Viața ta e un business. Alex Bratu, Country manager, Jysk România și Bulgaria: „Investitorii danezi sunt educați, totul pleacă de la educație, au tot ce nu avem noi. Au un respect față de cel din fața lor și respectul acesta se traduce în toate lucrurile pe care le fac.”

Alex Bratu este country manager al retailerului scandinav de mobilier și produse pentru casă Jysk România și Bulgaria, un business care a avut în anul financiar 2021 afaceri de 793 de milioane de lei. A intrat în retail după ce a încercat și antreprenoriatul, iar după mai bine de un deceniu la Jysk, se declară fericit. Care este secretul fericirii la Jysk?

Interviu: Cristian Hostiuc                 Editare text: Ioana Matei

Cum ai ajuns la Jysk?

Am aplicat, în decembrie 2009. Lucrasem timp de câțiva ani la Intersport, iar acolo am fost primul angajat. După vreo șase ani de retail balcanic, am decis să încerc și altceva și Jysk a fost o revelație, când am ajuns eu aici erau deja 14 magazine, cifra de afaceri era mare, dar nu se știa absolut nimic, era cel mai bine păstrat secret din România – toți cunoscuții și prietenii m-au întrebat ce este Jysk, în contextul în care majoritatea magazinelor erau în vestul țării. Am văzut anunțul, mi s-a părut interesant, am fost sunat, am dat o fugă la Riga, a fost o chimie cu ei, l-am cunoscut chiar și pe proprietarul grupului, care moștenise afacerea de la părinții lui.

Ce te-a întrebat proprietarul grupului?

M-a întrebat dacă știu de Jysk, ce schimbări aș face, care mi-ar fi plusurile, minusurile. Am spus că ar trebui dezvoltată rețeaua, nu este cunoscut brandul.

În ultimii 10 ani, marele avantaj al nostru a fost că a existat acest trend al proximității și noi am fost un beneficiar clar al acestuia. Și Jysk, cu
108 unități în România, devine un punct de reper într-o comunitate. Pe lângă biserică, primărie sau Profi, există și un Jysk.

Credeai că vei fi recrutat?

Da, am o doză de încredere, am fost foarte optimist. Îmi doream o schimbare, mi se păreau interesante oferta, sortimentul, conceptul de business, faptul că era într-un stadiu incipient. Erau foarte multe lucruri așezate pentru a veni acolo la momentul potrivit.

Când ai văzut oferta financiară, ce ai spus?

Ca o paranteză, eu am început să lucrez la Jysk în ianuarie 2010 și cred că am semnat contractul prin februarie sau martie, nu am fost și nu sunt un tip foarte materialist. A fost OK, dar importantă a fost experiența. Nu cred că are relevanță salariul cu care începi și cred că dacă te cramponezi de asta, ești pe un picior greșit.

Cum a început aventura ta în retail – cum ai ajuns la Intersport?

Am ajuns în 2004, după o experiență antreprenorială destul de sălbatică. Am încercat să dezvolt un business legat de producția de confecții – acel lohn. Dar școala costă bani și am avut o școlarizare brutală în care am învățat că nu trebuie să faci lucrurile la care nu te pricepi – ar trebui să te rezumi la sfera ta de expertiză. 

Ce a fost greșit în ideea ta?

Cred că toți antreprenorii care au avut un succes în zona de producție sunt oameni care știu domeniul respectiv. Nu poți să te apuci să construiești case dacă nu știi să construiești o casă – este foarte greu să te apuci să faci confecții dacă nu știi în ce constă procesul, care sunt pașii, pe cine trebuie să controlezi etc. Era un domeniu mult prea diferit față de backgroundul meu. În 2002 am avut această idee, iar apoi, chiar voiam să merg în retail.

Îți amintești care a fost primul tău salariu, la Intersport?

Cred că 1.000 de euro, plus-minus.

Ți-ai depus CV-ul și altundeva sau ți-ai fi dorit să mergi către altă companie?

Nu, erau foarte multe lucruri interesante la Jysk și în continuare aici se întâmplă multe. Peste doi ani, noul CEO al Jysk va fi un tânăr, cred că este cu doi ani mai tânăr decât mine, al cărui prim job a fost cel de ucenic. A lucrat și ca asistent de vânzări și, în 20 de ani, să ajungi de la asistent de vânzări la CEO, într-o multinațională de
 5 miliarde de euro, nu știu unde se mai întâmplă. Când am vizitat colegii din Danemarca, am observat că toți erau tineri, aveau 25, 30 de ani. Mi-am adus aminte de tatăl meu care spunea că românii se duc într-un loc de muncă și acolo mor.

Părinții tăi ce voiau să fii?

Cred că voiau să fiu doctor. Am dat la Drept, pentru că îmi place istoria foarte mult și a fost singura facultate mai serioasă de unde puteam să fac și ceva. Și gramatica îmi plăcea și se dădea examenul și din gramatică – dar eu voiam să fiu artist rock, să am o trupă, să cânt, să scriu piese, acesta era țelul meu.

Ai primit oferte de la alte companii să te duci acolo?

În 90% din cazuri nici n-am dat vreun reply.

Ce defecte ai?

