Viața privată prin ochelarii magici

In aprilie 2012 am scris prima dată în această pagină despre Google Glass. La acea vreme se părea că „specificațiile„ constau doar dintr-un videoclip de două minute și jumătate în care se prezentau publicului posibilitățile pe care un asemenea „wearable device„ le poate deschide.

Atunci Google Glass părea să fie un soi de smartphone Android cu o interfață diferită, bazată pe comenzi vocale și prezentarea informațiilor printr-un afișaj plasat într-o lentilă, vizibilă în partea de sus a câmpului vizual. Google vorbea despre „augmented reality„, înțelegând prin aceasta că alătură simțurilor noastre un „strat„ informațional care ne va îmbogăți percepția realității.
   
Astăzi Google Glass există cu adevărat, chiar dacă doar pentru 2.000 de dezvoltatori care testează produsul și au început să dezvolte aplicații specifice. În curând, Google va alege încă 8.000 de „exploratori„ care vor primi aparatul, dar vor plăti 1.500 de dolari pentru o „pereche„. Acum constatăm că opiniile inițiale privind Google Glass sunt doar pe jumătate adevărate. În primul rând, monoclul în cauză nu este un telefon inteligent, pentru că nu dispune de conexiune GSM (sau echivalentă) și nici GPS, ci doar WiFi și Bluetooth.

Probabil că minuscula baterie nu poate face față, însă Glass se poate conecta prin Bluetooth la un smartphone folosind o aplicație Android numită MyGlass. Intenția celor de la Google este să mute aplicația de pe telefon în Glass și s-o facă independentă de platforma telefonului astfel încât ochelarii să poată fi folosiți în conjuncție cu orice smartphone. Așadar, Glass arată acum mai degrabă ca o extensie a telefonului inteligent. Sau invers.

    Interesantă îmi pare însă o altă perspectivă: Google Glass ca extensie a corpului uman. McLuhan a teoretizat pe această temă, însă acum o vedem pusă în practică. Funcția ochiului este sporită prin posibilitatea de a „reține„ informații vizuale, prin fotografii și secvențe video, iar o aplicație realizată recent ne permite să declanșăm aparatul foto doar printr-un simplu clipit din ochi (wink). Un alt aspect este faptul că Glass nu are o cască prin care să ne transmită sunetul, ci face uz de o tehnică numită „bone conduction transducer„ (osteofonie), prin care folosește oasele cutiei craniene pentru a trimite sunetul direct urechii interne. Cum această tehnică este folosită și în unele proteze auditive, ne putem întreba dacă nu cumva vom deveni cyborgi mai devreme decât anticipam.

   Poate merită să încercăm să conectăm serviciile și tehnologiile Google cu funcțiile posibile ale „ochelarilor„. Cu GMail vom avea mesajele, iar recunoașterea vorbirii ne va permite să dictăm răspunsuri. Cu Google Maps în conjuncție cu Street View nu ne vom rătăci niciodată. Google Translate promite să ne traducă tot ce auzim și tot ce spunem. Cu Google Goggles vom obține instantaneu informații despre tot ce vedem, iar o aplicație care citește coduri de bare ne va informa despre orice produs. Recunoașterea facială (care chiar funcționează în Picasa) ne va permite să ne identificăm prietenii în mulțime. Orice poză sau secvență video o putem partaja imediat prin Google Plus, iar prin serviciul de video-conferință (Hangouts) vom putea transmite în direct tot ce vedem.

   Frumos, nu-i așa? Dar ce-ar fi dacă recunoașterea facială nu se va aplica doar prietenilor, ci tuturor celor care au fost etichetați într-o poză postată pe Google Plus sau celor care au un profil Google (aproape o jumătate de miliard) cu poză? Vom merge pe stradă, vom „recunoaște„ o mulțime de oameni și vom avea acces la profilul lor. Mai grav: alții ne vor recunoaște. Unii vor porni video-conferința în timpul unei discuții private, spre amuzamentul prietenilor (și poate nu doar al prietenilor). Acceptăm cu greu că autoritățile instalează camere de supraveghere, dar vom accepta ca oricine să poată supraveghea pe oricine? Și totul prin intermediul unei corporații?

      Google va avea o imensă problemă privind protejarea intimității și a vieții private. Deja au apărut locuri în care Glass este interzis. Și nu e vorba doar de cazinouri sau cluburi de strip-tease.