Viață de corporatist { izolat la domiciliu }

Pentru o experiență interactivă a cititului de acasă, click aici!

 „Mă trezesc la ora 6, iar imediat după încep un program de pilates, printr-o aplicație interactivă. După duș, îmi pregătesc micul dejun. Mă schimb apoi în haine de serviciu și deschid laptopul aflat pe biroul atent amenajat, lângă o cafea aburindă. Îmi stabilesc lista de priorități pentru ziua în curs și răspund la mailurile rămase din ziua anterioară, când mi-am încheiat programul pe la 6 p.m.

Discut cu toți colegii într-o conferință relaxată prin Zoom pentru a ne stabili obiectivele și apoi încep munca. Parcă suntem cu toții mai concentrați acum că nu mai avem zgomotul de fond din redacția open-space. La prânz mănânc un preparat cald – gătit chiar de mine cu o seară înainte (am postat și pe Instagram).

După programul de muncă, terminat mereu înainte de ora 19, mă relaxez, fie gătind, exersând limba germană, prin cursuri de yoga interactive, citind „Istoria culturii și civilizației”, care zace la mine în bibliotecă de când m-am născut practic. Seara se încheie cu o ieșire în oraș virtuală, în care vorbesc pe Facetime cu grupul meu de prieteni apropiați.”

Sună bine, nu? Așa visez să îmi organizez agenda unei zile de muncă Work from Home (WFH), după numeroasele materiale pe care le-am citit pe tema aceasta mai nou.

În realitate însă, nu am reușit să exersez germana decât de două ori în aproape trei săptămâni, de la cele 20 de minute de sport pe care le-am făcut o dată, în prima săptămână, am ajuns la 10 minute (pe săptămână, nu zilnic și este un program pentru incepători), iar comunicarea cu colegii este greu de realizat – unii preferă Facebook, alții WhatsApp, altora nu le funcționează camera pentru Zoom… În timp ce vorbesc cu unii dintre ei, aud țipete de copii în fundal. Uneori mă întreb în ce zi a săptămânii suntem. Și cumva, programul unei zile de muncă s-a decalat până mai târziu, spre noapte. Mai mult decât atât, am început acest articol gândindu-mă la mine (iar ca jurnalist, în general îi observi pe cei din jur…).

După decizia Indiei de a-și trimite cetățenii acasă, din urmă cu aproximativ două săptămâni, este estimat ca un sfert din populația lumii să trăiască acum în izolare la domiciliu din cauza pandemiei de COVID-19, după cum remarcă jurnaliștii de la Financial Times într-un articol.
Un exemplu de companie de la nivel global pentru care un procent semnificativ de angajați lucrează acum de acasă este al gigantului din industria bunurilor de larg consum Unilever, ai cărui 65.000 din cei 155.000 de angajați lucrează în regim de telemuncă. În România, doar în cadrul Telekom 2.000 din cei aproximativ 5.000 de angajați (circa 64%) lucrează în prezent de acasă, potrivit unor declarații recente făcute de Miroslav Majoros, CEO-ul Telekom România. Iar datele unui studiu realizat recent de BestJobs arată că în prezent pe piața locală 3 din 10 angajați lucrează astfel. Tot din studiul BestJobs reiese că românii s-au adaptat bine la munca de acasă, mai bine jumătate dintre cei peste 1.000 de respondenți interogați în intervalul 16-30 martie spun că le este ușor să se adapteze la munca remote, pentru că au experiență cu instrumentele digitale și doar 5,1% dintre ei găsesc că este mai dificilă adaptarea.
Principalele trei probleme care vin în îndeplinirea sarcinilor de serviciu pe care le întâmpină angajații care lucrează remote sunt lipsa unei comunicări eficiente cu restul echipei (15,7%), lipsa clarității în ceea ce privește sarcinile zilnice (11,82%) și comunicarea deficitară cu clienții (9,17%). Dintre cei care lucrează de acasă, 35% au constatat că sunt mai productivi în această perioadă de muncă obligatorie la domiciliu comparativ cu productivitatea pe care o au la birou, pentru că nu mai pierd timp cu deplasarea zi de zi. Alți 17,5% spun că sunt mai concentrați întrucât acasă nu mai sunt întrerupți de colegi, iar 10% se simt mai puțin stresați ca urmare a lipsei presiunii directe a șefului. Numai 13% dintre cei care lucrează de acasă spun însă că sunt mai puțin eficienți, în condițiile în care trebuie să se ocupe și de treburi casnice sau să aibă grijă de copii. Unul dintre riscuri se leagă de hiperactivitate, angajații care lucrează de acasă fiind tentați să lucreze nonstop. Potrivit platformei de resurse umane undelucram.ro, angajații care lucrează de acasă muncesc cu 2 zile mai mult în fiecare lună. Iar în timp ce mulți angajatori se plâng că productivitatea angajaților ar putea scădea, situația este inversă: 85% dintre companiile care oferă flexibilitate angajaților și le oferă posibilitatea de a lucra remote vor observa o creștere în productivitatea acestora, observă cei de la undelucram.ro.