Sunt impulsiv, când mă revoltă nedreptatea și nu îmi place să fim luați de fraieri, de parteneri, de clienți. Am avut un client care a venit, de exemplu, după 15 ani cu salteaua, voia să o returneze că nu doarme bine pe ea. E distractiv, dar când te amenință că vine cu avocatul și te dă în judecată, e neplăcut.

Apoi, mă plictisesc repede și tind să ascult pe repede înainte pe cel din fața mea dacă știu ce vrea să spună și unde vrea să ajungă.

La ce te uiți când deschizi un magazin?

Te uiți să fie alături de un operator de food, că ei fac traficul, îți trebuie o locație bună în oraș, dar cred că, în primul rând, îți trebuie curaj. Colegii mei au fost reticenți, de exemplu, când le-am spus să mergem la Titu. Trebuie să fii determinat, să fii all in și să faci tot ce e mai bine.

Iei deciziile rapid când e vorba de deschiderea unui magazin?

Înainte de a deschide un magazin, mergem cu echipa acolo și petrecem o zi în locul respectiv, facem research. Dar cea mai importantă este această determinare. Majoritatea magazinelor sunt în locuri unde nu există nimic altceva, este o piață virgină, nu cred că trebuie să stai prea mult pe gânduri.

Care a fost cea mai bună decizie pe care ai luat-o în calitate de CEO?

A fost felul în care am construit echipa cu care lucrez îndeaproape. De când am venit la Jysk, am vrut să creez un altfel de mediu și o altfel de echipă față de ce se întâmplă în general în România. Am citit o carte și mi-a rămas în minte morala de acolo: Niciodată să nu te iei prea în serios. Echipa pe care mi-am angajat-o a fost aleasă de mine, felul în care noi lucrăm este foarte diferit față de multe alte companii și cred că aceasta a fost cea mai bună decizie.

Când te uiți la un CV, la ce te uiți?

Dacă ar trebui să lucrez direct cu o anumită persoană, întotdeauna sunt importante atitudinea și chimia cu acea persoană. Prefer întotdeauna un om cu o atitudine optimistă, un om deschis, versus un specialist care nu se poate integra în echipă.

Cum negociezi majorările salariale?

Cu cei din Danemarca, trebuie mereu să aduci ceva în plus, să oferi. Retailul nu este un mediu unde se câștigă foarte mulți bani. Pentru mulți este o rampă de start, o școală foarte bună. Iar pe plan intern, avem această întâlnire cu reprezentanții societății, sunt colegi pe care i-am angajat cu mulți ani în urmă, lucrurile nu sunt foarte formale.

Nu ai simțit nevoia să schimbi jobul vreodată?

Nu, deloc, dacă poți să menții un nivel de excitement și de challenge destul de mare, nu ai cum să te plictisești. Dacă poți să lucrezi cu omul acela, să îi aduci mereu provocări, să nu se plictisească, poate evolua astfel și e mai bine decât să aduci pe cineva nou în locul lui.

Ești conștient că nu are cum să îți ia cineva  locul cu această mentalitate?

Avem colegi care au plecat în străinătate, un retail manager în Elveția de pildă, sunt mai multe cazuri în care colegii promovează la nivel internațional.

Ai șanse să ajungi CEO la Jysk la nivel internațional?

Nu îmi doresc acest lucru, știu ce presupune și nu îmi doresc.  

Cum de te-ai lăsat de Drept?

Cred că a fost o întâmplare ‒ în 1997 îmi cumpărasem o mașină și, ca orice tânăr, îmi cumpărasem un BMW mai vechi. Și mi s-a furat din spatele blocului, a trebuit să mă duc la tribunal, să fac o declarație acolo, am luat contact cu lumea asta și cu câțiva avocați și nu mi-a plăcut deloc. Mi-am spus că nu asta era lumea în care voiam să fiu.

A fost cea mai bună decizie din cariera ta?

Poate, sunt foarte fericit acum, nu îmi lipsește nimic, nu cred că m-ar fi făcut mai bun.

Dacă ai avea ocazia să te întorci la pasiunea ta, să fii într-o trupă rock, ai face-o?

Nu, fiindcă nu am timp, însă, nu am făcut MBA, dar am putut să îmi aloc timp și resurse, și financiare pentru a-mi satisface aceste pasiuni și orgolii din copilărie. Am scos trei albume, am muzică cântată și scrisă de mine, am făcut și videoclipuri.

Cum sunt investitorii danezi, ce au ei și nu au alții?

Sunt educați, totul pleacă de la educație, au tot ce nu avem noi. Au un respect față de cel din fața lor și respectul acesta se traduce în toate lucrurile pe care le fac. De exemplu, chiar dacă iau o decizie importantă, decizia este deja luată, simt nevoia să împărtășească cu colegii importanți din organizație decizia, le cer o părere, din timp, există o grijă sau un respect reciproc. Prima dată când m-am dus acolo, în timpul ședinței, CEO-ul nostru a prezentat anumite decizii pe care voia să le ia – moment în care cineva din sală a spus că nu este de acord, lucru care nu prea se întâmplă la noi. A fost o lecție de democrație. Au de asemenea, răbdare, iar dacă li se pare că unul dintre angajați nu performează, se asigură că îi oferă tot ce trebuie, iar plecarea din companie este ultima soluție.