Viața ta e un business. Eugen Anicescu, director general, AON România: Industria asigurărilor poate că nu are cel mai atrăgător nume, dar este extrem de provocatoare, volatilă și este în prima linie a digitalizării

Eugen Anicescu este director general al AON România, filiala locală a unuia dintre cele mai mari grupuri de asigurări și management al riscului din lume. De la terminarea ASE, în 1999, a rămas mereu fidel domeniului asigurărilor, trecând printre altele pe la Generali, COFACE și acum AON. Totuși, el nu elimină varianta unei viitoare intrări în antreprenoriat. 

Text: Roxana Roșu, interviu: Cristian Hostiuc 

Ai terminat ASE și până acum ai schimbat doar patru companii. Și ai stat doar în industria de asigurare și reasigurare. Ai regrete că ai rămas într-o singură industrie? 

Nu, nu-mi pare rău. Industria asigurărilor poate că nu are cel mai atrăgător nume și chiar observăm că tinerii nu mai vin atât de ușor, nu cred că au venit vreodată ușor, dar parcă vin chiar mai greu în ultimii ani. Dar este una extrem de provocatoare, volatilă, aduce multe elemente de noutate. Este în prima linie a digitalizării. Deci nu aș spune că îmi pare rău, dar am uneori nostalgia lucrurilor tangibile. Pentru că atunci când lucrezi în industrie, din mâna ta iese ceva, când lucrezi în construcții la fel. Și am uneori nostalgia că lucrez cu lucruri intangibile. Altfel nu am regrete absolut deloc.

A meritat din punct de vedere financiar? Merită pentru cei care vin din spate? 

În continuare industria financiară, și aici se încadrează și industria de asigurări, este undeva în topul veniturilor. Nu aș spune că alegerea industriei asigurări ar fi mult mai lucrativă financiar decât alte industrii, dar este un domeniu care remunerează bine atunci când devii un expert, atunci când devii valoros. Iar când ești un expert bun în România, ești un expert bun în industria de asigurări europeană. Sunt mulți oameni care au plecat din România și ocupă poziții de frunte în industria europeană de asigurări. Este o catapultă bună dacă ești dispus să investești în tine și să crești. Eu  am ajuns cumva întâmplător în domeniul asigurărilor. Am terminat ASE în 1999, am mers în armată, m-am întors în București, am luat ziarul. Mă uitam ce era disponibil și mergeam la poștă, de unde trimiteam faxuri. Astăzi lucrurile astea par anacronice. Am ajuns la interviu la o companie de asigurări foarte mică, se numea Croma și era deținută de Mircea Lucescu. Am prins un job extrem de interesant, pe reasigurări. Am învățat din bibliografii, din discuții cu reasigurători și asta mi-a dat de la început foarte mult curaj. Poate că dacă aș fi nimerit într-o companie foarte mare, în care m-aș fi pierdut, aș fi luat-o pe un drum, poate că nu aș fi avut curaj apoi toată cariera să intru în orice provocare care mi-a apărut.

În 2001 ai plecat la Generali. A fost o recrutare directă sau ți-ai depus un CV?

A fost o recomandare din partea unui coleg. Am stat acolo șase ani. Am evoluat, am avut șansa să lucrez cu partenerii internaționali, să intru în anumite proiecte pe zona de risc financiar. A fost o școală foarte bună. 

Te-ai gândit vreodată că poate ar fi mai bine să fii antreprenor? 

Pe măsură ce m-am dezvoltat profesional, poate. Cred că puțini corporatiști nu au fantazat cu gândul acesta – ce ar fi dacă mi-aș folosi expertiza pe care am dobândit-o pentru a deveni antreprenor? Dar e greu să-ți faci un business în reasigurări în România. Nu aveam ceva vandabil pentru piața din România.

N-ai avut curajul, n-ai avut o idee sau în momentul în care intri într-o multinațională devii burghez? 

E o combinație de mai multe lucruri. Cred că termenul „burghezie” exprimă destul de bine ce se întâmplă în momentul în care ajungi la un anumit nivel profesional. A fost confort, dar a fost și șansa de a avea un job extrem de interesant la COFACE, de a evolua în permanență.

