Unde ar fi trebuit sărbătorit astăzi 1 Decembrie în Moldova: cu o horă mare în giratoriul din nordul Focșanilor. Uite că poți merge în sfârșit pe autostradă pe cei 200 km de la București la Focșani, un vis care părea mult prea îndepărtat timp de decenii. Să ne oprim o clipă și să ne spunem: da, putem

Când mergi lin ca și cum ai fi într-un tren japonez de mare viteză astăzi între București și Focșani doar pe autostradă, după ce la sfârșitul săptămânii trecute s-a deschis și ultimul lot, în dreptul Buzăului, nu poți să nu îți spui: uite că se poate. Normalul e aici. România avansează. Avem o șansă. Ne ducem unde trebuie. În sfârșit ne-am mișcat.

Dincolo de toată situația geo-politică, de anul acesta dificil, de întrebările despre 2026, ar trebui să ne oprim un pic și să sărbătorim mult mai mult acest moment istoric: legarea sudului Moldovei, Focșaniul, de București pe autostradă. Să faci o oră și 30 de minute de la marginea Bucureștiului, de la rondul de intrare în A3, la marginea Focșaniului?

Un vis pentru toți cei care au de făcut des acest drum. Un vis realizat pentru România, în cele din urmă. Parcă prea puțin ne oprim și spunem: iată că am făcut, se poate. După 20 de ani, după 30 de ani de când ar fi trebuit făcut. Dar l-am făcut. Va urma, până la sfârșitul anului viitor și bucata până la Pașcani, continuată cu A8 până la Iași și iată: București și Iași vor fi unite pe autostradă în decembrie 2026, la 167 de ani de la Unirea celor două principate.

De aceea ar fi fost poate o idee bună să fie și mai frumos sărbătorit acest moment printr-o horă făcută astăzi, unde mai nimerit decât în rondul, în sensul giratoriu din nordul Focșaniului, aflat chiar la jumătatea distanței de la București la Iași de 400 de kilometri.

Sigur că, istoric, această autostradă ar fi trebuit prima făcută după Revoluție. Nu întâmplător ai azi A7 lângă DN2. Dacă se păstra ordinea istorică a importanței, A2 era cea care ar fi trebuit să lege al doilea cel mai populat județ al țării, Iași, de București. Dar încă o dată, bine că o avem și astăzi.

Fără autostrăzi, estul României, județele din Moldova, au trebuit să se dezvolte „în suc propriu”. Și poate că asta a fost șansa orașelor de pe linia Subcarpaților precum Focșani, Bacău, Piatra Neamț sau Suceava să dea astăzi cele mai puternice firme antreprenoriale din România precum Dedeman, Altex, Betty Ice sau Trutzi.

Iar județul Vrancea are o particularitate aparte. Nu poți să nu remarci spre exemplu cum, în estul Focșanilor, răsar an după an ca ciupercile case noi după case noi, într-o zonă chiar spre autostradă, mai nou chiar și blocuri, precum într-o „Piperă de Focșani”. Cum, de unde? De unde acest dinamism, când în Vrancea în top 10 angajatori nu este nici unul, dar nici un investitor străin?!

Din ce trăiesc oamenii ăștia, de unde vin banii? Că parcă așa era rețeta, faci autostradă, vin investitorii străini, și apoi ai economie…Uite că Vrancea și toate județele de mai la nord din Moldova reușesc să se miște. Cu chin. Cu milioane plecați în Italia sau Spania în primii ani după aderarea la UE, dar astăzi cu o rețea de firme locale, cu români întorși care au intrat în mici afaceri în agri-business, transport sau restaurante.

Un cu totul altfel de model este Vrancea, spre exemplu, față de un județ precum Arad, la extrema cealalaltă, unde din top 10 angajatori 8 sunt mari firme străine precum Yazaki sau Leoni, producători de echipamente și componente pentru automotive

Vrancea, la polul opus, din top 10 angajatori locali nici unul nu este cu capital străin. „Automotive-ul” Vrancei este industria de îmbrăcăminte, cu patru mari angajatori din acest sector în top 10, însă condițiile naturale locale dau amprenta.

Puterea economică a zonei coboară din munte, din vii și din livezi. Ca toată zona Subcarpaților, județele cu un picior la munte și cu unul la șes sunt cele mai câștigate geografic. Ai și lemnul din pădure, ai pășunea mai verde ca la câmpie pentru creșterea animalelor, dar ai și legumele sau via. Și de aici cheagul, de aici puterea economică capilară din comunele din aceste județe de sub munte. Coboară muntenii în cel mai apropiat oraș, câștigă comercianții, câștigă doctorii, câștigă profesorii sau avocații. Micul fermier, chiar dacă nu e „încorporat” în PFA sau SRL, este o componentă vitală a eco-sistemului de business, hrănește lanțul valoric.

Însă resursa naturală își face loc și în business-ul formal.

În top 10 sectoare care angajează în Vrancea, printre comerț, producția de îmbrăcăminte,  construcții sau transport, își fac loc producția de vinuri și exploatarea forestieră, creșterea porcilor și a păsărilor.

Autostrada va aduce oxigen acestor afaceri. Datele au arătat că în primii zece ani după construcția A2, PIB-ul județului Constanța a crescut de două ori mai repede decât PIB-ul României. Dar în cazul A7 sunt orașe puternice pe tot traseul: Buzău, Focșani, Bacău, Roman, Piatra – Neamț, nu numai Suceava sau Iași la capăt.

„Așteptăm A7, dar și drumul expres Roman-Piatra Neamț, pentru că ne va permite să trecem la o nouă categorie de utilaje, de tonaj dublu”, spune Ioan Anton Măzărianu, CEO și fondator Comes Săvinești (localitate lângă Piatra Neamț), cel mai mare producător de echipamente de mari dimesniuni pentru industria petrochimică, cu afaceri de 25 milioane de euro.

Este adevărat că la o populație de 335.000 de oameni, Vrancea are doar 40.000 de angajați, deci 12% pondere angajați/populație, față de 20% în cazul județului Arad, unde la o populație de 410.000 de oameni sunt 85.000 de salariați. Sau că salariul mediu net în Vrancea este de 4.200 de lei azi, față de 5.000 de lei în Arad.

Este efectul disparităților uriașe în ceea ce privește investițiile străine directe (ISD): 1,5 miliarde de euro stoc de ISD-uri în Arad, 150 milioane de euro stoc în Vrancea.

Dar ce ne spun până la urmă aceste date? Că avem de construit. Că de abia acum începe aventura antreprenorială, de atragere și de amplificare a investițiilor în Estul țării și în toată România de fapt. Că dacă punem la un loc muntele, lemnul, via, roșia din solar, autostrada, școala și inițiativa antreprenorială, avem o șansă. Și școala românească, așa cum este ea, criticată, lovită în acest an, stă pe picioare.

Păi dacă Daniel Dines de la Onești a construit împreună cu colega sa de facultate de la Mate-Info cu 15 ani mai mică Andra Ciorici, absolventă a Colegiului Unirea din Focșani, un UI Path de 10 miliarde de dolari capitalizare, nu meritau o autostradă? Meritau! Să-i sărbătorim pe ei și pe toți românii astăzi! La mulți ani!