Unul din argumentele evolutiei SPECTACULOASE ale Aureliei Vișinescu: “Șansele unei femei să ajungă să conducă o cramă erau mult mai mici decât acum”

În ultimii cinci-șapte ani s-a produs o efervescență în domeniul vinului, motiv pentru care scena a fost animată de mai multe doamne, spune Aurelia Vișinescu, director general la Domeniile Săhăteni. “Cred că doamnele au fost implicate întotdeauna în domeniul vinului, dar la o scară mult mai mică, fie în zona de control de calitate sau în laborator. Odată cu începera fenomenului de privatizare a devenit mai interesant să se implice în domeniu”. Mai mult, a crescut pe ansamblu numărul doamnelor implicate în domeniu, de la producție, la marketing. “Interesul lor este în creștere, când am început eu să activez erau foarte puține femei în domeniu, pe partea de oenologie, care este considerată mai grea, potrivită pentru bărbați, pentru că e de lucru cu muncitorii, de intrat cu cizmele în vie. Femeile încercau să-și ușureze cumva viața, dar acum, desigur, și așteptările noastre sunt altele, față de perioada comunistă”. În plus, pentru ramura specifică a oenologiei, acum activează mai multe femei decât în urmă cu 20-25 de ani, spune antreprenoarea, care argumentează că domeniul este “extrem de interesant, frumos, provocator, poți avea șansa să performezi foarte bine, să te afirmi, să consturiești o carieră, într-o slujbă foarte bine plătită pentru oenologi, pentru că totul se învârte în jurul produsului pe care îl construiești”.

Aurelia Vișinescu face vinuri de 20 de ani, iar viața a dus-o în această direcție, povestește ea: a crescul la 50 de km de București, ”voiam să cresc flori și am ales să studiez horticultura”. Era în anul doi de facultate când a venit revoluția; ar fi vrut să renunțe atunci la studii, dar a descoperit ce-i plăcea cel mai mult: viticultura, ”pentru că este foarte multă știință în vin”. În plus, a ajuns să lucreze în oenologie, o adevărată șansă, după cum recunoaște chiar ea, ”pentru că majoritatea femeilor lucrau în laborator”. În 1994 s-a angajat ca oenolog într-o firmă privată, într-o perioadă în care doar 5% din societăți erau deținute de investitori privați. “Șansele unei femei să ajungă să conducă o cramă erau mult mai mici decât acum”. Dar pentru că acesta era țelul său, când a terminat facultatea a “luat la rând cele pe care le consideram eu perfomante”. Societățile însă erau închise, “oenologul era ca un fel de Dumnezeu, foarte respectat, iar șeful într-un centru de vinificație nu era directorul general, ci oenologul, pentru că el avea cheia de la cramă”.

A lucrat în cadrul mai multor firme de profil, dar, ”ca orice oenolog, visam să am propria vie și să fac vinul așa cum îmi doream”. A lucrat în Africa, în Australia, dar nu-i place deloc în străinătate, departe de familie. A cunoscut viile din toată țara, dar a ales să investească în zona viilor din Dealu Mare, care se întinde pe teritorii din județele Prahova și Buzău. ”Pura întâmplare face ca Săhăteni să fie și locul în care am produs primul vin, în 1993”. Zona are cea mai mare densitate de crame, ”numai pe străduța noastră fiind cinci crame funcționale și încă două în plan”.

În acest moment, firma se autofinanțează cap-coadă, dar antreprenoarea spune că anii de început au fost foarte grei. ”Au fost momente când dădeam cu capul din grindă în grindă, dar nu m-am gândit niciodată să renunț. Cred foarte mult în mine și asta m-a ajutat să nu renunț”. Povestește că stăpânea foarte bine producția; a realizat investiția, iar când a ajuns la capitolul vânzării, “m-am lovit ca de un zid și nu știam de unde s-o apuc. Restul a fost floare la ureche – muncă, investiție, construcție, constructori, salariați, credite”. Pentru a depăși dificultățile întâmpinate cu vânzarea, a discutat cu firme de advertising, “nu știam unde trebuie să lucrez, ce trebuie să fac ca să vând, să reușesc să trăiesc. Era targetul meu pe termen scurt, să reușesc să trăiesc”. A început să lucreze cu distribuitori, a angajat oameni proprii de vânzări, iar vinurile sale și-au făcut loc în piață, depotrivă în retail și horeca, iar portofoliul a ajuns acum să cuprindă în jur de 50 de produse, dar unele sunt special pentru retail, iar un produs a fost realizat special pentru Mega Image.

Antreprenoarea deține jumătate din acțiunile firmei, partenerul fiind un membru al familiei despre care spune că îi ”datorează acest start-up”, pentru că a asigurat finațarea acestuia. 5 milioane de euro este pragul la care a ajuns suma investițiilor, incluzând două proiecte cu bani europeni pentru dezvoltarea cramei, în valoare de 1,3 milioane de euro

Firma a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de circa 1,8 milioane de euro, în creștere cu 20% față de 2013, și un profit brut de circa 400.000 de euro. ”Ne propunem să creștem vânzările cu 30%, să ne consolidăm poziția pe piața internă, să ne extindem la export”, spune antreprenoarea, care coordonează în detaliu producția vinului, mai puțin via, pe care doar o supervizează. Pasionată de domeniu, antreprenoarea spune că dacă ar fi s-o ia de la capăt ar porni pe același drum, “nu am regretat nicio clipă, oricât de greu mi-a fost și au existat momente când eram aproape să nu mai văd luminița. Simțeam că toți din jurul meu nu prea îmi dădeau șanse, dar am crezut în mine, că o să ajung acolo unde mi-am propus, chiar dacă mai greu decât m-am așteptat”.

În plus, completează Aurelia Vișinescu seria de motive pentru care mai multe doamne aleg să-și construiască o afacere sau o carieră în industria vinului, “Nu te plictisești, nu e o rutină, pentru că materia primă e tot timpul alta, condițiile meteo se schimbă. Emoțiile ne plac, ne fac că trăim, chiar dacă sunt și bune și rele”.