Cât de bine lucrăm însă de acasă?
„Exceptând întâlnirile și interacțiunea face-to-face cu colegii sau clienții, programul meu nu a suferit modificări majore. Noi, la BestJobs, ne foloseam oricum foarte mult de tehnologie și de aplicații și platforme specializate în comunicarea la distanță și multe dintre deciziile noastre se întâmplau oricum în mediul virtual. Componenta socială a vieții profesionale s-a schimbat cel mai mult, deoarece de la distanță, prin teleconferință, este mai greu să porți mici discuții «de birou», care uneori făceau ziua să treacă mai ușor”, spune Dan Puică, CEO al BestJobs. Totuși, el sesizează că pentru cei care se așteptau ca, atunci când vor începe să lucreze acasă, echilibrul să fie mai ușor de menținut, acest lucru s-a dovedit a nu fi neapărat adevărat. „Atunci când lucrezi de acasă te poți pierde în task-urile zilnice și nu vei simți tranziția dintre ziua «la birou» și terminarea programului. De aceea, este foarte important să îți menții programul de lucru asemănător cu cel pe care îl aveai la birou. Este important să îți începi programul la o oră rezonabilă, să-ți iei pauza de prânz și să încerci să nu-ți întrerupi programul cu taskuri care nu țin de activitatea ta. Cred că ajută și o mentalitate prin care știi clar ce probleme îți propui să rezolvi în ziua respectivă”, crede el.

Costin Tudor, fondator al platformei de resurse umane undelucram.ro, observă, în baza unui sondaj realizat în luna martie în rândul companiilor prezente pe platformă, prin colectarea a 477 de răspunsuri, că mulți dintre angajații acestora aveau posibilitatea să lucreze de acasă și s-au adaptat rapid, acolo unde trebuia asigurată prezența la birou se lucrează prin rotație, iar majoritatea companiilor au echipele din head office în WFH. El observă, de asemenea, în baza sondajului efectuat, că procentajul celor care oferă muncă de acasă depinde atât de domeniul de activitate, cât și de departament: IT&C: 95%, BPO & servicii: 95%, comerț/retail: 25%, producție industrială: 20%, producție bunuri de larg consum: 20%, bănci/asigurări/pensii/alte servicii financiare: 75%, transport/logistică: 5%.
„Schimbările din ultimele săptămâni sunt resimțite de toate categoriile de angajați, în diferite moduri”, spune Alexandru Dincovici, sociolog și fondator al companiei Izibiz Consulting. Pe de o parte, pentru angajații din categoria hotelurilor, restaurantelor, o parte din comerț, aproape nu mai există muncă, iar oamenii se confruntă cu nesiguranța dată de faptul că nu se știe încă pe ce durată de timp se va întinde situația formei de șomaj în care se găsesc mulți dintre ei. Apoi, există în continuare categoria celor care nu pot lucra de acasă și sunt obligați să se deplaseze la birou – și ei se găsesc într-o stare de nesiguranță, poate chiar teamă. Pentru activitățile care pot fi desfășurate de acasă, sociologul crede că se impune distincția între oamenii care erau obișnuiți cu telemunca sau cu munca de acasă (antreprenori, profesii liberale și alte câteva categorii) și cei pentru care munca este exclusiv o activitate de birou sau chiar cu program fix. „Munca de acasă poate fi un lux pentru multă lume, deoarece presupune în primul rând un anumit tip de infrastructură și posibilitatea de delimitare a unui spațiu și timp de lucru într-un spațiu care, de cele mai multe ori, nici nu a fost gândit astfel și trebuie împărțit și cu alți locuitori ai gospodăriei. Este astfel nevoie de un birou fizic sau de o masă disponibilă, de o conexiune bună la internet, de un calculator sau laptop (nu toți angajatorii au infrastructură potrivită pentru a face atât de rapid tranziția la telemuncă) și de timp. Închiderea instituțiilor de învățământ a făcut acest lucru și mai dificil pentru părinți, care sunt nevoiți de multe ori să negocieze munca împreună cu familia, o activitate mai complicată decât pare”, observă Alexandru Dincovici. Astfel, crede el, lucrul de acasă poate  pune o presiune mai mare pe angajați, pentru că delimitarea birou-acasă sau spațiu și timp personal – spațiu și timp profesional apare din ce în ce mai dificilă, iar pretențiile angajatorilor pot să crească. Teoretic, această situație apare mai degrabă pentru categoria activităților care pot fi desfășurate și acasă, dar în companiile care nu permiteau până acum acest lucru. „Este nevoie, pentru a facilita trecerea, nu doar de infrastructura pomenită mai devreme dar și de procese de lucru, de leadership adecvat și de chiar de anumite tipuri de climat și cultură organizaționale”, subliniază Alexandru Dincovici.  Sociologul mai observă că pentru multe companii și implicit pentru mulți angajați trecerea la munca de acasă, cuplată în cele mai multe locuri cu o continuare a muncii de la birou, fie în ture, fie doar de anumite categorii de angajați, poate crea tensiuni organizaționale foarte puternice și, în timp, duce la erodarea încrederii între anumite segmente de angajați, intensificarea mijloacelor de control și creșterea solicitărilor în anumite departamente.
Mai eficienți, mai rezistenți?

