Viața ta e un business. Adrian Dragomir, fondator, Termene.ro: „Pe termen lung, nu te poți baza pe noroc”

Adrian Dragomir are peste 20 de ani de experiență în mediul online, după ce a cofondat multe companii, cea mai cunoscută fiind platforma de business intelligence Termene.ro. Misiunea lui este să dezvolte soluții de business intelligence și de risk management pentru a ajuta companiile, managerii și profesioniștii să aibă acces la cele mai noi informații financiare și juridice, să evalueze corect situațiile de risc financiar și să-și gestioneze eficient timpul și resursele. Puțini știu însă că înainte de business, antreprenorul a urmat un liceu militar, a lucrat în afara țării și joacă și poker, pasiune moștenită de la tatăl său. Cum se traduc toate aceste experiențe în lecții de business a povestit într-una dintre edițiile recente ale emisiunii „Viața ta e un business” de pe Aleph Business.

De ce „business is pleasure” pentru tine?

Este motivația principală pe care o am, este energia care mă alimentează în fiecare zi, pur și simplu îmi place antreprenoriatul, îmi place să discut cu antreprenori, să gândim un nou mod de a face lucruri  energia mea vitală vine din business.

Ce e nou în viața ta de business?

Anul acesta am ajuns la capătul unui proces pe care l-am început acum câțiva ani:  am reușit să îmi construiesc o echipă de management și să mă dau la o parte din calea lor  este anul în care echipa mea de management a preluat conducerea companiei și își fac treaba singuri. Ei au reușit să crească, cel puțin până în prezent, cu 50% businessul față de anul trecut.

Tu ai o istorie foarte cosmopolită: ai studiat la liceul militar, ai fost jucător profesionist de poker, ai trăit în lumea largă și, dintr-o dată, ai revenit în România, unde ai construit Termene.ro. De ce te-ai întors?

Au fost mai multe motive, printre care cel de a începe acest proiect, care se dorea a fi un business destul de mic în România, care să genereze 2.000 – 3.000 de euro pe lună, să am o sursă de venit pasiv. Ideea de la care pornisem era să monitorizăm dosarele de instanță și să trimitem alerte avocaților atunci când se întâmplă ceva în dosarele clienților lor. A fost un eșec grandios, după doi ani de muncă. Doar 4% din afacerea de anul trecut a mai fost generată de ideea inițială.

Pentru tine, uitându-te înapoi, businessul a fost o „carte bună” sau nu?

A fost un pariu bun, dar a fost înfiorător de greu. A fost etapa de maturizare pe tot ce înseamnă viața mea  toate lucrurile care mă reprezentau în 2014, astăzi sunt foarte departe de mine. Tot acest proces prin care a trebuit să trec în acești ani m-a schimbat: să trec de la un business de la zero  prima variantă a site-ului a fost programată de mine împreună cu un programator  la 100 de oameni; fără să am școală de management, în România, unde lucrurile se schimbă tot timpul  a trebuit să mă adaptez mereu. Când am ajuns la 1 milion de euro cifră de afaceri, mi-am dat seama că din nou trebuie să schimb lucrurile făcute până atunci. Spre deosebire de cariera din poker, unde primești feedback instantaneu  în business durează ani ca să primești feedback.

Ce îți imaginai că vei ajunge atunci când erai la liceul militar?

Încă de atunci îmi doream să fiu patron, să fac afaceri. Undeva pe la 13 – 14 ani, am decis că vreau să fac foarte mulți bani. Contextul de acasă era tipic anilor ʼ90, cu un tată alcoolic, cu perioade în care vindeam sticlele goale ale tatălui meu ca să avem bani de pâine. Pentru că citisem, îmi dădeam seama că pot să fac mai mult în viața asta.

Când ai făcut prima mie de euro?

Atunci, la liceul militar, la 13-14 ani.

Dar primul milion de euro?

În ultimii doi ani. În tinerețe făceam bani, dar îi cheltuiam  relația mea cu banii era ciudată în sensul că tot timpul circulau: veneau și plecau, veneau și plecau.

Ce calități și defecte trebuie să aibă un antreprenor?

Trebuie să aibă multe defecte. În primul rând, trebuie să fie puțin psihopat. Ca antreprenor, manager, ai nevoie de o doză de psihopatie, de fermitate și de duritate, nu de agresivitate. Trebuie să fii alături de oameni, să îi susții, dar trebuie să ai și limite bine stabilite. Trebuie să greșești foarte mult – astăzi pot să spun că majoritatea deciziilor mele luate până în prezent,  90% dintre acestea sunt greșite,  și știu asta. Mecanismul de luare a deciziei a fost cumva viciat, în sensul că rezultatele nu erau cele pe care le-am așteptat. În poker iei decizii proaste și ai rezultate bune, poți să faci un pariu cu 2% șanse de câștig, împotriva unui jucător care are 98% șanse de câștig, dar pentru că ai 2%, tu poți să câștigi. Iar creierul reține decizia greșită și te ajută să iei decizii greșite pe termen lung. Poți să iei decizii greșite și să ai rezultate bune și să fii atent sau poți să iei decizii bune. Cel mai important lucru, pe termen lung, e decizia bună, pe termen scurt, dacă nu vrei să joci decât o noapte, ești la noroc. Pe termen lung, nu există noroc. Chiar dacă vorbim despre un joc atunci când ne referim la poker este o combinație matematică. În ceea ce privește calitățile, aș spune înțelegerea faptului că nu știm totul – indiferent cât de bine am făcut lucrurile, întotdeauna acestea se pot îmbunătăți, se pot schimba dramatic peste noapte – astfel că este nevoie de adaptabilitate și de înțelegerea faptului că avem de învățat. Apoi, e nevoie de răbdare – pe care am învățat-o tot în poker, unde nu ai întotdeauna mâini bune.