Când îți este bine, când simți că evoluezi, atunci gândul antreprenoriatului poate că nu persistă mult. 

O bună parte sau cea mai mare parte din cariera ai petrecut-o la COFACE. Ce-ai învățat acolo? 

Enorm. Cum spuneam, am stat 25 de ani în asigurări. Însă cred că perioada de 15 ani din COFACE a fost realmente o perioadă deosebită. Este o companie la confluența dintre asigurări, consultanță, financiar, bancar. Asta îți dă șansa nu doar să faci asigurări, ci să stai de vorbă în fiecare zi cu antreprenori, cu companii. E o poziție privilegiată și mi-a permis să înțeleg ce se întâmplă în mediul economic. În cei 15 ani am trecut acolo prin niște crize. Criza subprime, criza datoriilor suverane, pandemie. Companiile au devenit mai reziliente, au învățat să facă lucrurile diferit, să-și gestioneze resursele financiare, să lucreze cu oameni, să-și păstreze oamenii în echipă, să investească. 

În momentul în care ai trecut de la COFACE la AON, a fost o ofertă financiară și o poziție de nerefuzat? 

N-aș spune că a fost vorba despre asta. A fost vorba despre 15 ani într-un singur loc. Și despre nevoia mea personală de a schimba. Eu cred că dacă faci lucrurile cum trebuie, la un moment dat devii inutil într-o organizație. Organizația poate să meargă mai departe și fără tine. Poate chiar e mai bine să aibă ceva prospețime. După 15 ani, simțeam nevoia unei schimbări. Mă apropiam de 50 de ani și am avut gândul acesta, dacă nu acum, atunci când?  

Ce defecte trebuie să ai în calitate de CEO, ca să fii un CEO de succes? 

Aș spune că orice CEO este o sumă de calități și defecte. Un defect pe care cred că trebuie să îl ai este să fii suficient de încăpățânat. Încăpățânarea este, în principiu, un defect. Dar ca să fii perseverent, să treci prin situații, să fii omul care tragi o organizație, care oferă energie, trebuie să ai și un gen de încăpățânare. Însă cred că defectul trebuie să fie cuplat cu o calitate. De exemplu, poți să fii încăpățânat, dar trebuie să fii capabil să-i asculți pe alții, trebuie să fii capabil să acorzi încredere și trebuie să ai gândire critică.  

Care sunt calitățile pe care crezi că le ai și care te-au adus în această poziție? 

Cred că sunt un om echilibrat și asta îmi permite să iau niște decizii corecte. Cred că sunt suficient de ambițios, caut mereu oportunitățile. Cred că sunt orientat către strategie. Cred că am suficient curaj. Pentru că am descoperit, și cred că o știu și antreprenorii, o știu și oamenii din multinaționale, orice succes este rezultatul unui proces de trial-and-error. Uneori reușești, uneori nu reușești, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să încerci. Mi-a plăcut mult ce spunea unul dintre CEO cu care am lucrat de-a lungul timpului: greșiți rapid, greșiți mic și mergeți mai departe. Adică încercați, nu vă limitați, dar nu te arunca cu capul în zid ca să faci greșeli critice. Dar dacă nu încerci, nu ai cum să reușești.

Te-ai întâlnit cu foarte mulți antreprenori români.  Ce-ai învățat de la ei?

Au fost într-adevăr multe întâlniri și multe surprize, și aș spune multe surprize plăcute. Uneori omul te impresionează prin anumite calități, într-o întâlnire poate de o jumătate de oră, o oră, și înțelegi de ce are succes. Vezi o gândire sănătoasă. Am văzut businessuri care erau la limită și oamenii au reușit să salveze situația. După cum am văzut și situații în care nu au reușit. Și ceea ce am văzut atunci când au reușit a fost o perseverență, dar nu încăpățânare, ci abilitatea de a găsi soluții. 

De ce eșuează unele businessuri românești?  

Aș spune că cele mai multe au eșuat din cauza deciziilor greșite. Și nu o decizie greșită, ci poate un lanț de decizii greșite. De exemplu investesc pe termen lung, cu fonduri pe termen scurt. Asta este o greșeală clasică.

Ai fost vreodată în burnout profesional?