Lavinia Țânculescu, doctor în psihologie, axat pe psihologia muncii și organizațională, spune că efectele izolării la domiciliu, în care se găsesc mulți dintre angajați în prezent, se leagă cel mai mult de starea noastră psihică, iar evenimentele pe care le trăim trebuie gestionate pe plan emoțional într-un mod cât mai potrivit pentru fiecare dintre noi. Ea observă că fiecare persoană are propriile mecanisme de „coping“ (de a gestiona situațiile cu care se confruntă – n.red.), unele dintre acestea chiar inconștiente, altele exersate. Mecanismele de gestionare a stresului se încadrează în mai multe categorii, potrivit specialistului, care se referă fie la aspectul cognitiv, prin planificare, de pildă, prin alte aspecte care țin de relaționare, de solicitarea ajutorului celorlalți, cât și prin metode care țin de reacțiile emoționale –  cum ar fi, de exemplu, acceptarea situației sau orientarea pe beneficiile acesteia.
Un alt tip de a face față provocărilor izolării este cel de natură religioasă sau spirituală – prin apropierea de noi înșine, de Dumnezeu. „Gestionarea situației prin care trecem ține foarte mult și de structura noastră de personalitate și de cum știm să gestionăm unele elemente prin acceptarea unor lucruri pe care le avem sau nu în bagajul nostru. Spre exemplu, reziliența sau forța psihică.”
Apoi, contează și eficacitatea personală – acea autoeficacitate în diverse situații: „Persoanele vulnerabile sau anxioase au comportamente invers proporțional ideii de autoeficacitate”.
Legat de anxietatea care este menționată de mulți dintre cei care lucrează de acasă, și aceasta se împarte în mai multe categorii, potrivit Laviniei Țânculescu: anxietate de perspectivă, care presupune întrebări legate de cum vor evolua lucrurile, dar și anxietatea inhibitorie, în care nu știi ce să faci în prezent, motiv pentru care mulți dintre angajați poate muncesc mai mult de acasă „ca să nu aibă conexiune deloc cu ei înșiși”. Alții se simt de-a dreptul epuizați – se confruntă cu o stare de oboseală și de sfârșeală.
Psihologul amintește și de o glumă din mediul online în acest sens, care spune: „După ce se încheie această perioadă îmi voi lua două zile de concediu”. Unii dintre angajații izolați la domiciliu se plâng chiar că, în pofida oboselii, nu reușesc să doarmă. „Imaginați-vă mintea care funcționează ca un procesor în permanență ocupat cu gânduri, griji. Anxietatea înseamnă de fapt că îmi fac mereu griji, mă tem să nu se întâmple ceva rău, îmi este teamă de lucruri, sunt absorbit de problemele mele – sunt foarte tulburat de evenimente și mă preocupă faptul că nu știu cum vor fi de acum încolo lucrurile, că nu mă voi adapta, ori toate acestea țin de scenariul catastrofic că s-ar putea să nu reușim, ce vom face noi în situația respectivă.” În acest context, Lavinia Țânculescu îi sfătuiește pe oameni să se ghideze după o vorbă care există în limba engleză, „Let’s cross the bridge when we get there” (Să trecem podul când ajungem acolo – n.red), adică să luăm lucrurile pas cu pas și fără să avem apetența scenariilor de viitor îndepărtat. De asemenea, îi sfătuiește pe oameni să se hrănească din micile succese ale fiecărei zile și să nu își propună să facă foarte multe lucruri  imposibil de realizat (de tipul: poate azi o să aflu cum o să fie boala tratată). Când închizi calculatorul, seara, trebuie să închizi „programele”, respectiv procesele de gândire care te îngrijorează. 
„Mulți dintre oamenii aceștia nu reușesc să își închidă programele – de aceea au insomnii și de adormire, și de trezire – evident că somnul este de mai proastă calitate, fiindcă energia psihică este folosită pentru a lumina acele gânduri”, explică Lavinia Țânculescu.
Legat de faptul că poate unii dintre cei izolați la domiciliu mănâncă mai mult în această perioadă, psihologul Lavinia Țânculescu subliniază că mâncarea nu se consumă de foame, ci pentru că de cele mai multe ori este tot o expresie a anxietății.  „Mâncarea, la fel cum se întâmplă și în cazul obezității, o mănânci fiindcă este un lucru sigur, fiindcă atunci când deschizi frigiderul tu ai mâncare acolo și atunci când mâncăm este o certitudine. Te-ai înconjurat de o platoșă care cumva te va proteja, prin urmare tot în zona de protecție mergem. De cele mai multe ori vorbim despre supraviețuire, dar nu este numai foamea de supraviețuire.” Iar cumpărăturile de alimente în exces pot reprezenta de asemenea o formă de reasigurare.
Cine se descurcă mai bine – cei singuri sau cei care stau cu familia? Psihologul spune că aceasta depinde foarte mult de structura interioară a fiecăruia – sunt oameni care trăiesc foarte bine de unii singuri, aici se referă mai ales la introvertiți, dar nu numai.  De altfel, ea este implicată în prezent într-o cercetare pe tema modului diferit în care se raportează oamenii la situații dificile în perioada aceasta. Citând din aceasta, spune că există diferențe cu privire la structura de anxietate sau de vulnerabilitate între cei cu copii și angajații care nu au copii: „Par a fi mai rezistenți psihic cei care au copii, anxietatea de perspectivă și inhibitorie, care paralizează pe moment, sunt mult mai mari la cei care nu au copii”.
Cei care au copii sunt mai îngrijorați în ceea ce privește viitorul – se tem de faptul că vor avea dificultăți financiare. Totuși, cei care au familie se gândesc că doar unul dintre ei ar putea rămâne fără job, iar partenerul este un stâlp de sprijin în această situație. „Cei singuri se gândesc la ce este mai rău – dacă ar fi să facem o comparație între cei singuri versus cei căsătoriți, cei necăsătoriți își fac mai multe probleme cu privire la relații – că o să își piardă mai multe cunoștințe, viitorul va fi cumva fără sens dacă se va întâmpla ceva rău acum. Lipsa de încredere este mai mare la cei singuri comparativ cu cei căsătoriți și în general toate scorurile sunt mai mari.”

