Unde ne tratăm, la Viena sau la București?

Pentru locuitorii din vestul României, zicala “cel mai bun medic este trenul către Cluj” a fost trecută în ultimii ani în planul al doilea, după ce tot mai mulți pacienți au descoperit că un drum până la vecinii maghiari le aduce beneficii la un nivel mai ridicat față de condițiile din inima Ardealului. La spitalele din Szeged, Debrecen, Berettyóújfalu sau Mátészalka ajung anual mii de pacienți, date fiind distanța mult mai mică față de cel mai apropiat centru universitar și faptul că serviciile le sunt parțial decontate de casele județene de asigurări de sănătate. Pentru cei pentru care granița româno-maghiară e prea departe, soluția e avionul către Viena. Firește, cu cât distanța crește, cu atât tratamentul e mai scump. Dar uneori asta e singura soluție pentru a deveni iar sănătos.

Distanța: 1.000 de km. Diferența: 20 de ani

“Când pornești practic de la zero și trebuie să surmontezi un ecart de 20 de ani, răspunsul referitor la felul în care sunt sau nu clinicile românești la nivelul celor din Vest nu poate fi ușor cuantificabil”, explică Nicolae Marcu, directorul general al MedLife, compania cu cea mai mare cifră de afaceri în piață. Marcu ar duce comparația mai degrabă la nivel de regiune, unde, potrivit managerului, față de țările vecine, medicina privată din România este net superioară, atât în infrastructură și în echipamente, cât și în resurse umane. “Am văzut spitale private din sud-estul Europei și vă garantez că cele din România sunt mai bune. Nu impresionează nici Polonia, nici Croația”, spune șeful MedLife. Marcu aduce în discuție și vizita omologilor săi din Marea Britanie sau Franța, care au menționat că “au avut ce să învețe” și că medicina privată din România a recuperat “foarte repede” ecartul față de țările cu tradiție în domeniu – “am putea spune că e nevoie doar de atenție la reglajele fine”.

Și totuși, de unde ar veni ideea potrivit căreia clinicile românești ar avea un mare minus în fața celor occidentale? “Există cel puțin un handicap de imagine pentru clinicile românești, în sensul că nu sunt comparate niciodată cu niște clinici obișnuite din Occident, fie ele private sau de stat. Și asta pentru că niciun pacient care pleacă din România nu merge la o clinică obișnuită”, spune Sergiu Neguț, unul dintre executivii care a activat ani buni în dezvoltarea industriei și proprietar al buticului de consultanță SVP Consulting. Iar exemplele AKH din Viena sau ale altor clinici de la Istanbul, Frankfurt sau München, locuri în care se tratează anual mii de români, vin să confirme ipoteza lansată de Sergiu Neguț. Nivelul de comparație este, deci, cel al clinicilor de top occidentale, iar la acest nivel e greu de ajuns pentru toate celelalte clinici din Vest, nu doar pentru clinicile private din România. El remarcă faptul că abia recent și mai degrabă pe anumite nișe foarte înguste se poate vorbi de performanță la nivelul clinicilor de top occidentale. “Clinicile românești au apărut ca răspuns la nivelul deplorabil de asistență și confort în spitalele de stat. Așa că pentru o bună bucată de vreme nici nu s-a pus problema unei concurențe decât cu statul”, spune Neguț.

Potrivit medicului Bogdan Ivănescu, președinte și CEO al băncii de celule stem StemSure, sistemul privat românesc face eforturi intense pentru a ajunge la nivelul sistemului privat vest-european. Sectorul serviciilor medicale private este într-o continuă creștere din 2009 până astăzi, nivelul investițiilor crescând de la an la an – “spre exemplu, din cele zece spitale private din București, opt s-au deschis doar anul trecut, dar ne aflăm încă în etapa de început a medicinei private românești”. Medicul atrage atenția că, deși e o alternativă pentru serviciile oferite în sistem public, investițiile va trebui să continue pentru a ne apropia de standardele vestice – “experiența nu poate veni decât în timp, de la specialiști foarte bine pregătiți și, în special, de asumarea responsabilității actului medical de către clinicile private, indiferent de gravitatea cazului tratat”.