Cum se vede viitorul prin ochii unui Gen Z. Ciprian Nicu, avocat: Nu te poți baza pe AI pentru a înlocui munca juridică. Justiția presupune în mod fundamental o componentă umană, iar aceasta nu poate fi eliminată prin automatizare

Pentru mulți tineri aflați la începutul carierei, viitorul nu mai este construit în jurul unor repere clare, ci în jurul capacității de a face față schimbării. Chiar și domeniile considerate tradițional stabile resimt presiunea unui context economic imprevizibil, a competiției tot mai ridicate și a transformărilor tehnologice accelerate. În avocatură, adaptarea continuă a devenit aproape o condiție de supraviețuire profesională. Ciprian Nicu, avocat în vârstă de 29 de ani, a vorbit cu ZF despre dificultatea construirii unei stabilități financiare, despre presiunea profesiei și despre felul în care inteligența artificială începe să schimbe inclusiv traseul celor aflați la început de drum în sistemul juridic.
 

– Într-un context economic și social tot mai imprevizibil, cât de stabilă ți se mai pare astăzi profesia de avocat?

– Profesia de avocat rămâne una relativ stabilă, dar nu mai este „stabilă” în sensul clasic, predictibil. Depinde foarte mult de reputație și de capacitatea de adaptare. În perioade de instabilitate economică, litigiile și nevoia de consultanță juridică nu dispar, dar se schimbă ca volum și tipologie. Aș spune că stabilitatea vine mai mult din flexibilitatea avocatului decât din profesie în sine.
 

– Cum îți imaginezi parcursul tău profesional în următorii 5-10 ani? Te vezi construindu-ți cariera în România pe termen lung?

– În următorii 5-10 ani îmi imaginez și sper la o consolidare treptată a practicii, însă avocatura rămâne un domeniu volatil, în care adaptabilitatea este esențială. Nu pot spune concret că mă văd într-o anumită specializare, dar știu că mă văd practicând avocatura. Pe de o parte, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta, iar fiecare dosar presupune o îmbinare de rațiune și creativitate juridică, ceea ce face profesia dinamică și atractivă. Pe de altă parte, pentru moment nu am identificat o altă profesie care să mă atragă în aceeași măsură. În ceea ce privește cariera în România, formarea în dreptul românesc face mai dificilă o repoziționare în alte sisteme juridice, care nu funcționează într-un limbaj universal, precum medicina sau IT-ul. Există totuși oportunități internaționale, dar mai nișate. În prezent, îmi construiesc cariera în România, însă nu exclud o experiență profesională în afara țării, cu intenția de a reveni ulterior.
 

– Cât de realist ți se pare, în prezent, obiectivul unei stabilități financiare depline: locuință proprie, economii, independență?

– Independența financiară, este un obiectiv care, în teorie, ar trebui să fie firesc pentru orice persoană care muncește constant, însă în practică devine tot mai dificil de atins. Contextul economic actual este unul marcat de costuri în creștere și de o lipsă de predictibilitate, inclusiv fiscală, ceea ce face planificarea pe termen mediu și lung complicată. În același timp, presiunea financiară asupra celor aflați la început de drum este ridicată, iar dezvoltarea unei stabilități reale necesită un efort considerabil, pe o perioadă mai lungă decât ne-am aștepta. Din acest motiv, cred că este dificil să vorbim despre independență financiară deplină în sensul clasic. Mai degrabă, putem vorbi despre un anumit nivel de confort financiar, care să depășească strictul necesar, însă care vine cu efort constant și cu ajustări permanente. Economisirea devine, de asemenea, tot mai dificilă în contextul în care cheltuielile de zi cu zi sunt în creștere, iar spațiul de manevră financiară este redus de multiple obligații și nevoi. În acest context, achiziția unei locuințe sau construirea unor economii consistente rămâne posibilă, dar presupune eforturi mari și o planificare foarte atentă, pe termen lung.
 

– Profesia de avocat este adesea asociată cu multă presiune și competiție. Cum ai resimțit tu această realitate după intrarea efectivă în domeniu?

– Presiunea este reală și constantă, mai ales din cauza responsabilității față de clienți și a termenelor procedurale. Competiția este, de asemenea, puternică, mai ales în zonele urbane. După intrarea în profesie, realizezi că nu este suficient să fii bine pregătit teoretic; contează foarte mult organizarea, comunicarea și rezistența psihică.
 

– Cum vezi impactul inteligenței artificiale asupra profesiilor juridice? Crezi că anumite activități ale avocaților vor fi automatizate în viitor?

– Inteligența artificială are deja un impact semnificativ în profesiile juridice, în special în zona de analiză jurisprudențială, redactare standardizată, reformulare și automatizarea unor sarcini repetitive. Există deja instrumente care simplifică activitatea zilnică, de la monitorizarea termenelor și a soluțiilor pronunțate până la accesul electronic la dosare și transmiterea documentelor online, fără a mai fi necesare deplasări la instanță. În acest sens, se observă un proces real de digitalizare și eficientizare a muncii juridice. În ceea ce privește inteligența artificială, aceasta trebuie privită ca un instrument util, care poate ușura activitatea dacă este folosit corect, însă nu ca un substitut al profesionistului. Nu te poți baza pe AI pentru a înlocui munca juridică propriu-zisă, deoarece poate crea doar aparența de acuratețe, fără a înțelege în mod real contextul juridic. Rolul avocatului rămâne esențial în strategie, interpretare juridică, negociere și în înțelegerea nuanțelor fiecărui caz. Justiția presupune în mod fundamental o componentă umană, iar aceasta nu poate fi eliminată prin automatizare. Din acest motiv, consider că profesiile juridice vor rămâne printre cele mai puțin susceptibile de a fi înlocuite de tehnologie, chiar dacă aceasta le va transforma semnificativ modul de lucru. Singura problemă pe care o văd în acest moment este că, deși AI nu înlocuiește omul, ea începe să filtreze indirect accesul în profesie. Sarcini care în mod tradițional reveneau stagiarilor sau celor aflați la început de drum sunt acum rezolvate mult mai rapid cu ajutorul tehnologiei, ceea ce reduce costurile, dar în același timp limitează oportunitățile de formare practică. Astfel, se ajunge într-un context în care competiția și presiunea cresc, iar simpla pregătire teoretică nu mai este suficientă. Este necesar un plus constant față de ceilalți pentru a te putea afirma.
 

– Care sunt cele mai concrete temeri pe care le ai pentru următorii ani, atât profesional, cât și personal?

– Profesional, mai degrabă decât o teamă punctuală, aș spune că există o anumită presiune generată de ritmul foarte accelerat al schimbărilor legislative și de dinamica economică generală. Per ansamblu, pare că lipsa de predictibilitate devine o constantă, ceea ce te obligă să fii permanent flexibil, să te adaptezi rapid și să nu te blochezi în situații de impas. În acest context, cred că abilitatea de adaptare devine esențială pe termen lung. Pe plan personal, nu pot vorbi despre o teamă concretă, pentru că există aspecte inerente vieții cotidiene care te pot duce în mod firesc la diverse gânduri sau preocupări, însă nu le-aș defini ca frici propriu-zise. Mai degrabă, temerile se transformă în speranțe. Îmi doresc ca generația tânără să fie mai echilibrată atât în gândire, cât și în acțiuni și să înțeleagă că adevărul se găsește doar prin căutare, nu oprindu-te la prima informație cu care rezonezi. Cred că doar astfel putem vorbi despre o formă reală de pace și armonie între oameni. În final, îmi doresc ca, indiferent de context, să fim cu toții sănătoși.