La teatru de pe telefon

Psihologul Lavinia Țânculescu observă că pentru a ne face izolarea mai ușoară vin în ajutorul nostru instituții culturale de toate felurile, teatre, opere, operete, muzee, din toată lumea, care au deschis spații virtuale ce pot fi accesate gratuit, totuși, dacă „omul nu este învățat să acceseze în viața de zi cu zi resursele acestea culturale, nu o să facă acest lucru nici în vremuri de restriște, așa cum se întâmplă acum. Marea problemă este că noi nu suntem învățați să stăm singuri sau să ne facem un program pentru noi”. Ea sesizează că majoritatea angajaților din România au avut tendința de a se concentra mai mult pe muncă și mai puțin pe propriile nevoi.  „Din păcate, omul contemporan urban este foarte profesional, foarte angajat în viața profesională și foarte puțin angajat în viața lui individuală.”

A observat în situația celor mai mulți dintre angajați o întrepătrundere între viața personală și viața de familie, însă Lavinia Țânculescu spune că ar trebui alocată atenție și vieții individului cu sine însuși: „Mulți confundă viața personală cu viața de familie – familia restrânsă, formată din soț, soție, copii – sau extinsă – părinți, frați, surori – dar ar trebuie să existe o parte ocupată și cu grija pentru noi înșine. Am soț, copil, ce pot să fac pentru mine? Mă duc la cosmetică și atât? Nu, citesc ceva, îmi ocup programul cu ceva ce voiam să fac.”
Ea consideră că perioada aceasta poate fi interpretată și ca o chemare spre lucruri făcute manual, spre lucrurile făcute concret, fie că gătim mai mult sau că facem curățenie; chiar și cei care se deplasează în continuare la birou pot vorbi despre lucruri pe care nu le făceau înainte – igienizare, dezinfectare, lucruri care țin de o rutină pe care nu o aveau.
Principalul mesaj pe care îl transmite celor care își doresc ca izolarea să fie mai ușoară este: „Gândiți-vă la voi înșivă și la ce v-ar plăcea să faceți și nu ați avut timp până acum (în situația în care aveți veniturile asigurate). Într-un concediu pe care l-ați petrece singuri, ce ați face?”. De altfel, ea sesizează că acesta poate fi unul dintre lucrurile cel mai dificil de realizat. „Când stai cu tine însuți, te confrunți cu diverse lucruri, inclusiv cu umbra ta, de care nu ești conștient, pe care nu o accepți. Ne este greu fiindcă nu reușim să fim bine cu noi înșine și apoi nu stăm bine nici cu aspectul spiritual, e foarte dificil pentru omul contemporan – noi am pierdut legătura cu firescul, iar firescul acesta este”. Apoi, ea întreabă retoric cum ar sta lucrurile dacă nu am avea nici curent sau conexiuni la internet. „Una dintre situațiile pe care omul contemporan le accesează este intrarea în legătura cu semenii – comunicarea permanentă, a sta împreună, dar dacă ai sta doar tu cu tine sau să fii, Doamne ferește, izolat într-un pat de campanie, suspect de COVID-19, fără acces la internet etc, – la ce te gândești, la nimic, ce faci tu două săptămâni, nimic? E alarmant fiindcă noi nu avem cu noi înșine o viață a noastră. Acum începem să o avem – nici măcar să o redescoperim – începem să o creăm. S-ar putea să fie greu, pentru unii că unii dintre ei nici nu se plac.”
Cum se face pontajul în sufragerie