Nu. Nu mi s-a întâmplat. Pentru că am reușit în permanență să echilibrez și întotdeauna m-am bazat pe cei din jurul meu. Viziunea mea ca manager, ca lider, este să avem rezultate într-o atmosferă bună. Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucrurile în mod consecvent. Adică muncim în fiecare zi, muncim toți din echipă. Și când se întâmplă ceva, rezultatele vin și presiunea este distribuită.

Ai avut oferte pe care le-ai refuzat de job? 

Da. Au fost situații. Nu foarte multe. Pentru că cred că am o rată inegalabilă. Cred că sunt undeva la patru joburi cu patru interviuri. În general nu mi-am dorit să fac schimbări. Și când mi-am dorit să fac schimbarea, am fost un norocos.

Ai refuzat vreodată o carieră internațională? Sau ai fi vrut să ai o carieră internațională și nu ai avut această șansă? 

Am avut oportunitatea să fac la un moment dat pasul către internațional. Am avut o perioadă și responsabilitate regională, adică am fost responsabil și de Bulgaria, și asta m-a ajutat să văd puțin ce înseamnă cariera internațională fără să fie nevoie să mă expatriez. Dar în momentul în care am avut ocazia unei cariere internaționale, nu am mai considerat că este necesar. Eram destul de confortabil cu mine și foarte confortabil cu familia pe care o am aici.

Decizia asta de expatriere nu este doar a ta, este a familiei, este și a soției, și a copiilor, și a familiei extinse. Mie mi-a plăcut ce aveam aici. Iar acum dacă mă uit la ce înseamnă azi România, cred că a devenit o variantă extrem de ofertantă pentru cei care sunt aici și cred că lucrurile astea încep să fie înțelese și în exterior. 

Care e cea mai bună decizie pe care ai luat-o în carieră? 

Cred că a fost o decizie extrem de bună să mă duc la COFACE. 

Dacă ar fi să dai timpul înapoi? Cu toate lucrurile pe care le-ai văzut, le știi că s-au întâmplat. Ai fi vrut să fii mai degrabă un antreprenor? Ai fi vrut să fii un executiv? Să fi schimbat industria? 

Cred că dacă era să fiu un antreprenor care pleacă de la zero, ceea ce înseamnă mult efort, ar fi trebuit să o fac mai devreme. Și cred că și România a oferit niște oportunități foarte bune. Cred că mi-ar plăcut să fi luat decizia de antreprenoriat într-unul din momentele acelea în care fantazam. Și știind ce știu astăzi, cred că ar fi fost o decizie bună. Dar nu regret.

Altfel, cred că după o anumită vârstă, când ai tipul meu de background, sunt mulți oameni care tranzitează către consultanță. Asta rămâne o chestie deschisă, până la urmă. Vârsta de pensionare este înaintată în România. 

Ce școală ai fi vrut să faci și nu ai făcut? 

Poate că au fost momente în care cochetam cu ideea unui MBA. Și acum poate mai cochetez cu ideea unui MBA. Realitatea este că modul meu de învățat este unul practic, din business. Mi-a plăcut ideea de calificare la locul de muncă. Am avut șansa să învăț și probabil că am simțit că este suficient. Dar cred că un MBA rămâne o idee extrem de bună, pentru că, dacă îl faci când trebuie și apoi îl folosești cum trebuie, este o șansă mare pentru cariera cuiva. Deci aș recomanda oricui să se gândească la subiectul acesta.    

Care a fost primul tău salariu la Croma? 

2.500.000 de lei. Cred că era la timpul respectiv însemna cam 120 de dolari. 

În momentul în care ai luat acest salariu, te-ai gândit vreodată cum vei evolua de-a lungul anilor? 

Nu sunt un om cu planuri pe termen lung. Îmi place să fiu surprins. Aveam atunci un gând, când o să ajung la 400 de dolari, ce bine o să fie! Mi se părea mie că ar fi un nivel salarial bun.

Dacă ar fi să scrii o carte despre cariera ta și să fie o „moștenire” sau sfaturile tale către copilul tău, ce titlu ai pune?

Teamplayer.

„Viața ta e un business”, 17 februarie 2025. Invitat: Eugen Anicescu