Cum se vede viitorul prin ochii unui Gen Z. Anastasia Popa, doctorandă în filosofie: Mă tem mai degrabă de un salariu care nu îți permite să trăiești decent. Pasiunea pentru ceea ce studiez mă ține motivată

Într-un context în care incertitudinile economice și transformările rapide ale pieței muncii redefinesc constant așteptările profesionale, tinerii din generația Z își construiesc parcursul cu mai multă flexibilitate, dar și cu rezerve. Anastasia Popa, doctorandă în vârstă de 24 de ani a Facultății de Filosofie UB, vorbește despre echilibrul dintre pasiune și pragmatism, despre rolul educației ca plasă de siguranță și despre dificultatea de a face planuri pe termen lung într-o perioadă marcată de instabilitate.
 

– În ce măsură mai percepi educația ca pe o „plasă de siguranță” în contextul actual?

– Se spune tot mai des că facultatea nu mai înseamnă mare lucru și că a devenit o simplă fabrică de diplome. Nu sunt de acord în totalitate. Nu îți mai garantează un loc de muncă, dar rămâne un avantaj important, mai ales dacă ai studii complete. În cazul meu, simt că am totuși o plasă de siguranță, pentru că, având și modulul psihopedagogic, mă pot angaja în învățământ. Posturile stabile sunt greu de obținut, dar nu imposibile, cu perseverență.
 

– Cum îți imaginezi, ideal, locul în care ai vrea să trăiești în următorii ani? Cât de realist ți se pare obiectivul achiziției unei locuințe?

– Mi-aș dori să rămân în București în următorii 5-10 ani. În ceea ce privește achiziția unei locuințe, obiectivul îmi pare din ce în ce mai nerealist. Sunt destul de pesimistă în această privință. Faptul că sunt într-o relație ajută, pentru că în doi lucrurile devin mai realizabile. Cu două venituri stabile, cred că se poate cumpăra o garsonieră prin credit, dar asta vine cu compromisuri. Nu e tocmai spațiul ideal pentru o familie, iar decizia trebuie foarte bine cântărită.
 

– Ți s-au schimbat în timp așteptările legate de carieră sau stil de viață?

– Nu în mod semnificativ. Încă dinainte de facultate îmi doream să devin profesoară și această direcție a rămas constantă. În schimb, sunt mai îngrijorată în ceea ce privește stilul de viață, deoarece creșterea constantă a prețurilor mă va forța, probabil, să fiu mai frugală decât mi-aș dori.
 

– Cum vezi impactul inteligenței artificiale asupra domeniului tău?

– AI-ul mi-a ușurat deja munca și nu mă tem că m-ar putea înlocui în viitorul apropiat. Cred că nevoia de profesori umani va rămâne. În același timp, folosit corect, este un instrument foarte util în cercetare.
 

– Care sunt cele mai concrete temeri pe care le ai pentru următorii ani?

– Cea mai mare teamă este să ajung să trăiesc de la lună la lună cu un salariu nesatisfăcător. Nu mă tem neapărat că nu voi avea un loc de muncă, ci că veniturile nu vor fi suficiente pentru un trai decent. De aici vine și îngrijorarea legată de întemeierea unei familii. Fără stabilitate financiară, devine o decizie dificilă.
 

– Ce te ajută să îți păstrezi echilibrul și motivația în această perioadă?

– Pasiunea pentru ceea ce studiez este principalul motor. În același timp, sunt optimistă în ceea ce privește capacitatea mea de adaptare. Încerc să păstrez o distanță între problemele globale și viața personală, iar echilibrul îl găsesc în hobby-uri și în relațiile apropiate. Chiar dacă trăim într-o perioadă agitată, cred că avem acces la experiențe diverse care pot aduce împlinire.