O altă problemă cu care se confruntă deopotrivă angajatorii și angajații în prezent se leagă de monitorizarea activității angajaților care lucrează de la distanță. Dacă prezența la birou era o dovadă a activității, acum în unele companii aceasta a fost înlocuită cu prezența în video call-uri la ore și în zile cât se poate de nepotrivite. Companiile și-au activat  noi canale de comunicare – spre exemplu, potrivit Financial Times, Slack a înregistrat în urmă cu două săptămâni 9.000 de noi clienți pentru primul trimestru al anului, comparativ cu 5.000 în fiecare din cele două trimestre anterioare. Iar faptul că platforma de videoconferințe Zoom este folosită intens se vede cel mai bine în evoluția companiei: averea netă a CEO-ului Zoom (cine auzise de Eric Yuan până acum?) a crescut cu peste 4 miliarde de dolari în 2020. În România, instrumentele de comunicare cel mai folosite în prezent potrivit studiului recent BestJobs, sunt conversațiile telefonice (13,6%), prin mesagerie instant (WhatsApp, Messenger, Slack etc. – 10,93%), dar și prin e-mail (9,7%) și apeluri video (Skype, Zoom etc. – 6,53%).
„Asistăm de fapt acum, și circulă deja multe glume pe această temă, la un proces accentuat de digitalizare făcut de nevoie, în grabă, și ale cărui consecințe sunt greu de prezis acum. Este suficient să ne uităm la eforturile de digitalizare ale statului, care par că încearcă să se întâmple peste noapte după mulți ani de eforturi din partea tuturor actorilor implicați. Unele lucruri par să funcționeze, într-adevăr, dar nu cum trebuie și nu pentru toată lumea”, observă sociologul Alexandru Dincovici.  El oferă ca exemplu semnătura electronică, pentru care nu există încă o legislație coerentă și în acord cu cea europeană, motiv pentru care digitalizarea serviciilor publice lasă descoperită populația vulnerabilă și poate să afecteze negativ tocmai oamenii cel mai expuși în toată această criză. În ceea ce privește companiile, observă că „ne putem aștepta ca și în mediul privat această tranziție masivă la un stil de muncă nou și la relații de muncă de la distanță mediate de tehnologie deturnată spre acest scop sau încropită în ultimul moment să producă efecte negative în moduri pe care nu le putem identifica de pe acum”. 
Adrian Dinu, fondator al firmei Creasoft, axată pe pontaj electronic, control acces wireless și monitorizare active de la distanța este de părere că la momentul instaurării deciziilor de izolare socială, puțini dintre jucătorii de pe piața locală erau pregătiți pentru trecerea la munca de acasă. „România nu era deloc pregătită pentru o migrare masivă către desfășurarea activității profesionale de acasă. Sunt foarte puține companii care dispun de suficientă tehnologie pentru a facilita acest lucru, însă verificarea cât mai puțin intruzivă și cât mai puțin generatoare de costuri prin monitorizarea activității angajaților care lucrează de acasă abia acum începe să devină un subiect cu adevărat intens.”
Legat de monitorizarea angajaților în aceste condiții, oferă exemplul firmelor de IT, în care era o practică obișnuită ca angajații să lucreze acasă o zi pe săptămână: în cadrul acestora, verificarea angajaților care lucrau astfel se făcea prin sondaj: „Managerul sau șeful unui departament îi suna prin sondaj pe angajați, organiza conferințe audio sau la anumite ore, în încercarea de a afla dacă angajații sunt măcar acasă și implicit de a determina dacă măcar pe perioada conferinței/apelului să deschidă proiectele la care lucrau ca să prezinte date despre evoluția muncii lor”. De asemenea, în situația unora dintre ei, se cereau și rapoarte de activitate, în care angajatul completa ceea ce a lucrat. „Cam acestea erau mijloacele de control, limitate la timpul managerului, care mai avea și el și alte sarcini. Au existat însă și companii care implementau altfel de modalități de monitorizare: „Au existat și companii care implementau programe de monitorizare de activitate pe PC, fără pontaj, mai degrabă de semispionaj, în sensul că se instalau aceste aplicații de către administratorii de rețea pe PC-urile angajatorilor, de obicei fără să fie informați angajații. Acest tip de aplicații de monitorizare se intercalau între aplicațiile care pornesc odată cu PC-ul și se efectua un transfer de date netransparent la o bază de date, din care rezultau anumite rapoarte legate de ce a scris sau ce a butonat angajatul, pe ce site-uri a navigat, la ce film s-a uitat, dacă a copiat vreun fișier, dacă a trimis pe e-mail vreun fișier de pe un black list etc.”, observă Adrian Dinu.
Aplicația de monitorizare oferită de Creasoft permite angajatului să știe când este monitorizat de angajator. „Transparența este dată și de faptul că angajatorul face cunoscut angajatului care sunt acele activități pe PC (de divertisment de exemplu), care nu vor intra în calculul orelor pontate. Scopul nu este de a-l prinde pe angajat cu lecția neînvățată. Rezultatul muncii este însă cel care contează pentru fiecare angajator, așa că cei care nu performau înainte de această schimbare nu vor fi cei care vor aduce cele mai multe rezultate nici acum, indiferent de cât de multe ore vor ponta, dar vor fi forțați să lucreze un minim necesar. Cum, de altfel, există angajați care sunt performanți într-un timp mult mai scurt și apoi se pot uita la Netflix”, descrie el rațiunea aplicației sale.
În ceea ce privește bugetele direcționate de companie în acest tip de produse, Adrian Dinu spune că prețurile pentru licența software în condițiile situației de urgență în care ne aflăm sunt de 0,5 euro/lună/angajat timp de minimum două luni sau până la încheierea stării de urgență. Or, bugetul alocat de companii în această direcție nu este unul consistent: la un număr mediu de 200 de angajați/companie, efortul financiar al unei companii va fi de 100 de euro/lună, sumă care include și TVA. „Bugetul este mic pentru că abia își pot permite companiile în acest moment să direcționeze bani către altceva decât salarii. Așa că, pe această perioadă de criză scopul este să nu fim pe pierdere și să consolidăm baza actuală de clienți, la care să adăugăm companiile care au mulți angajați care lucrează de acasă”, spune el.

