Home Actualitate Unde-i strategia națională, ca să nu mai...
Actualitate

Unde-i strategia națională, ca să nu mai importăm produse agricole? Industria alimentară a pierdut 30 de fabrici mari în ultimii 15 ani, iar 5.000 de locuri de muncă au fost șterse cu buretele

Cel puțin 30 de mari fabrici din in­dus­tria alimentară au pus lacătul pe ușă în ultimii 15 ani, astfel fiind șterse cu buretele circa 5.000 de locuri de muncă.

Unde-i strategia națională, ca să nu mai importăm produse agricole? Industria alimentară a pierdut 30 de fabrici mari în ultimii 15 ani, iar 5.000 de locuri de muncă au fost șterse cu buretele
Unde-i strategia națională, ca să nu mai importăm produse agricole? Industria alimentară a pierdut 30 de fabrici mari în ultimii 15 ani, iar 5.000 de locuri de muncă au fost șterse cu buretele · Foto: Business Magazin

România este un importator net de alimente, consumatorii mâncând anual lactate, mezeluri sau dulciuri din Germania, Polonia ori Italia în valoare de 4 mld. euro ♦ Deși industria alimentară este un domeniu cheie pentru economie, având cea mai mare valoare adăugată, în România se închid an de an facilități de producție, pe când investițiile noi în domeniu pot fi numărate pe degete.

Cel puțin 30 de mari fabrici din in­dus­tria alimentară au pus lacătul pe ușă în ultimii 15 ani, astfel fiind șterse cu buretele circa 5.000 de locuri de muncă. Chiar și în ultimii ani marcați creșterea consumului și de o evoluție bună a economiei au avut loc astfel de închideri, cele mai multe fiind operate de companii multinaționale care au venit local pre­luând businessuri românești, iar după ce și-au stabilizat prezența în piață au operat în­chideri și restructurări. Cel mai recent și con­clu­dent exemplu este cel al gigantului francez Lactalis care în 12 ani a operat șase închideri de fabrici, ultimele două în acest an.

„E o mică dramă ce se întâmplă în indus­tria alimentară din România. Putem lua exem­plul com­parativ al Poloniei și României la mo­men­tul de aderare la UE al fiecăreia, în 2004 și res­pectiv 2007. Ambele erau state agricole, România având focus pe producția vegetală, iar Polonia pe zootehnie. Ce s-a întâmplat după aderare e că toa­te fondurile europene atra­se de Polonia au mers către industria alimentară, pe când în Ro­mâ­nia s-au orientat către producție primară, res­pec­tiv cereale“, spune un executiv cu experiență în domeniu. În acest context, Polonia are o ba­lan­ță comer­cia­lă net favorabilă de 10 mld. euro, pe când în Ro­mânia există un deficit de 2,5 mld. euro, importurile de produse alimentare fiind de 2,6 mai mari decât exporturile.

„E vorba de viziune. Polonia a investit în echipamente, a înzestrat fabrici, multe autohtone, nu multinaționale. Cârnații mâncați astăzi de nemți sunt produși în Polonia, pe când noi exportăm oi și cereale“, mai spune aceeași sursă.

Industria alimentară este evaluată la circa 50 mld. lei (10 mld. euro), ea având potențial să crească puternic, ba chiar se dubleze la 100 mld. lei (20 mld. euro), însă doar cu investiții masive din partea actorilor economici. Analiștii spun că pandemia și criza economică ar putea fi o șansă pentru ca fiecare țară să își dezvolte producția proprie de lactate, panificație, ulei, mezeluri sau zahăr, pentru a depinde cât mai puțin de importuri.

„E necesară o organizare pe verticală a industriei alimentare, e nevoie ca materia primă să fie procesată local și firmele românești să aducă valoare adăugată“, spune Jean Valvis, unul dintre cei mai puternici și cunoscuți antreprenori din industria alimentară din România. El a fondat brandurile LaDorna (lactate) și Dorna (apă minerală), pe care apoi le-a vândut unor giganți străini, respectiv grupului Lactalis și către Coca-Cola. Acum el are în portofoliu marca de apă minerală Aqua Carpatica, precum și producătorul de vinuri Domeniile Sâmburești.

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună