Vă rog frumos, luați-mi banii!

Am sunat pe un număr de telefon fix, găsit cu ajutorul prietenului Google. A răspuns un domn care părea cumva nedumerit că vrea cineva atât de multe informații la telefon. Păi… sunt la 360 km depărtare și aș vrea să mă asigur că atunci când ajung acolo am tot ce îmi trebuie la mine. Din aproape în aproape, am reușit să aflu cam tot ce mă interesa, dar n-a fost chip să-l conving să îmi spună cum îl cheamă („Păi de ce vă interesează?”), costul serviciului („O să vedem…”), dacă într-o anume zi de vineri lucrează („În principiu da”). A trecut o lună de atunci și mâine se face vinerea cu pricina. De prisos să spun că nu am primit niciun răspuns la mailul trimis, pe o adresă personală, oferită cu mare reticență de domnul care a răspuns la telefon.

Cred că serviciile notariale ale cabinetului se învârt în jurul câtorva mii de lei. Ar fi fost interesant de știut și câte. 2? Sau 9? Clar este că la biroul respectiv nu pare nimeni interesat să încaseze acești bani.

În orice meserie sunt specialiști remarcabili la fel de bine ca și (măcar) un Dorel. N-am cunoscut prea mulți notari și nici nu doresc să generalizez ideea cum că ar fi toți la fel.

Conform site-ului Uniunii Naționale a Notarilor, „Notarul este un liber profesionist, care îndeplinește acte de autoritate publică”. În experiența pe care am avut-o până acum cu notarii, accentul s-a pus, apăsat, pe atributul „liber”. Anul trecut, de pildă, la același notariat, într-o zi lucrătoare, la ora 12, nu mai era nimeni la birou. Recunosc că m-a încercat un ușor sentiment de invidie combinată cu un dram de admirație. Este vorba, în fond, de o profesie liberală și pesemne că își permit să închidă ușile, pur și simplu.

Pe de altă parte, orice profesie – liberală sau nu – ar trebui să aibă în relație directă și responsabilitatea. În fond, sunt oameni care merg la notariat cu treabă, nu neapărat la plimbare; cei de pe la sate, de pildă, pornesc la drum cu noaptea în cap, merg cu „RATA” la oraș ca să ajungă la notariat și acolo – surpriză! Nu e nimeni.

Se vorbește cu îngrijorare despre migrația medicilor, despre faptul că nu există meseriași, specialiști calificați de toate soiurile, că angajatorii nu vor asistente, mecanici, chelneri și brutari.

În privința numărului de notari nu trebuie să ne îngrijorăm. Ați auzit cumva de un notar care a emigrat pentru că este mai bine plătit peste hotare? Conform celor mai recente date, numărul mediu de notari, în România, este de 9,8 la 100.000 de locuitori, în timp ce în Austria raportul este de 5,9 notari la fiecare 100.000 de locuitori, conform datelor din raportul din 2010 al Comisiei Europene pentru Eficiența Justiției – CEPEJ.

Nu mă deranjează în niciun fel că sunt mulți sau puțini; până la urmă, cât muncesc, atât câștigă. Cât de bine câștigă însă dacă pot să ignore o plată de câteva mii de lei?

Am încercat să abordez alt cabinet notarial. Nu, nu lucrează vineri. Poate în partea cealaltă? Nu, în vinerea cutare nu se poate, avem programări pentru toată ziua.

În mod clar ritmul de viață este diferit în unele orașe față de altele. Dar cei obișnuiți cu politici, proceduri, organizarea strictă a timpului au nevoie de repere clare. Pentru că altfel timpul nu e de ajuns. Și, probabil, nici banii.