Un tânăr din Pitești a făcut primul milion de dolari la 25 de ani. Nu a lucrat nicio zi ca angajat

„Construiesc centre comerciale mici“, își rezumă Alin Mutu activitatea sa din prezent. Are 37 de ani acum și se simte milionar de la 25 de ani, când a semnat un contract de peste un milion de dolari cu Rompetrol, pentru construcția unei benzinării pe un teren  al tânărului. Antreprenorul povestește cât de folositoare i-a fost studenția pentru a-și dezvolta afacerile, fără a lucra nicio zi ca angajat.

„Norocul meu a fost că am întâlnit pe cine trebuie“, spune franc antreprenorul piteștean. Și povestește de ce. Pe vremea când era student, a cumpărat un teren lângă gara din Pitești: „I-am convins pe părinții mei să facă un credit pe care l-au girat cu locuința, dar fără să vadă terenul“, spune acum. După ce l-a cumpărat, tatăl său a apreciat că pe terenul respectiv „nu stă nici ceapa“, dar tânărul Alin Mutu simțea că are potențial. De aceea, student fiind, și-a ales ca teme pentru proiectele pe care le avea de făcut „subiectele care să-mi servească interesele“.

O temă a fost legată de benzinării, motiv pentru care a sunat la marile rețele încercând să intre în legătură cu responsabilii de dezvoltare, argumentând că lucrează la un proiect. „De la Lukoil m-au dat afară, dar la Rompetrol am reușit.“ Așa a ajuns să-l cunoască pe Șerban Patriciu, fratele lui Dinu Patriciu, și în cele din urmă Rompetrol a semnat, în 2002, un contract de un milion de euro cu Alin Mutu, prin care acesta închiria terenul de lângă gara piteșteană companiei petroliere. Pentru acest spațiu de vânzare Rompetrol a investit 1,5 milioane de euro, iar tânărul s-a simțit milionar când a semnat contractul, chiar dacă banii nu i-au intrat în cont toți odată, ci în tranșe. A închis imediat creditul girat cu locuința părinților săi, iar contractul pe care îl avea cu compania care este acum al doilea jucător ca mărime din piața petrolieră locală i-a dat posibilitatea să se finanțeze, având bonitate în fața bancherilor.

„Așa s-au legat toate celelalte proiecte“, spune piteșteanul, care are în proprietate mai multe spații comerciale și câteva terenuri. A investit 700.000 de euro, din care 80% fonduri proprii, pentru construcția unui centru comercial de 3.000 mp care ar urma să fie inaugurat în septembrie. Complexul va găzdui un supermarket Praxis și alte șase magazine de dimensiuni mici, în care producători locali își vor putea vinde produsele – carne, brânzeturi sau pește. Tânărul mai are în proprietate o clădire cu șase niveluri, construită în 2007, cu o investiție de 500.000 de euro, din care jumătate au fost bani proprii, iar diferența a fost luată de la bancă. Demersurile sale ca antreprenor au început când avea numai 20 de ani și a pornit prima afacere, un magazin în care vindea articole de papetărie în complexul comercial John din Pitești.

„Când m-am dus prima dată să vorbesc cu proprietarul, mi-a spus să mă întorc cu tata. Am reușit însă să-l conving, în cadrul aceleiași discuții, să-mi dea spațiul fără să plătesc chirie în primele două luni.“ Cele două luni s-au dovedit importante pentru vânzările de papetărie, pentru că precedau începutul anului școlar și putea astfel, cu un risc minim, să se dumirească dacă afacerea avea să meargă. Împrumutase 10 milioane de lei, care în 1997 erau cam echivalentul a 1.000 de dolari, de la bunicul său, de la care moștenește simțul comercial. Primul spațiu de vânzare al antreprenorului avea 10 mp și ca să nu pară pară gol l-a împărțit în două și spunea că „în spate“ este depozitul, dar în realitate erau doar cutii goale, pentru că nu avusese suficienți bani pentru a cumpăra marfă. Știa cam tot ce era de știut despre papetărie, povestește Alin Mutu, pentru că își petrecuse mare parte a copilăriei în magazinul piteștean Trivale, unde mama sa era gestionar al unui magazin de profil. A ajuns în câțiva ani să aibă o rețea de opt spații specializate în papetărie în orașul argeșean, iar tânărul spune că mereu a încercat să se diferențieze, să facă altfel decât concurența, așa cum îl învățase bunicul său.

Acesta vindea, la un moment dat, brânză într-o piață, alături de alți oameni care făceau același lucru; s-a gândit cum să atragă clienții la taraba lui și a început să strige: „Brânză albă de oi negre“. Antreprenorul spune, de pildă, că aducea caiete de la o tipografie de la Dej, într-o vreme când se vindeau caiete la toate chioșcurile, cu adaos mic. „La prețuri mici nu mă puteam capitaliza, așa că m-am gândit și am cerut unei tipografii să facă din start caietele cu o linie în plus, cea în funcție de care se aliniau rândurile. Prețul de producție era același, dar eu vindeam caietele cu 20-30% mai scump doar pentru că aveau linie“, povestește el.