Legat de modul în care trecerea unui număr mare de angajați la munca la domiciliu a influențat activitatea businessului, Adrian Dinu spune că începutul lunii martie a fost destul de lent în ceea ce privește cererea pentru astfel de soluții, iar săptămânile de mijloc au avut o cerere foarte mică, companiile fiind concentrate pe reorganizarea activității. „În ultima parte a lunii însă, a crescut brusc cererea de soluții de pontaj adaptate la nevoile lor în desfășurarea activității angajaților de acasă și integrate cu soluțiile de pontaj existente, mai exact pentru pontaj online”, spune el.
Și Silviu Stahie, specialist în securitate informatică la Bitdefender, observă că pentru multe dintre companii până acum lucratul de acasă al angajaților nu a fost printre principalele preocupări. „Lucratul de acasă nu a pus până de curând probleme pentru companii, pentru că nu era o soluție folosită de foarte mulți angajați în România. Dar trecerea bruscă de la lucrul de birou la lucrul din fotoliu pentru atât de mulți oameni deodată a creat o problemă de securitate pentru multe companii”, observă el. Angajații pot fi monitorizați de companii, iar acest lucru este perfect legal. „Angajatorii pot folosi metode proprii de monitorizare a angajaților, precum aplicațiile software dedicate sau chiar prin corelarea activității cu orele de program – de exemplu, când s-au conectat calculatoarele la serverul VPN al companiei, când s-au trimis e-mailuri sau când și cum au fost folosite aplicațiile de business.”
De cele mai multe ori, conectarea la rețeaua companiei se face printr-un serviciu VPN aprobat și agreat. O astfel de soluție de VPN oferă acces la resursele companiei, dar e posibil ca nu tot traficul generat să fie rutat prin rețeaua companiei. „Este de reținut că un serviciu VPN nu anonimizează traficul între angajat și companie, ci doar asigură un coridor sigur de comunicare între cei doi. În general, în funcție de profilul companiei, o problemă mult mai stresantă decât timpul petrecut de angajați lucrând de acasă sau activitatea lor efectivă este securitatea infrastructurii”, crede specialistul în securitate informatică.
Componenta de securitate a datelor e adresată în general prin instalarea unor instrumente specifice, gestionate de la distanță de echipele de IT. Soluțiile de securitate pentru mediul business protejează laptopurile companiilor de atacuri malware, de spam și phishing. Soluțiile de protecție a datelor și soluțiile de criptare protejează informațiile companiei în eventualitatea distrugerii sau pierderii sistemului. „Un exemplu simplu ilustrează riscurile la care își supun companiile angajații. După ce o persoană își termină activitatea profesională, folosește laptopul de la serviciu pentru a verifica e-mailul propriu și deschide un mesaj cu malware care infectează sistemul. Acum, potențialii atacatori pot folosi sistemul compromis pentru infiltrarea în rețeaua companiei”, explică el un scenariu în care datele companiei pot fi puse în pericol.

Pauză de la open space sau începutul unei noi ere a muncii?

