Unde vezi tu criză?

Cei din management, directorii, patronii, antreprenorii, cei care au pe mână o companie, se uită în jur și se întreabă unde-i criza: prețurile cresc într-un ritm nemaivăzut de foarte mult timp, mulți chiar nu s-au confruntat cu o asemenea situație (spre exemplu, prețurile producției industriale au crescut cu 53% în perioada ianuarie-august, iar inflația, măsurată la prețurile de consum, este oficial de 15%, dar neoficial, dacă s-ar elimina plafonarea din energie, ar depăși cu mult 20%), prețurile la energie sunt în aer, dobânzile s-au triplat (ROBOR), vânzările încep să scadă, dar… Acest dar vine din tensiunile de pe piața muncii cu care se confruntă managerii.

Deși totul din jur pare să indice o criză, ca să nu mai vorbim de război, angajații continuă să plece de pe o zi pe alta sau chiar nu se mai prezintă la muncă, fluctuația de personal este în continuare mare – 25%-35%, chiar 40% –, presiunile pentru majorarea salariilor există în fiecare zi.

Dacă cineva vrea să plece nu găsești altul în loc sau dacă îl găsești costă mult mai mult. Șomajul corporatist aproape că nu există. Dacă este criză ar fi trebuit ca angajații să tragă de job, să se teamă să nu fie dați afară, să nu se mai plimbe de la o companie la alta. Dar nu se întâmplă așa. Dacă o companie nu-i mărește salariul, sigur altă companie din jur face acest lucru, dacă vine la ea. Bineînțeles că aici nu este vorba de dublarea salariului peste noapte.

Aceasta este o situație din București, dar probabil că la fel este în Cluj, Timișoara, Iași, poate Sibiu, Brașov. În celelalte orașe care nu sunt în prim-plan, s-ar putea ca situația să fie puțin diferită. Toți, adică managerii și proprietarii companiilor, se întreabă de unde vine această tensiune de pe piața muncii, unde sunt oamenii pe care să-i angajeze.

Mulți cred că dacă renunță la un angajat acesta nu-și găsește un alt job imediat, dar nu este așa. La un moment dat, cineva spunea că vrea să vină odată criza, ca să mai tempereze fluctuația de personal! Criza a venit, se întinde în business, dar tensiunile de pe piața muncii nu s-au redus. De foarte multe ori se uită că România este parte a unei piețe globale, deschise, iar oamenii se pot mișca cum vor. Dacă nu-ți găsești în România de lucru, s-ar putea să-ți găsești în afară.

Site-urile de recrutare de la noi sunt pline de anunțuri pentru joburi în Germania, Franța, Italia, Anglia etc. În timpul pandemiei s-a deschis piața muncii remote, respectiv să poți să lucrezi din România pentru o companie din afară fără niciun fel de problemă, ca și cum ai fi lucrat în New York, Londra, Paris, Viena.   Nu toată lumea primește un salariu ca acolo, dar oricum oferta este mult mai bună decât ceea ce se găsește pe piața românească. De asemenea, se uită că numărul de oameni disponibili pentru piața muncii scade în fiecare an și poți să mărești salariile în fiecare zi și tot s-ar putea să nu găsești oameni.

Bineînțeles că această criză economică va lovi cumva în piața muncii, dar s-ar putea să nu fie ca în criza anterioară, când companiile au tăiat salariile și au dat oameni afară. Acum, mai important este să ai oameni cu care să lucrezi, pentru că este de lucru, contând mai puțin marja de profitabilitate sau rezultatul final.

Foarte mulți cred că această criză legată de inflație, de explozia prețurilor la energie, de triplarea dobânzilor, este doar o situație temporară, iar dacă războiul din Ucraina se va opri, lumea își va reveni foarte repede. Așa că toți trag de angajați, atât cât pot.

Cel mai bine rezumă situația actuală Voicu Oprean, cel care a înființat AROBS Cluj, o companie de software listată la Bursă, cu o capitalizare bursieră de 795 mil. lei (4 octombrie 2022). El a spus că mottoul companiei este: People first, customers second.

Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin.