Vaporul și elicopterul. Morala conflictului dintre Traian Băsescu și Raed Arafat

31 decembrie 2005. România se pregătea pentru trecerea în noul an, reporterii făceau tradiționalele corespondențe fie din piețele din Capitală unde bucureștenii urmau să petreacă, fie din stațiunile de la munte sau din marile orașe. La palatul Cotroceni, președintele Traian Băsescu semna în dimineața aceleiași zile decretul privind conferirea Ordinului național “Pentru Merit” în grad de Ofițer doctorului Raed Arafat, medic coordonator al Unității de Primiri Urgențe din cadrul SMURD Târgu Mureș. La cumpăna dintre ani, în Piața Universității, Arafat apărea la dreapta președintelui, care decora atunci un medic devotat care a salvat oameni.

Au trecut șase ani, iar în seara zilei de luni, 9 ianuarie, Raed Arafat avea puncte de vedere “stângiste” și trasmitea populației prin intermediul televiziunilor mesaje “mincinoase și incorecte”. Disputa dintre Traian Băsescu și Raed Arafat a pornit de la noua lege a sănătății în ce privește funcționarea sistemului de urgență. Așa cum spunea subsecretarul de stat, noua formă a legii permite o concurență pe fondurile publice între actualul sector public, limitat la capitolul fonduri, și mai multe firme nou-apărute. Practic, dintr-un buget similar ca și valoare ar urma să fie finanțate mai multe entități, deci, în timp, legea va micșora sectorul public de intervenție, va impacta unitățile de primiri urgențe, SMURD și Ambulanța, în sensul în care vor fi treptat înlocuite: “fiind fonduri de buget de stat – e singurul loc unde era limitare în vechea lege – asta înseamnă că, venind alți actori la concurență, va scădea sectorul public și ca putere și capacitate de intervenție”.

De cealaltă parte, președintele Băsescu susține că nu numai statul trebuie să fie în sistemul de urgență: “Iar eu îi spun că toată Europa demonstrează că sistemele mixte sunt optime, alte state au privatizat sistemul de urgență complet. Noi avem un sistem care are o bază extrem de bună, a fost bine creat, de aceea așezarea pe el a unor elemente de sector privat este foarte bună. Asta trebuie să înțeleagă Arafat”.

Disputa apare în contextul în care proiectul reformei în sănătate a fost lansat în dezbatere publică în perioada sărbătorilor de iarnă, moment când puțini s-au preocupat de găsirea plusurilor și minusurilor din viitoarea lege. Principalele modificări se referă la faptul că pacienții vor fi nevoiți să-și aleagă un asigurător de sănătate cu care vor avea contract și să opteze dacă doresc să-și facă și o asigurare voluntară, care să acopere eventualele costuri suplimentare apărute în sistem. Apoi, spitalele de stat se vor putea privatiza, dacă Ministerul Sănătății sau consiliile locale vor dori acest lucru, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate va continua să existe, însă va împărți banii strânși din contribuțiile pentru sănătate noilor asigurători.

Pentru fiecare pacient, asigurătorul va primi o sumă de bani din care va deconta serviciile incluse într-un pachet de bază, însă lista serviciilor din pachetul de bază nu a fost finalizată, iar discuțiile pe seama ei lipsesc de asemenea. Nu a pomenit nimeni nici de deficiențele colectării banilor de către Fisc sau de lipsa de transparență a transferului de bani pe axa Fisc-CNAS-Ministerul Sănătății.