Consecințele pe termen lung ale muncii de acasă sunt greu de prezis.
Costel Gîlcă, avocat specializat în dreptul muncii, este de părere că vom continua să ne desfășurăm activitatea așa chiar și după ce norul pandemiei va trece. „Până la urma cred că efectul principal al acestei crize acesta va fi că se va schimba paradigma relației de muncă. Eu cred că în această criză se încheie perioada cunoscută în istorie ca fiind de industrializare și cu toții ne vom întoarce la ceea ce era înainte de industrializare și anume munca la domiciliu”, crede Costel Gîlcă.
„Noi, cei care am prins această perioadă, avem în minte că trebuie să te duci la serviciu și că serviciul este un loc de muncă în altă parte decât domiciliul. Ei bine, acum, cu noile tehnologii, cu inteligența artificială, ne vom întoarce să lucrăm înapoi acasă ceea ce va aduce – și poate folosesc o expresie mare – la salvarea planetei”, crede avocatul.
El se referă la faptul că milioane de oameni s-au obișnuit să bată orașele dinspre sud spre nord și invers ca să facă de fapt ceea ce pot să facă și de acasă: să trimită e-mailuri și să facă un schimb de informații. „Imaginează-ți că toți oamenii aceștia sau o bună parte – 30%-50% dintre ei – vor munci de acasă.” Indicii de poluare din toată lumea s-au schimbat, iar avocatul Costel Gîlcă este de părere că trendul telemuncii generat de această criză va continua și va ajuta la îmbunătățirea condițiilor de mediu și după ce această criză se va fi încheiat: „Vom rămâne acasă atât timp cât dincolo de acest virus vom învăța un alt obicei și anume acela de a lucra de acasă. Aceasta va duce la scăderea salariilor, dar salariile scăzute vor fi în concordanță și cu cheltuielile pe care le avem, aflate și acestea în scădere. În măsura în care nu te mai deplasezi de acasă la locul de muncă, nu mai cobori să iei mâncare, haine ca să ai de fiecare dată la locul de muncă, evident că și cheltuielile tale vor scădea.”
De asemenea, el observă un alt efect colateral al izolării. „Izolarea aceasta are un efect și asupra relațiilor de muncă pentru că pentru prima dată se studiază efectele psihologice ale muncii de acasă, ale modului în care indivizii reacționează în izolare, dar în același timp și care este efectul acestei izolări asupra relațiilor de muncă. Este pentru prima dată când la nivel global se vor face studii în acest sens, iar dacă aceste studii arată că individul uman reacționează pozitiv la această izolare – aproape completă – cu siguranță relațiile de muncă se vor schimba și vom intra într-o nouă epocă a relațiilor de muncă. Este un experiment la nivel mondial care vizează relația individului uman aflat într-o relație de muncă, muncă pe care o prestează în izolare.”
„În acest moment cu toții avem acest reflex psihologic de a ieși să socializăm în stânga și în dreapta. O să stăm 4-6 săptămâni în izolare, iar reflexul nostru se va schimba, astfel că treptat vom începe să avem un alt reflex și anume, acela de a fi în izolare și de a socializa la distanță cu ceilalți. Prin urmare, un alt efect al distanțării sociale ar putea fi să învățăm că putem să trăim socializând de la distanță cu ceilalți. Din perspectiva relațiilor de muncă, pentru mine această perioadă reprezintă finalul perioadei numite de industrializare, finalul unui anumit tip de relații de muncă și un nou început, fundamental diferit de tot ce-a fost perioada industrializării, în care rolul principal îl vor avea noile tehnologii.”
El observă că țările care vor fi cel mai afectate de acest virus sunt țările cele mai industrializate: „Exact acolo unde trebuie să schimbăm paradigme, reflexe sociale, aici sunt efectele cele mai grave fiindcă aici trebuie să schimbăm stilul de viață astfel încât să salvăm planeta pe termen lung. „Ce sens are să te duci să stai într-o clădire nou-nouță, la birou, în 10-20 de metri pătrați, când pe perioada zilei casa ta este goală? Un individ «consumă» două clădiri, ceea ce este un nonsens. De ce să faci drumuri când tu poți să lucrezi de fapt de acasă, folosind spațiul tău? Are sens să folosești o clădire cum sunt marile clădiri de birouri, pentru sute de milioane de lei care se consumă pe întreținere când tu poți să lucrezi de acasă? Până la urmă casa ce a devenit? Casa a devenit un fel de hotel în care dormim și atunci se va schimba paradigma, casa va deveni și locul meu de muncă, ceea ce a fost înainte de perioada industrializării.” Avocatul specializat în dreptul muncii precizează, apelând la cunoștințele sale din domeniul istoriei: „Munca la domiciliu nu a apărut acum, a existat de la babilonieni încoace, în Egiptul antic a existat muncă la domiciliu, au existat contracte de muncă, în perioada Evului Mediu. Schimbarea de paradigmă a muncii cu plecatul de acasă se întâmplă doar în perioada industrializării, când mase mari de oameni sunt băgate în aceeași hală, iar acum uitați-vă câte zeci, sute de clădiri de birouri există, iar ele sunt pline ziua, noaptea sunt goale, iar noaptea venim doar să dormim acasă. Nu putem să folosim noi casa și în loc de birou? Până la urmă ce îmi trebuie pentru munca pe care o desfășor? Un calculator, conectare la internet, un fax și eventual un copiator.”
Astfel, crede că unul dintre domeniile care vor fi influențate de această criză va fi cel al imobiliarelor. „Angajatorul se va gândi: „Am nevoie de activitate, dar nu am nevoie de toată lumea, fiindcă în șase săptămâni am realizat că se poate munci destul de eficient și de acasă – are sens să plătesc eu 5.000 -10.000 -20.000 -100.000 de euro chirie pe spațiu?” 
De asemenea, crede că un posibil efect al acestui stil de muncă va fi scăderea salariilor. „Pot să scadă salariile, dar pot să scadă și costurile noastre – dacă eu nu mă deplasez, dacă eu nu mai mănânc la restaurant, îmi schimb obiceiurile, stau acasă, evident că nici nu voi consuma. Prin urmare, per ansamblu pot să rămân la același nivel de viață, dar nu voi mai fi consumerist. Este posibil ca această criză să modifice inclusiv comportamentul nostru de consumator. Te duceai jos la parterul clădirii, socializai cumpărând ceva, de acasă la birou îți mai luai ceva – se schimbă paradigma noastră de gândire, se termină perioada industrializării, de consumerism.” Oferă un exemplu în acest sens: dintr-un salariu de 5.000 de lei, circa 35% erau direcționați înspre consumul lunar, înspre mersul la serviciu – dacă stăm acasă, experimentăm faptul că nu se mai consumă chiar atât de mult.
Sociologul Alexandru Dincovici consideră că dimpotrivă, munca de acasă îi va face pe angajați să fie dornici de întoarcerea la birou. El este de părere că telemunca nu va deveni un fenomen îmbrățișat de companii după încheierea perioadei de criză. „Adoptarea în masă a telemuncii este puțin probabilă, dar ne îndreptăm cu siguranță spre un număr din ce în ce mai mare de persoane care vor lucra de acasă dacă pandemia nu va putea fi controlată suficient de rapid și într-un mod suficient de bun”. El sesizează însă că locuința și propria casă nu merg de cele mai multe ori mână în mână cu munca. „Din păcate însă, telemunca este incompatibilă în prezent cu locuirea, așa cum este ea regăsită într-un număr foarte mare de gospodării, și pe termen lung poate provoca schimbări majore în societate. De la erodarea relațiilor personale și a vieții intime a multor familii, care va trebui renegociate în acest context, și până la supraîncărcarea unor actori pe care nu îi luăm neapărat în considerare în acest moment (cum sunt operatorii de telecomunicații și mulți furnizori de servicii online – vezi cerințele îndreptate către Netflix de reducere a calității streamingului), suntem în pragul unor posibile sau probabile schimbări sociale majore.”
Dincovici este de părere că suntem nepregătiți pentru telemuncă de o asemenea amploare, cu atât mai mult cu cât ea va deveni probabil asociată cu contextul negativ al pandemiei, iar promovarea acestui mod de muncă de către unii angajatori ar putea fi combătută puternic de către angajați.
„Avem de a face și cu moduri diferite de a vedea problema telemuncii. Dacă pentru angajator, mai ales în perioadă de criză, telemunca poate fi o sursă de reducere a cheltuielilor (sau de externalizare, în sensul trecerii lor în sarcina angajatului), pentru angajat ceea ce îi este vândut ca libertate poate fi perceput (și este) în același timp ca o imixtiune a muncii în viața lui privată și în relațiile personale.”