După anii ’90, când ai revenit în țară, ce oportunități de afaceri ai ratat?

Am ratat zona aceasta imobiliară, care a fost tot timpul la degetele mele, dar n-am simțit-o. Chiar și acum, în ultimii ani, am fost invitat în parteneriate în acest domeniu și am refuzat. Am ratat zona crypto, pentru care nu aveam o atracție foarte mare și am ratat o oportunitate de a construi o rețea de cartier, ce urma să fie preluată ulterior de un mare furnizor – el ne-a cumpărat pe rând, iar eu am făcut un exit de 250.000 de euro, iar prietenul meu, care mă invitase în asociere, de 3 milioane de euro. A fost o oportunitate pe care am ratat-o și atunci am învățat cât de importante sunt parteneriatele. Totuși, nu poți să construiești business fără parteneriate.

Și cât valorează Termene.ro?

Din punctul meu de vedere, facem undeva la 10 milioane de euro. Avem o evaluare făcută de o companie externă, care ne evaluează undeva la 25 de milioane de euro  dar evaluarea mea este undeva la 10 milioane de euro.

Ce te-ai sfătui pe tine, cel de la 20 de ani?

În primul rând, să am răbdare. Apoi, mi-aș spune să conștientizez că nu știu cât de multe nu știu.

Când angajezi pe cineva, la ce te uiți?

Când vine vorba de manageri, am trei lucruri mari la care mă uit: competențe, caracter și chimie. Mă uit după toate aceste trei componente, simultan.

Pe cine admiri din businessul românesc?

Sunt cei de la Smart Bill, care sunt cumva în domeniul nostru și au reușit să construiască un model de business de succes. Răzvan Căzănescu, partenerul meu, de la care am învățat foarte mult  este incredibil în ce privește insightul pe care îl are.

Dacă te uiți la lumea largă — ce business îți place și crezi că ai fi putut să îl faci și tu?

Sunt businessuri care îmi plac, dar pe care nu cred că aș fi putut să le fac. Sunt businessuri de la care învăț  SpaceX, Tesla  dar nu cred că aș fi putut să le fac eu.

Care este cea mai bună lecție învățată pe propria piele?

Investiția în oameni. Asta este, de departe, una dintre cele mai bune lecții învățate. Frica de a investi în oameni  tendința de a face tot și de a controla tot.   Eram peste tot  și nu funcționează așa  ai un return of investment fenomenal atunci când îi lași pe oameni să învețe și îi ajuți să crească. Unii dintre ei vor alege să meargă în alte părți, iar asta este natural, dar cei care rămân  nu rămân neapărat pentru bani, care sunt importanți, ci pentru valorile și viziunea ta. Indiferent dacă Termene.ro se va vinde sau nu  eu și echipa de management ne vedem din trei în trei luni și mai punem câte o cărămidă la viziunea noastră de a construi în următorii ani un spital de pediatrie în Ploiești. Avem o mare nevoie de un astfel de spital acolo și este o motivație extrem de mare pentru noi.

Cum ai vrea să rămâi în istoria businessului?

Ca cel care a construit un spital de pediatrie în Ploiești.  

Care a fost cea mai bună decizie pe care ai luat-o în cariera ta profesională?

A fost un cumul de decizii, pot să spun ziua și momentul în care s-a făcut schimbarea de la autosuficiență, de la atitudinea prin care ziceam că eu le știu pe toate, la „Adrian, nu știi nimic”. A fost un moment în urmă cu șapte ani, la o discuție cu Cristian Onețiu (antreprenor și speaker motivațional n.red.)  la un moment dat am tras pe dreapta, la propriu, în drum spre Ploiești, și am spus că chiar nu știu nimic.

Care a fost cea mai proastă decizie pe care ai luat-o și te-a costat cel mai mult, în toată cariera ta?
Cred că alegerea parteneriatelor, aceasta a fost problema. Relația mea cu businessuri este nonatașantă. Toate deciziile pe care le iau protejează businessul și asta recomand tuturor antreprenorilor, când iau o decizie, să protejeze businessul, protejând businessul, protejezi oameni, trebuie să ai grijă de oamenii care muncesc pentru acel business. Și decizia pe care o regret este că am ales să intru într-un parteneriat cu cel mai bun prieten al meu  am ajuns să ne certăm și să pierd prietenia. Deși din punct de vedere business, rezultatele au fost foarte bune pentru mine, am fost pus într-un context în care a trebuit să aleg între business sau prietenie. Întotdeauna voi alege businessul, acolo sunt oameni, sunt salarii. Sufletul meu era însă alături de el.

De ce ai făcut Termene.ro  să ieși la pensie din acest business sau să vinzi?

Sub nicio formă nu mă gândesc să ies la pensie din acest business  dacă la un moment dat, va apărea oportunitatea de exit, cu siguranță se va vinde. Avem deja discuții cu potențiali investitori.

Dacă ți-ar spune un angajat tânăr de-al tău că vrea să fie ca tine, ce i-ai spune?

Aș avea o discuție cu el și i-aș vorbi despre toate compromisurile pe care trebuie să le facă. Despre realitatea de zi cu zi a antreprenoriatului, despre eforturile pe care trebuie să le depui, despre timpul pe care trebuie să îl aloci. Am doi copii, fata are 19 ani  efectiv nu știu când a împlinit această vârstă. Sunt compromisuri pe care un antreprenor, mai ales la început, trebuie să le facă, pentru că nu știm. Realitatea de zi cu zi, din ringul antreprenoriatului, implică foarte mult imprevizibil. Trebuie să greșești tu, non-stop, să te ridici și să înveți din greșeli, iar când lucrurile merg bine sau prost, să te întrebi: De ce?