Un plan de constructie

CIn plina dezlantuire a crizei economice, cu somajul in crestere si planurile de pensii in pericol, ar fi o adevarata gura de oxigen pentru multi americani sa se ieftineasca benzina. Faptul ca preturile la combustibil scad actioneaza ca un fel de reducere de taxa pentru consumatori si poate economisi 15-20 de dolari la fiecare plin pentru o familie care are un SUV, in raport cu luna iulie, cand galonul costa 4,11 dolari.
 
Totusi, nu pot sa ignor faptul ca un pret de 4,11 dolari pe galon ne-a schimbat, si inca mult. Americanii conduc mai putin, polueaza mai putin, fac mai multa miscare, folosesc mai mult transportul public si, ce e mai important, coplesesc Detroitul cu cereri de masini mai mici, mai economice, hibride si electrice. Industria energiei curate si eficiente a avut o crestere record – una dintre putinele noastre surse de creare de locuri de munca intr-adevar de calitate.
 
Dar in conditiile in care pentru noile start-up-uri din energie pot obtine mult mai greu credite, preturile scazute la petrol fac mai dificila extinderea industriei de energie regenerabila, fie ea eoliana ori solara, iar economia slaba face aproape imposibil pentru Congres sa aprobe o taxa pe emisii de carbon sau o taxa pe benzina care ar oferi competitivitate mai mare energiei curate, ce se va alege de revolutia noastra energetica?
 
Momentul actual imi pare ca o reluare a unui film prost de serie B din anii ’80. Si stiu cum se termina filmul – cu reluarea dependentei noastre de petrol si de OPEC si cu o incertitudine cat se poate de nociva pentru economia noastra, pentru balanta comerciala, mediu si securitate.
 
“Va aduce criza economica un sfarsit al energiei verzi?”, se intreaba David Rothkopf, consultant in domeniul energiei si autor al cartii “Superclass”. “Sau dimpotriva, energia verde va fi calea de a pune capat crizei economice?” Ar trebui sa fie a doua varianta. Nu ne putem permite un plan de salvare financiara care nu este in acelasi timp si un plan de constructie – constructia unei industrii a energiei curate care sa intareasca America si sa ajute planeta. Dar cum sa facem aceasta fara o politica de natura sa influenteze pretul la benzina si sa taxeze emisiile de carbon?
 
Iata cateva idei. In primul rand, Washingtonul ar putea impune un standard national de energie regenerabila care ar cere fiecarei companii de utilitati sa produca 20% din energie din surse curate, nepoluante – eoliene, solare, hidro, nucleare, biomasa – pana in 2025. Cam jumatate dintre state deja au asemenea legislatie, dar in mod diferit. Asa ceva ar crea un impuls urias catre energia regenerabila, daca am avea reglementari uniforme la nivel national.
 
In al doilea rand, Washingtonul ar putea impune la nivel national cerinta ca fiecare stat sa-si transfere utilitatile intr-un sistem de “decuplare plus” – termenul tehnic pentru schimbarea modului cum companiile obtin bani, de la plata pentru cata electricitate sau gaz consuma la plata pentru cata electricitate sau gaz te pot face ei sa economisesti. Cateva state au luat deja masuri in acest sens.
 
In al treilea rand (o idee oferita de Andy Karsner, fost asistent al secretarului pentru energie) ar trebui modificat Codul fiscal astfel incat orice companie care investeste in noile capacitati interne de productie a energiilor curate – sau furnizeaza un sistem de productie a energiei curate ori dispozitive de a economisi energie fabricate de americani – sa poata sa beneficieze de un credit fiscal care sa acopere tot costul investitiei sau sa-l poata amortiza in primul an. “Eu discut de orice solutie, de la ferestre care pot facilita economia de energie si pana la boilere industriale sau panouri solare, ca si de facilitatile de productie a acestora, capabile sa creeze locuri de munca – orice care ne poate face mai eficienti, mai competitivi si care vine dintr-o sursa interna, americana”, a spus Karsner. El a sugerat, de asemenea, folosirea unei parti din banii destinati oricarui pachet de stimulente pentru a sprijini direct eforturile statelor de a intro­duce si de a moderniza standardele de constructie, in directia generalizarii rapide a bunelor practici deja statuate la nivel national.
 
In sfarsit, avem nevoie ca urmatorul presedinte sa fie un deschizator de drumuri in domeniul eficientei energetice, incepand chiar de la parada de la inaugurare. Sa scape de limuzinele negre si de uriasele Chevy Tahoe care se tarasc pe Pennsylvania Avenue. In locul lor, noul presedinte sa anunte ca nu va folosi de ziua inaugurarii niciun vehicul care consuma mai mult de un galon la 30 de mile. Ar putea sa invite toate companiile producatoare de masini sa participe la momentul istoric cu cele mai inovatoare si mai eficiente automobile ale lor, fabricate in America.
 
Si in fine, in cazul in care Congresul va aproba un alt pachet de stimulente, sa nu fie vorba de inca o serie de cecuri de 600 de dolari cu care poti cumpara televizoare cu ecran plat facute in China. Un asemenea pachet va trebui sa includa si cai de a grabi revolutia tehnologiei eficiente, noua revolutie industriala, cea a tehnologiei energetice (ET) – investitii directionate spre cercetarea stiintifica, spre sistemul de transport public, spre tehnologii curate pentru productia interna si spre eficienta energetica – genul de investitii ce ne pot transforma intr-o societate mai productiva si mai inovatoare, cu mai multe capacitati, mai multa competitivitate, mai multa pro­duc­tivitate si cu o infrastructura mai buna.