Un salariu decent de intrare pe piață ar fi de 5.000 de lei net, salariul de război între noua generație și companii

Mihai Lăcătuș, student la FSEGA – Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacecrilor – din cadrul Universității Babeș Bolyai, a spus la un ZF Live Special: „Cred că un salariu decent după terminarea facultății trebuie să pornească de la 5.000 de lei net ca să rămân în Cluj după terminarea studiilor,  să lucrez și să trăiesc aici”. El spune că un salariu minim pe care s-ar angaja în timpul facultății ar fi în jur de 4.000 de lei net. Mai mult sau mai puțin, studenții de astăzi se uită la acest nivel salarial când discută fie să aibă un job în timpul facultății, fie după terminarea facultății. Cu excepția IT-ului și HoReCa (de unde îți faci cea mai mare parte a banilor din bacșiș), piața salariilor nu este aici, ci mai jos. Noua generație, când calculează salariul de la care vor să pornească iau în calcul chiria pentru un apartament doar pentru ei, cheltuielile cu utilitățile, banii pentru traiul zilnic și ieșirile în oraș, extrem de importante. Un Flat White pornește de la 25 de lei. Dacă se mai adună niște bani pentru city-break-uri sau pentru investiții în crypto, este și mai bine. La polul opus, Dragoș Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia Cluj, spune, vorbind cu noua generație: „Zoomer sau Gen Zee, te rog, ai grijă! Forțarea unor salarii nete de peste 5.000 de lei riscă migrarea jobului tău în Asia. Undeva, acolo, există un zoomer sau Gen Zee super calificat și poliglot gata să lucreze pentru jumătate din salariul tău”. Deci, pe de o parte, avem dorința, aspirația, așteptarea celui care vrea să se angajeze, iar pe de altă parte avem poziția angajatorilor, a companiilor, care se uită la business, la piață, și cât pot și vor să plătească. Noua generație vede lucrurile puțin altfel, respectiv cer ca firmele, dacă nu chiar statul, să pornească cu salariul de la un anumit nivel, care să acopere nevoile lor. Dacă firmele private, care nu sunt chiar atât de iubite de toată lumea, un asigură un anumit nivel salarial, pe măsura așteptărilor, privirea lor se îndreaptă către stat – fie să se angajeze acolo, fie statul/guvernul să dea o lege privind un salariu minim de la care să se pornească. Și nu salariul minim pe economie, de 2.500 de lei net, cât este acum. Există o ciocnire între așteptările companiilor, care vor ca un absolvent de școală – fie facultate, fie liceu – să vină gata pregătit pentru jobul pe care îl oferă, dar la salariul minim, sau spre minim, și așteptările noii generații. La polul opus, noile generații spun că așteptarea lor este ca firmele să investească în ei, în pregătirea lor și să le ofere cel mai bun salariu posibil, de la 1.000 de euro net în sus pe lună. Nu știu dacă economia românească, cu foarte puține excepții, poate avea acum un salariu de pornire de 1.000 de euro net, având în vedere că salariul mediu este de 1.100 de euro. În Cluj, poate cel mai scump oraș din România, așteptările și dorințele sunt mari din partea noilor generații pentru că apartamentele sunt scumpe, pentru că o rată la bancă este ridicată, sau chiria este mare. Ca să ieși în Cluj în oraș, la cafenea, la restaurant, în club, la spectacole trebuie să ai bani, unii chiar ar spune, glumind, că trebuie să fii milionar. Clujul este un fel de Silicon Valley/San Francisco al României. În București situația este mai bună pentru că piața este mai mare, iar opțiunile mai multe. Dar problema este că economia României, în structura ei de acum, în ceea ce produce, nu poate oferi salarii conform așteptărilor noilor generații. Economia României, în cea mai mare parte a ei, este primară, face foar operațiuni de bază – lohn, nu are valoare adăugată mare și din această cauză nu poate să ofere joburi mai bine plătite. Ani de zile, chiar decenii, noi ne-am poziționat în fața investitorilor ca fiind o piață care oferă o anumită calitate a forței de muncă la prețul cel mai mic. Acum nu prea mai este așa, cel puțin din perspectiva salariilor, dar economia nu prea și-a schimbat structura. Ca să oferi salarii mai mari trebuie să ai mai multe servicii pe lanț care să aibă o valoare adăugată mai mare, trebuie să ai mai multe joburi în servicii, trebuie să ai mai multe joburi în creare și dezvoltare de produs, trebuie să ai o forță mai puternică și mai bine pregătită în marketing și vânzări. Noi încă avem o bună parte dintre oameni lucrând în agricultură, sectorul care are cea mai mică valoare adăugată, de numai 2% din PIB. IT-ul are o pondere de 7% în PIB și angajează sub 250.000 de oameni. Pentru că valoarea adăugată în IT este mai mare, salariul mediu aici se apropie de 2.000 de euro net pe lună. Dar nu toată economia este IT.  Am intrat de peste un an într-o perioadă de scădere și stagnare economică, iar companiile nu pot oferi acum ceea ce vor cei din noua generație. După cinci ani de zile în care piața muncii a fost la mâna angajaților, acum revine la mâna companiilor, a angajatorilor.

Să vedem cine va câștiga acest „război”.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)