Valoare de colecționar

Valoarea unei opere de artă se stabilea cândva cu ajutorul galeriilor de artă, al specialiștilor care creau colecții pentru diverse muzee ori al experților în materie de anumiți artiști sau curente din artă. Mai recent, au început să aibă și colecționarii un cuvânt din ce în ce mai greu de spus.

Astfel, în domeniul artei moderne și contemporane, cea mai mare diferență dintre prețul estimat și cel de vânzare la licitații s-a înregistrat în cazul artiștilor în ascensiune, scrie The New York Times. Printre exemple se numără ghanezul Amoako Boafo cu al său „Yellow Dress”, vândut pentru peste 800.000 de dolari față de estimarea de până la 350.000 sau poloneza Ewa Juszkiewicz cu „Portrait of a Lady (After Louis Leopold Boilly)”, care s-a adjudecat pentru o sumă de cinci ori mai mare (1,56 milioane de dolari) decât cea estimată, la o licitație a casei Christie’s. Aceeași tendință au constatat-o și casele de licitații Phillips’s și Sotheby’s și se datorează în special colecționarilor de dată mai recentă, proveniți în principal din China, Coreea de Sud sau restul Asiei, care nu au putut achiziționa lucrările care le-au stârnit interesul la vremea când erau expuse într-o galerie care reprezenta artistul. Ca atare, interesul colecționarilor, stârnit și întreținut de platforme online ca Instagram, dar nu numai, a devenit o modalitate de stabilire a valorii financiare a lucrării de artă înaintea opiniei experților sau prezenței în muzee, așa cum se întâmpla altădată. Cum totuși expunerea într-un muzeu este benefică pentru artist, unele galerii preferă să vândă acelor colecționari care, pe lângă lucrarea pe care o vor neapărat, mai cumpără cel puțin una artape care să o doneze unei astfel de instituții.

“Portrait of a Lady (After Louis Leopold Boilly)”