Cum vor arăta birourile din România după o perioadă prelungită de Work from Home?

La fel crede și Eduard Turcoman, director office agency în cadrul Cushman & Wakefield Echinox, care spune că este imposibil ca o mare parte dintre angajații care ocupau în general clădirile de birouri – în capitală de pildă, în birourile de clasă A și B vor fi în jur de 270.000 – 280.000 de angajați la final de 2020 – să lucreze în regim de telemuncă după încheierea crizei actuale.
„Oamenii sunt ființe sociale, trăiesc în comunitate și vor avea nevoie permanentă de interacțiune directă. După depășirea acestei perioade, consider că cei mai mulți dintre angajați vor reveni în clădirile de birouri. Teleworking sau work from home va rămâne în continuare o opțiune, un beneficiu acordat de unele companii angajaților, dar nu cred că va crește procentual față de perioada de dinaintea situației cauzate de coronavirus. În schimb cred că va crește și mai mult interesul companiilor și corporațiilor pentru spațiile de coworking, datorită flexibilității privind duratele contractuale”, observă Eduard Turcoman.
Totuși, sesizează că o creștere consistenă a telemuncii în viitor se poate traduce practic cu o scădere a cererii în piața de birouri, cu consecințe evidente: diminuarea apetitului dezvoltatorilor pentru construcția de noi clădiri de birouri, scăderea preînchirierilor, creșterea concurenței între clădirile existente și implicit scăderea prețurilor / mp. „Piața de birouri, ca și întreaga economie de altfel, va fi pusă în fața situației de a depăși recesiunea economică ce urmează. Nu cunoaștem încă această variabilă durată a pandemiei. În cel mai bun caz, criza economică cu care ne vom confrunta fi în forma de V, respectiv 2 trimestre consecutive de scădere economică (recesiune tehnică), urmate de o revenire rapidă a economiei”, spune el.
 „Cred că acest experiment de Work-from-Home la scară mondială va avea un impact asupra modului în care companiile priveau până acum această activitate. Feedback-ul primit de la majoritatea clienților noștri este că angajații sunt foarte productivi și implicați. Ar fi totuși bine să punem asta în context – vorbim de circa 2 săptămâni de activitate, într-o perioadă de incertitudine, în care suntem bombardați cu informații, unele pozitive și multe negative, iar printre singurele legături cu perioada anterioară de “normalitate” se numără familia și activitatea continuă de acasă. Iar metoda Work-from-Home în actuala situație poate fi interpretată ca o distragere de la o realitate desprinsă, parcă, din filme”, spune Sebastian Dragomir, partner & head of office advisory la Colliers International România. Din punctul lui de vedere, scenariile referitoare la impactul viitor asupra pieței de birouri vor fi influențate de perioada pe care angajații o vor petrece lucrând de acasă, precum și de productivitatea lor. „Dacă luăm cazul Chinei, care pare că a depășit actuala etapă, după două luni de criză și work from home, impactul a fost minimal. Ba mai mult, angajații abia așteptau să se întoarcă în societate, la restaurante și joburi. Cu siguranță însă, perioada pe care o traversăm deschide noi orizonturi privind telemunca și implementarea ei ca standard de lucru în multe companii”, observă consultantul.  
El este de părere că e prematur să tragem concluzii referitoare la evoluția viitoare a prețului chiriilor, chiar dacă este un mod de muncă ce se desfășoară în plan internațional. Pe de altă parte, sesizează că un impact mai mare asupra pieței de birouri o va avea durata acestei crize, nu doar în România, ci și în celelalte țări, dar și cât de mult va fi afectată economia. „Și din acest punct de vedere lucrăm în continuare cu multe necunoscute, dar un lucru e cert dacă ne uităm pe evoluția burselor internaționale: impactul crizei actuale în economia reală încă nu a fost cuantificat exact de investitori. Ar fi de presupus că o prelungire a situației curente ar duce la întârzieri constante ale predării clădirilor aflate în construcție”, crede  Sebastian Dragomir.
În prezent, cel mai afectați sunt chiriașii de retail și servicii de la parterul clădirilor de birouri, care au fost nevoiți să își întrerupă activitatea, și au cerut începerea unor discuții comerciale cu proprietarii pentru depășirea acestei perioade. „Este încă prea devreme pentru a trage o astfel de concluzie în cazul spațiilor clasice de birouri. Chiriașii care au beneficiat, însă, cel mai mult în această perioadă au fost cei din spațiile de co-working, care, datorită flexibilității termenelor contractuale, au putut să le închidă. Pe de altă parte, tot aici vor fi primele semne de revenire a activității companiilor nou intrate pe piața din România, care vor căuta flexibilitate din punctul de vedere al suprafeței și duratei contractelor”, crede specialistul.   
E greu de spus la ce schimbări să ne mai așteptăm, cât va mai dura până să ne întoarcem la discuțiile cu care ne începeam ziua în open space. Singura certitudine în acest moment este că perioada prin care trecem va fi una din care vom învăța cu toții – angajați și angajatori – iar agenda după pandemie va fi una total diferită, atât la propriu, cât și la figurat.