Unde ai vrea să te naști? Unde ai vrea să faci școala? Unde ai vrea să faci facultatea? Unde ai vrea să muncești? Unde ai vrea să îmbătrânești?

Felix Tătaru de la GMP, unul dintre cei mai cunoscuți oameni din industria de publicitate din România, a dezvoltat un nou proiect: City Index, un top, un clasament al orașelor din România după 51 de criterii. Într-un final a făcut un clasament prin care a consolidat toate datele pentru cele 41 de municipii reședință de județ. Analiza, desfășurată pe parcursul a doi ani, a luat în considerare calitatea orașelor – măsurată prin educație, sănătate, conectivitate, atracții, mediu natural; prosperitate – economie, finanțe, dinamică socială, tehnologie;  vibrație – divertisment, cultură și sport, vitalitate socială și turism. Pe primul loc în acest clasament al orașelor reședință de județ, care include toți indicatorii, a ieșit Cluj-Napoca, urmat de București, Sibiu, Brașov, Timișoara, Iași, Oradea, Târgu-Mureș, Alba Iulia, Constanța. Suceava mea a ieșit pe locul 11. Dacă ne uităm puțin în detaliu, primele orașe ca prosperitate sunt București, Cluj, Timișoara, Sibiu, Oradea,  ca vibrație sunt Sibiu, Cluj, București, Constanța, Brașov, iar din punctul de vedere al calității sunt Cluj, București, Sibiu, Brașov, Iași. Care ar fi orașele surpriză: Râmnicu Vâlcea are speranța de viață cea mai mare, Alba Iulia are cea mai mare calitate combinată a învățământului gimnazial și liceal, Clujul are cel mai mare procent de elevi și studenți din totalul populației, aproximativ 40%, Craiova are cele mai multe zile însorite într-un an, Oradea are cea mai mare densitate antreprenorială dintre orașele sub 200.000 de locuitori, iar Iașiul are cel mai bun raport dintre populația în vârstă și populația tânără. La ZF Live l-am întrebat pe Felix unde ar fi vrut să se nască, iar răspunsul a fost Iași, unde ar fi vrut să facă școala, iar răspunsul a  fost Alba Iulia, unde ar fi vrut să meargă la facultate, iar răspunsul a fost Cluj, unde ar fi vrut să muncească, iar răspunsul a fost București, și, în final, unde ar vrea să îmbătrânească bine, iar răspunsul a fost Brașov sau Râmnicu Vâlcea. Prin acest City Index, prima ediție, putem avea o privire generală asupra orașelor mari din România. S-ar putea ca acest City Index să ajungă unul dintre cele mai valoroase topuri privind calitatea marilor orașe din țară. Fiecare dintre noi are întrebări legate de calitatea vieții. Bucureștiul este un oraș bun atunci când muncești, pentru că oportunitățile sunt mult mai multe, salariile sunt mult mai mari, entertainmentul este mult mai bun, mai ales când ești tânăr. Dacă ai copii, Bucureștiul poate nu ar fi prima opțiune pentru școală, ci Alba Iulia, dacă vrei să îmbătrânești bine, nu știu dacă Bucureștiul este cel mai bun oraș, ci dimpotrivă.

Clujul a ajuns un oraș extraordinar pentru tineri, dovada fiind chiriile și prețurile apartamentelor din ce în ce mai mari. Iașiul, datorită complexului Palas, a fost adus în topul orașelor din România. Îmi amintesc că în anii ’90 România pierdea investiții străine în favoarea Budapestei, Pragăi sau Varșoviei pentru că nu avea malluri, nu avea entertainment, nu avea restaurante etc. Criteriul pentru localizarea unei investitii, de la un anumit nivel încolo, ține mai mult de alte criterii legate de școala copiiilor, entertainment, zboruri cu avionul. Prea puțini primari și-au pus problema cum să facă astfel încât orașul lor să fie locuit, adică să atragă investiții străine, investiții românești, să aibă malluri, astfel încât oamenii să rămână în oraș, în special tinerii sau alții să vină în orașul lor. Clujul a fost pus de Boc pe harta entertainmentului de Untold, iar Universitatea Babeș-Bolyai a devenit un aspirator pentru tinerii din întreaga țară. Foarte multe orașe au pierdut pentru că edilii, pentru că liderii politici au devenit jupânii acelor orașe, unde orice investiție era făcută doar dacă se dădea comision de intrare. Pe nimeni nu a interesat că tinerii, că familii întregi fugeau din orașele lor pentru că nu aveau ce face acolo, pentru că joburile bune erau la stat, pentru că nu veneau investiții străine care să atragă ulterior și investiții antreprenoriale românești. Joburile erau prost plătite și fiecare stătea cu mâna întinsă la tartorii locali. În mod normal, cu acest City Index în brațe, primarii, edilii locali, începând de la șefii pe educație, pe sănătate, șefii din Poliție, șefii de la cultură, șefii de la sport, și nu în ultimul rând oamenii de afaceri locali, care mulți au făcut bani, dar orașele lor au rămas în urmă, ar trebui să stea la aceeași masă și să se gândească cum dezvoltă orașul în care ei stau. România are acum bani cât nu a avut niciodată, trebuie doar să îi ia, iar cei care îi administrează să fure mai puțin.În condițiile în care Europa și lumea globală se confruntă cu tensiuni fără precedent, în condițiile în care România a recuperat o parte din decalajele economice față de vest, o parte din cei 5 milioane de români din afară, care au făcut ceva bani, se gândesc să revină acasă. Dar ce să facă în orașele lor? Aceasta este întrebarea următoarelor două decenii. Dacă în anii ‘90 lumea avea motive să fugă din România pentru că se prăbușise un sistem, nu mai erau locuri de muncă, nu veneau investiții, acum situația este diferită. Cât câștigi în Napoli sau în sudul Italiei poți să câștigi și în România.

La fel cum și întrebările din titlu vor fi din ce în ce mai valabile.   ■

(cristian.hostiuc@zf.ro)