclinației, șocurilor, vibrațiilor, măsurarea accelerației), un giroscop și un modul intern care conține un senzor de percepție a adâncimii, telefonul poate utiliza tehnologia Google Tango. Un al doilea telefon care folosește această tehnologie este Asus Zenfone AR, ceea ce le permite utilizatorilor să experimenteze domeniul realității virtuale. Dacă sunteți familiar cu Pokemon Go, știți cam la ce să vă așteptați. Totuși Tango este o tehnologie mai avansată care ar putea schimba felul în care oamenii interacționează cu mediul real prin intermediul telefoanelor. Practic, acum ai putea să vezi cum arată lampadarul de la IKEA în dormitor prin intermediul telefonului, fără să fii nevoit să-ți imaginezi cum arată în cameră.

Așadar, beneficiul imediat ar fi pentru realitatea agumentată; suprapunerea informațiilor peste imagini necesită mult mai puțină putere de calcul decât generarea unui mediu grafic de realitate virtuală cu care oamenii pot interacționa.
Nici românii nu sunt departe de acest fenomen. Un clujean, Radu Rusu, a realizat o aplicație care le permite utilizatorilor să facă fotografii 3D. Fyuse este creat pentru dispozitive mobile și folosește un proces numit „sensor fusion” în care combină algoritmii de procesare de imagine în timp real cu alți senzori de pe telefon pentru a calcula poziția camerei în spațiu. Utilizatorul mișcă camera într-o anumită direcție și Fyuse construiește un graf vizual cu noduri și tranziții între ele, astfel încât să acopere spațiul parcurs de utilizator, într-un mod cât mai compact. Astfel rezultă o imagine 3D ce oferă o altă experiență de consum.

Fotografia computațională face mai mult decât să captureze pixeli și poate surprinde lumina, permițând astfel extragerea geometriei unei scene. „Dacă știi unde este un obiect și pe ce suprafață se află, atunci poți realiza mai multe lucruri”, spune Irfan Essa, profesor al Institutului de Tehnologie din Georgia, într-un articol publicat pe fastcompany.com. Una dintre problemele întâlnite cel mai des în prezent este numărul uriaș de imagini pe care utilizatorii le fac. Astfel, cu ajutorul software-ului care analizează conținutul unei imagini, s-ar putea identifica cele mai bune poze, eliminându-se astfel surplusul de fotografii, este de părere Essa.