Viața savurată după cum spune Tripadvisor
Cât contează opiniile din recenzii? Cum alegem un restaurant sau altul? Câte vizite într-un restaurant sunt necesare pentru a-ți forma o opinie corectă despre ceea ce oferă? Și, mai ales, ce contează cel mai mult la un restaurant?
TEHNOLOGIA NE-A SIMPLIFICAT INDUBITABIL VIAȚA. Și, cam de pe când au apărut internetul, forumurile, comunitățile virtuale și posibilitatea de a-ți da cu părerea, amator sau profesionist, am devenit mai leneși, inclusiv în alegerea distracțiilor.
Cumpărăm cărți recomandate de alte minți sau suflete, vedem filme pentru că au fost plăcute de alți ochi, mergem în vacanțe, hoteluri și restaurante încercate deja de alte trupuri. Vrem rezumatul la orice înainte de orice; alegem filme, cărți, restaurante și hoteluri ca și cum am alege un televizor, aspirator sau anvelope. Eliminăm riscul, renunțăm la curiozitate și mergem pe drumuri bătute.
Simplificăm procesul, credem; dar luând de-a gata deciziile altora, ne uităm pe noi și subiectivismul care face ca aceste decizii să nu ni se potrivească.
TripAdvisor zice că acel hotel e de designer? Parcă nu e chiar așa la fața locului. Filmul lăudat de toți ți s-a părut slab; torturile făcute de acel cake designer de pe Facebook merită cu mult mai multe like-uri decât are. Dorada de la noul restaurant era congelată și prin urmare justifică prețurile decente care i-au încântat pe evaluatori.

CÂND SE IA PĂREREA CELORLALȚI DREPT ETALON, TREBUIE SĂ NE ÎNTREBĂM CINE SUNT CEILALȚI? Cât de mult ne putem încrede în părerile lui thedirtypaw, Bart Simpson sau fj2010?
Este dificil de analizat o comunitate virtuală, cu atât mai mult cu cât componenta ei este volatilă. Este suficient însă să reținem că subiectivismul și diletantismul caracterizează mare parte din recenziile găsite pe site-uri, forumuri etc.
În lipsa unor criterii de evaluare clare, opinia comunităților online de lifestyle trebuie luată cu titlu orientativ și provocată, verificată. Ca să poți avea o opinie, trebuie să încerci personal, nu prin corespondență. Tocmai de aceea, când mi s-a cerut să scriu o recenzie de restaurant, am avut îndoieli. Nu cred în recenzii decât ca lectură, dacă sunt scrise de profesioniști și nici atunci. Gusturile nu se discută; se pot educa, deschide și atât.

Și, dacă primele două acțiuni îmi sunt peste puteri, o pot încerca pe a treia. Așadar, continuarea acestui articol vine însoțită de avertizarea firească că este o opinie personală, rezultatul experienței directe și nemijlocite a autorului și trebuie tratată (eventual verificată) ca atare.
BON ESTE UN RESTAURANT FRANȚUZESC AUTENTIC, situat în pitorescul centru vechi bucureștean, căruia îi exploatează aerul francez dat de arhitectură, ba chiar merge mai departe și îi conservă o parte din istorie, după cum afirmă Cristian Corvin, tânărul arhitect aclamat internațional în ultimii ani pentru proiectele sale – Lacrimi și Sfinți, Laborator de cocktailuri, La bonne bouche etc.
La BON, păstrarea vie a trecutului se face prin cele 300 de uși și ferestre de lemn recuperat care îi acoperă integral pereții. Interiorul este ușor teatral, cu lămpi realizate din damigene retezate și obloane în interior, dar extrem de primitor grație unui scenariu de lumini ce aruncă căldura galben-aurie peste mesele cu meniuri de plută și șervete vesele în pătrate albe și roșii.
ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ȘI ANTREPRENOR,PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )