UPDATE: Vatican: Papa emerit Benedict al XVI-lea a murit

Vatican: Papa emerit Benedict al XVI-lea a murit. Starea de sănătate a fostului papă era gravă și își petrecea nopțile asistat de medici.

Fostul Papă Benedict al XVI-lea, primul care a demisionat în ultimele secole, a murit la vârsta de 95 de ani.

“Cu tristețe informez că Papa emerit, Benedict al XVI-lea, a încetat din viață astăzi, la ora 9.34, în Mănăstirea Mater Ecclesiae din Vatican”, a declarat directorul Biroului de presă al Sfântului Scaun, Matteo Bruni.

“Informații suplimentare vor urma cât mai curând posibil”, a adăugat el.

Începând de luni, 2 ianuarie 2023, trupul neînsuflețit al Papei emerit Benedict al XVI-lea se va afla în Bazilica Sfântul Petru din Vatican, pentru despărțirea de credincioși.

Starea de sănătate a Papei Emerit, așa cum a fost numit Benedict după ce a demisionat, a suferit o “înrăutățire în ultimele ore” din cauza vârstei, a precizat Vaticanul, iar medicii îi monitorizau în permanență starea.

Papa Francisc, care l-a înlocuit în fruntea Bisericii Catolice, le ceruse credincioșilor să se roage pentru el la finalul audienței sale generale de miercuri dimineață. Suveranul Pontif a mers să-l viziteze pe Benedict la mănăstirea Mater Ecclesiae din Vatican după audiența generală.

Benedict locuia Vatican după ce a încetat să mai fie Papă în 2013. În ultimii ani devenise din ce în ce mai fragil, după ce își dedicase viața de după papalitate rugăciunii și meditației.

Timp de sute de ani, înainte ca Benedict să devină Sfântul Părinte, papii au condus Biserica Catolică până la moartea lor.

Cardinalul german Joseph Ratzinger a fost ales să fruntea Bisericii Catolice la 19 aprile 2005, după patru tururi de scrutin devenind astfel succesorul Papei Ioan Paul al doilea la tronul Sfântului Petru. La finalul unui dintre cele mai scurte conclevuri din istorie, el și-a ales numele de Benedict al XVI-lea. Spre suprinderea generală El a anunat că va demisiona din cauza vârstei. Este al cincilea papă din istoria Bisercii Catolice care demisionează. Ultimul papă a demisionat în 1415.

În 2005, alegerea sa ca papă i-a satisfăcut pe conservatorii din Biserica Catolică, dar i-a neliniștit pe liberali. Până la moartea Papei Ioan Paul nimeni nu crede că încruntatul Ratzingher va fi ales să-i succeadă charismaticului Karol Wijtila. Dar, cum s-a comentat la acea vreme, faptul că unul era vestiti și charismatic, iar celălalt timid și încruntat, i-a făcut pe mulți să uite că, de fapt, ei semănău foarte mult atunci era vorba de apărarea dogmei și a tradițiilor Bisericii Catolice.

De altminteri, Ioan Paul al II-lea îl desemnase pe Ratzinger, în 1981, drept „Prefect al Congregației pentru doctrina credinței“, instituție urmașă a Sfintei Inchiziții, condusă de Marele Inchizitor din epoca tulbure a Bisericii Universale.

În mare, Benedict al XIV-lea a continuat politica lui Ioan Paul al II-lea, a condamnat „relativismul“ lumii, îndepărtatea de Cristos și a deplâns Biserica care ar arăta ca „o barcă gata să se scufunde“.

„A avea o credință clară, potrivit crezului Bisericii, este etichetat ca fundamentalism, în timp ce relativismul, adică a te lăsa purtat de colocolo de orice tip de doctrină, pare a fi singura atitudine acceptată în aceste timpuri“, a spus Ratzinger, într-unul dintre primele sale discursuri ca papă.

Așadar, relativism înseamnă pentru Benedict să contrazici doctrina Bisericii care interzice homosexualitatea, hirotonisirea femeilor, căsătoria preoților catolici, contracepția sau utilizarea prezervativelor.

O astfel de credință i-au adus lui Ratzinger, de-a lungul vremii, porecle precum „Rottwaillerul lui Dumnezeu“, „Marele Inchizitor“ sau „Panzer Cardinal“.

Joseph Ratzinger este al optulea papă german din istoria Bisericii Catolice și al 264-lea urmaș al Sfântului Petru, considerat primul papă.

Ultimul papă german, Adrian al VI-lea, a condus Biserica Romano-Catolică în perioada 1522-1523.

Joseph Ratzinger s-a născut la 16 aprilie 1927, în orășelul german Marktl am Inn, situat în dioceza Passau (Bavaria). Părinți i-au fost Joseph și Maria. Are o soră, Maria și un frate, Georg. Tatăl său era jandarm, iar copilăria i-a fost marcată de neîncetate mutări, în funcție de misiunile tatălui său. Familia lui Joseph a trebuit să plece în 1932 din localitatea Auschau am Inn, de la poalele Alpilor, din cauza criticilor la adresa naziștilor făcute de tatăl său

În 1939 intră la seminarul Traunstein. În al doilea război mondial, ca majoritatea tinerilor germani, este înrolat în organizația Tineretului hitlerist.

Potrivit autobiografiei „Despre viața mea“ și cărții sale „Sarea pământului“ Joseph Ratzinger și fratele său Georg, cu trei ani mai mare, nu s-au alăturat la început Tineretului hitlerist. Atunci când acest lucru a devenit obligatoriu, în 1941, fratele său a aderat mișcării, dar el era prea tînăr. Însă, deși studia a fost înscris în această organizație împotriva voinței sale.

În 1943, tânărul Ratzinger a fost încorporat ca și ceilalți seminariști din clasa sa, ca auxiliar al apărării antiaeriene germane. În septembrie 1944, când a ajuns la vârsta la care putea fi înrolat, a trebuit să lucreze sub ordinele legiunii austriece, despre care a spus mai târziu că era formată din „ideologi fanatici“ care terorizau fără încetare pe toată lumea. În noiembrie, Ratzinger a urmat un antrenament de infanterie, însă, având probleme de sănătate, s-a sustras de la majoritatea acțiunilor militare.

În timp ce se apropiau trupele aliate, la începutul lunii mai 1945, tânărul Ratzinger a dezertat. Când militarii aliați au ajuns în localitatea sa, și-au stabilit cartierul general în locuința familiei Ratzinger. Joseph a fost identificat ca fiind soldat și dus într-un lagăr de prizonieri de război, de unde a fost eliberat la 19 iunie 1945.

Joseph Ratzinger a fost hirotonit preot la 29 iunie 1951, a devenit episcop de München în martie 1977 și cardinal după numai patru luni, la 27 iunie 1977.

El este unul dintre cei trei cardinali electori care nu au ajuns la acest statut grație Papei Ioan Paul al Il-lea. Ratzinger a fost numit cardinal de către Papa Paul al VI-lea. A avut o bogată activitate universitară. În 1959 a fost numit profesor de teologie la Universitatea din Bonn, pe care o părăsește, în 1963, când se mută la Universitatea din Munster. Participă la „Conciliul Vatican II“ în calitate de teolog expert pe lângă cardinalul arhiepiscop de Cologne, Josef Frings. În 1966 este profesor la Facultatea de Teologie a Universității din Tübingen, condusă, în acea vreme, de Hans Kung.

În 1968, semnează o petiție prin care cere reforma Sfântului Oficiu (fosta Sfântă Inchiziție, actuala Congregație pentru doctrina credinței) care viza, în special, acordatea mai multor drepturi teologilor suspectați de greșeli doctrinare. Este epoca în care se manifestă ca reformator în cadrul Bisericii Catolice.

La 25 martie 1997 este consacrat arhiepiscop de München și Freising, iar în același an, la 27 iunie, primește mantia de cardinal.

Ioan Paul al II-lea îl numește, la 25 noiembrie 1981, prefect al Congregației pentru doctrina credinței. La începutul anului 1982 se retrage din dioceza de München, la 13 ianuarie 1992 este ales drept asociat străin al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța, țară care îi acordă Legiunea de onoare, în 1998.

În 1993 este numit cardinal-episcop, titular al bisericii Velletri, într-o suburbie a Romei. În 2002 este ales decan al Sfântului Colegiu, și în această calitate organizează funerariile lui Ioan Paul al II-lea. Același Colegiu, întrunit în Conclav, îl alege papă, la 19 aprilie 2005.

Viața de cărturar a lui Joseph Ratzinger a fost recunoscută de toată lumea. A scris peste 20 de cărți de teologie, vorbește 10 limbi străine.