Un orizont închis sau un viitor strălucit: Cum se vor schimba viețile oamenilor în anii care urmează. Cinci idei care vor remodela capitalismul secolului viitor

Harvard Business Review sărbătorește împlinirea a 100 de ani de la naștere cu o carte care ilustrează cele mai influente și inovatoare articole ale revistei alături de o serie de diagrame și articole online, scrie The Washington Post.

HBR a fost înființată la 14 ani după nașterea Harvard Business School pentru a oferi disciplinei încipiente a afacerilor un pic de putere academică. Noua disciplină s-a confruntat cu multe batjocori din partea instituției care conducea Harvard în acele vremuri pentru lipsa de rigoare academică. Wallace Brett Donham, decanul HBS din 1919 până în 1942, a sperat că revizuirea va aborda una dintre aceste plângeri prin lansarea unei „teorii a afacerilor” bazată pe cercetări riguroase și capabilă să-i învețe business pe tinerii cu o judecată sănătoasă. Fără o astfel de teorie, a scris el în numărul inaugural, afacerile ar fi „nesistematice, întâmplătoare și pentru mulți bărbați un pariu patetic”.

Creația lui Donham a depășit cele mai îndrăznețe vise ale oricui. Articolele HBR au lansat idei de management de miliarde de dolari, care au schimbat industrii întregi. O revistă care a fost descrisă cândva de unul dintre editorii săi ca fiind scrisă de oameni care nu pot scrie pentru oameni care nu știu să citească este acum o biblie a Americii corporative.

Cu ocazia aniversării primului secol de existență, revista a lansat cinci idei care vor remodela capitalismul secolului viitor:

1. Revenirea unei economii de război

Invadarea Ucrainei de către Vladimir Putin a inaugurat o nouă eră în afaceri, nu doar pentru că a forțat economia să răspundă la agresiunea imediată a Rusiei, ci și pentru că a încurajat-o să se concentreze mai mult asupra ambițiilor geostrategice ale Chinei. Președintele Xi Jinping va fi încurajat și mai mult în ambițiile sale dacă, așa cum este de așteptat, va fi numit președinte pe viață în Congresul Național al Partidului Comunist Chinez, încrâncenând cursa pentru resurse dintre Occident și China.

Guvernele își vor modifica tacticile economice, pe măsură ce vor fi nevoite să se adapteze la o lume nouă, în care cheltuielile militare sunt un motor din ce în ce mai puternic al economiei globale în lumina potențialului conflict care amenință planeta. Un număr tot mai mare de întreprinderi nou-înființate își vor muta atenția de la bunuri de larg consum la bunuri militare. Într-adevăr, pe termen lung, un complex militar-digital va înlocui probabil vechiul complex militar-industrial. Companiile de orice tip, indiferent dacă fac sau nu parte oficial din complexul digital-industrial, își vor consolida departamentele de risc politic pentru a acorda mai multă atenție riscurilor militare și strategice. 

2. Revoluția tehnologică a roboților

În primul rând, mașinile au înlocuit munca lucrătorilor agricoli. Apoi a celor industriali. Acum tehnologia riscă să înlocuiască sarcinile lucrătorilor din domeniul cunoașterii. Marea temă a relațiilor de muncă din restul secolului actual este că mașinile inteligente vor face pentru intelectuali ceea ce au făcut anterior pentru oamenii muncilor manuale – distrugându-le locurile de muncă, suprimându-le salariile, distrugându-le psihicul și, în general, conducându-i la marginiea societății

Tehno-optimiștilor le place să dea o întorsătură pozitivă marșului mașinilor. Lucrătorii din domeniul cunoașterii vor deveni mai productivi lucrând cu mașini, mai degrabă decât împotriva lor, au spus ei; mașinile s-ar opri la cele mai sofisticate locuri de muncă lăsând astfel ființele umane să facă ceea ce fac cel mai bine, în timp ce munca heavy va fi preluată de de computere, un scenariu care nu poate părea decât mincinos.

Mașinile inteligente au trecut deja de la joburi care implică procesarea datelor (compilarea declarațiilor fiscale, citirea diagramelor medicale sau căutarea stocurilor cu cea mai bună valoare) la joburi care în mod tradițional și logic necesită „atingerea umană”. Aparatele pot produce rapoarte de știri redate prin voci umane sintetice. IBM Corp. și Colegiul de Medicină Baylor au dezvoltat un sistem numit KnIT („kit de instrumente de integrare a cunoștințelor”) care scanează literatura medicală și generează noi ipoteze pentru problemele de cercetare. Software-ul depășește în mod regulat oamenii în ceea ce privește analiza și determinarea cauzelor și soluțiilor în justiție, de la litigiile simple până la hotărârile de referință ale Curții Supreme.

