Vicepremierul Oana Gheorghiu: România poate să câștige mult prin investiții în energie competitivă și sigură și în infrastructură, care poate să devină un factor de multiplicare a productivității; Stabilitatea și predictibilitatea sunt esențiale pentru investitori

România are șansa de a-și accelera dezvoltarea economică în următorul deceniu dacă va reuși să transforme energia, infrastructura și predictibilitatea politicilor publice în avantaje competitive reale, a declarat viceprim-ministrul Oana Gheorghiu, în cadrul conferinței CFA Forecast Dinner 2026 – 20th Anniversary Edition organizată luni de Asociația CFA România.

“România, în următorii 10 ani, ar putea să câștige foarte mult dacă ar investi în energie competitivă și sigură. Și nu mă refer doar la capacități de producție, ci la rețele, la interconectare și la flexibilitate. În același timp, infrastructura și investițiile în infrastructură sunt extrem de importante. Infrastructura nu este doar un cost pentru societate, ci poate să devină un factor de multiplicare a productivității. În plus, stabilitatea, predictibilitatea și rolul statului de a reduce riscul sunt printre cele mai importante lucruri pentru investitori. Și aici este mult de lucru în România, dar fără asta investițiile sunt tot mai greu de atras”, a subliniat Oana Gheorghiu.

Pe termen lung, executivul mizează pe o politică industrială construită pe competitivitate reală, nu pe măsuri protecționiste. În această viziune, rolul guvernului este de a reduce riscurile și de a îmbunătăți condițiile de bază ale economiei, nu de a susține artificial anumite sectoare, iar capitalul privat să fie atras prin eficiență, productivitate și stabilitate.

“Dacă România va reuși să devină cumva o platformă de stabilitate și o platformă care să reducă riscurile și să atragă investițiile, cred că în următorii 10 ani vom putea să câștigăm foarte mult”, a mai spus Oana Gheorghiu.

Un capitol critic al strategiei pe termen lung îl reprezintă reforma companiilor de stat, considerate astăzi una dintre principalele surse de ineficiență și de distorsiune a pieței, atât prin pierderile financiare recurente, cât și prin rolul lor insuficient clarificat în economie. Cu peste 1.500 de entități aflate în portofoliul statului, multe dintre ele cu rezultate negative, executivul recunoaște că modelul actual nu este sustenabil și că lipsa unei guvernanțe corporative reale afectează competitivitatea întregii economii. În acest context, reforma este văzută ca un proces de durată, axat pe profesionalizarea consiliilor de administrație, delimitarea clară a rolului statului ca acționar și eliminarea influenței politice din management, astfel încât aceste companii să poată funcționa pe criterii economice și să nu mai reprezinte o povară pentru buget sau un obstacol în calea investițiilor private.

“Trebuie neapărat să scoatem influența politică din managementul companiilor de stat, dacă vrem să avem o șansă reală să avem companii cu adevărat performante și care să aducă plusvaloare pentru cetățean, nu pierderile pe care le aduc acum. Este însă un proiect pe termen lung. Reforma companiilor de stat nu se poate face într-o lună, nici măcar într-un an. În Polonia, reforma companiilor de stat a durat aproximativ 15 ani. Și chiar și așa, dacă nu avem grijă, pot apărea reculuri. Ce facem noi acum este să așezăm fundația, să încercăm să construim o fundație extrem de sănătoasă, care să nu mai poată fi stricată”.

Ce a mai declarat Oana Gheorghiu în cadrul conferinței CFA România: 

► Referitor la companiile de stat, România se află într-un moment de cotitură, în care va trebui să decidă care sunt ambițiile, unde consideră că trebuie să fie un actor important, în ce domenii, care sunt domeniile strategice în care vrea să rămână și care sunt domeniile în care poate că ar trebui să nu mai aibă activitate.

► Avem peste 1.500 de companii de stat, un număr absolut uriaș, cu niște pierderi foarte mari. Dacă vorbim de companii care să iasă în afara țării, putem să ne gândim la companiile private, dar aici statul are un rol mai mic; poate doar să susțină punctual, pe anumite zone, și cu justificări. Cred că aici nu este rolul neapărat al statului.

► Dacă ne referim la companiile de stat, înainte ca acestea să poată ieși în afară, trebuie să facem o reformă serioasă. Este vorba, în primul rând, de guvernanță și la asta lucrăm acum. Încercăm să implementăm ghidurile OECD și noua legislație, care înseamnă consilii de administrație profesioniste. Știm că o companie, pentru a avea șanse să aibă succes, trebuie să aibă un consiliu de administrație profesionist, selectat pe criterii clare de competență.

► Avem nevoie și de susținerea mediului de afaceri și a oamenilor care sunt pregătiți să intre în consiliile de administrație și să se înscrie în aceste selecții. Pentru că, dacă vom lăsa locul liber acelorași persoane care, de obicei, ajung în consiliile de administrație, nu vom reuși. Este nevoie ca oameni din zona privată să se înscrie în licitațiile pentru consiliile de administrație, în comisiile de selecție, chiar dacă remunerațiile nu sunt cele mai bune. Din nou, este nevoie de un suflu nou, iar acest suflu trebuie să vină și din zona privată, care să pună umărul alături de noi. Bătălia este foarte grea, dar oportunități avem.

► Capacitatea de investiții și de a atrage fonduri este extrem de importantă, precum și capacitatea de a atrage finanțare la costuri competitive. Este unul dintre punctele-cheie pentru a putea ieși în afara țării.

► România are o mare oportunitate. Ne uităm la țările din jurul nostru, unde am putea avea impact: Republica Moldova și, probabil, urmează reconstrucția Ucrainei. România trebuie să se pregătească pentru asta. Este o șansă pe care nu avem voie să o ratăm. Și aici ne gândim la infrastructura feroviară, unde trebuie neapărat să investim în coridoarele strategice, tot ce înseamnă zona de hub logistic pentru ce va veni din Republica Moldova și, probabil, din Ucraina. Aceste țări își vor schimba ecartamentele, pentru că vor să intre în Uniunea Europeană. Este ceva absolut normal și sperăm ca, până se întâmplă acest lucru, să reușim să reformăm CFR-ul.

► Sunt niște zone în care statul trebuie neapărat să se implice. Încercăm să punem pe agenda publică cât mai mult această reformă și să facem ca întreaga clasă politică să înțeleagă ce înseamnă guvernanța. Suntem într-o formă de pionierat. Vorbim de guvernanță, cred, din 2011, dar am văzut că nimeni nu știe exact, nici măcar la nivel de ministere, ce trebuie să facă, care este rolul ministerului în zona aceasta de guvernanță și unde i se oprește rolul.

► Urmează să vedem analizele primelor 22 de companii de stat, dintre care aproximativ 9 știm clar că trebuie închise, pentru că sunt în insolvență, faliment sau lichidare.

► Nu cred că prin reforma companiilor acestea vor fi perfecte peste noapte. Nici cele care funcționează deja într-o formă de guvernanță nu sunt perfecte. Este un proces continuu, pe care trebuie să-l ducem la bun sfârșit. Aici intervine și presiunea mediului de afaceri, care trebuie să continue indiferent de guvern, pentru că orice companie de stat care nu funcționează cum trebuie distorsionează piața. Este clar. Guvernul care va urma trebuie să continue acest proces, pentru că nu poți reforma 1.500 de companii într-un an.