3. Creșterea fondului fiduciar de un trilion de dolari

În următorul deceniu, vom vedea nașterea unui nou tip de prototip economic: Fonduri fiduciare de un trilion de dolari care sunt destinate să moștenească averi mai mari decât PIB-urile țărilor mici sau evaluările bursiere ale marilor companii.

Aceste fonduri de trilioane de dolari sunt produsul a două tendințe. Prima este perpetuarea unor averi uriașe care sunt comparabile cu cele ale lui Rockefeller sau Carnegie. A doua este o campanie concertată de dreapta, în special în Statele Unite, pentru reducerea sau chiar abolirea impozitului pe moștenire (pe care conservatorii l-au renumit în mod strălucit „taxa pe moarte”). „Numai proștii plătesc impozit pe proprietate”, a declarat cu mândrie unul dintre consilierii economici ai lui Donald Trump, Gary Cohn, despre o taxă care, timp de 35 de ani după 1941, a fost de 77%. În următorii 25 de ani, aproximativ jumătate din cele 72 de miliarde de dolari care vor fi transmise de la o generație la alta vor proveni din partea celor mai bogate mai bogate 1,5% familii ale statului.

4. Următoarea frontieră a avantajului competitiv: genetica

Occidentul a rămas crispat în privința exploatării potențialului științei genetice de la ororile Holocaustului. Este posibil ca acest lucru să se schimbe în următoarele decenii – într-adevăr, știința genetică poate fi în următorii 40 de ani ceea ce a fost informatica în ultimele 4 decenii.

Există o mulțime de motive pentru asta. Genetica a avansat într-un ritm uimitor de la secvențierea genomului uman, nu doar ca știință abstractă, ci ca un set complex de tehnologii. Neliniștea generată de amintirile anilor 1940 se estompează odată cu trecerea naturală a timpului. Screeningul genetic pentru anomalii este acum obișnuit și uneori este urmat de întreruperea sarcinii. Moda de a-ți îmbunătăți corpul cu părți generate de computer se răspândește din subculturile universităților în societatea mai largă. Ceea ce va înclina cu adevărat balanța, însă, va fi China, care a tolerat deja avortul selectiv a milioane de fetuși de sex feminin și unde cercetătorii au stârnit controverse prin editarea genomului unui embrion uman. În ciuda condamnării oficiale ulterioare a acelei lucrări, China va fi cu siguranță tentată să exploateze posibilitățile militare și, probabil, comerciale ale științei genetice.

5. Noul drum spre iobăgie

Cea mai importanta trăsătură de caracter a societăților de piață este libertatea: libertatea de a schimba roadele muncii noastre pe piață cu bunuri și libertatea de a ne exprima opiniile pe piața ideilor. Cu toate acestea, există un risc tot mai mare ca să ne pierdem libertățile nu numai în fața unei noi generații de cenzori intelectuali, ci și a observatorilor care ne monitorizează fiecare mișcare. Friedrich A. Hayek a avertizat că drumul către iobăgie a fost pavat de stat – și cu siguranță guvernul chinez a condus calea către distopia în cauză prin construirea celei mai elaborate societăți de supraveghere din lume. Dar marele profesionist al pieței libere nu a reușit să țină seama de oportunismul sectorului privat. Giganții internetului se îngrașă absorbind informații despre obiceiurile noastre de cheltuieli, vânzându-le apoi mai departe, conform intereselor proprii. Corporațiile au folosit din ce în ce mai mult programe spion de diferite tipuri pentru a-și monitoriza lucrătorii din ce în ce mai îndeaproape și a-i sancționa dacă își întrerupeau productivitatea.

Dacă drumul spre iad este pavat cu bune intenții, drumul spre iobăgie este pavat cu facilități minore. Consumatorii și-au dorit „serviciile gratuite” de supraveghere pe care Google și colegii săi capitaliști le-au oferit (zâmbitori, asemenea unor oportuniși cu lama sub palton), cedându-le de bună voie dreptul de a le spiona viețile. Muncitorii doreau confortul de a putea lucra de acasă, fapt care a permis angajatorilor să le monitorizeze productivitatea de la distanță.