Un număr de 36 de situri, în cursă pentru a fi incluse în patrimoniul mondial UNESCO

Printre candidaturile analizate de comitetul UNESCO se află și câteva situri “industriale”. Înmulțirea numărului de candidaturi din această categorie “arată că noțiunea de patrimoniu a evoluat”, a subliniat Alessandro Balsamo, directorul departamentului care analizează propunerile primite de această organizație, al cărei sediu general se află la Paris.

“Am trecut de la un patrimoniu legendar monumental la o noțiune mult mai deschisă a patrimoniului”, a subliniat el, adăugând că lista UNESCO s-a deschis și în fața “peisajelor culturale”, în care poate fi admirată interacțiunea dintre om și natură, precum domeniile viticole italiene din Piemont.

În acest spirit, Franța încearcă să înscrie în patrimoniul UNESCO “peșterile, casele și cabanele din regiunea Champagne”, dar și “climaturile” (loturi parcelate cu grad variabil de expunere la soare) din domeniile viticole din Burgundia. Primul dosar a primit aviz favorabil din partea organismelor cu rol consultativ din cadrul UNESCO, însă al doilea dosar a fost respins.

Statele Unite propun candidatura “Misiunilor din San Antonio”, avanposturi înființate de misionarii franciscani în secolul al XVIII-lea. Cel mai renumit dintre ele este cel din Alamo, în statul Texas, teatrul unui asediu homeric condus de armata mexicană a generalului Santa Anna în 1836.

Una dintre candidaturile analizate la Bonn se află în centrul unei dispute diplomatice. Japonia vrea să înscrie în patrimoniul mondial UNESCO 23 de situri reprezentative pentru revoluția sa industrială din timpul domniei împăratului Meiji (1868 – 1910).

Însă Coreea de Sud și China afirmă că șapte dintre situri au fost lagăre de deportare și de muncă forțată pentru cetățenii lor în timpul ocupației japoneze (1910 – 1945 pentru Coreea de Sud și 1932 – 1945 pentru China).

Autoritățile de la Seul spun însă că nu se vor opune față de candidatura dosarului nipon, dacă guvernul de la Tokyo nu va ascunde nimic din trecutul acelor situri. În schimb, Beijingul rămâne reticent față de ceea ce agenția de presă China Nouă a descris “o operațiune de albire a istoriei”.

Decizia respectivă va fi luată pe baza unor “criterii tehnice” de Comitetul pentru patrimoniul mondial din cadrul UNESCO, care include reprezentanți din 21 de țări, pentru un mandat de șase ani.

Reuniunea comitetului UNESCO a început duminică, la Bonn și se va încheia pe 8 iulie.

În acest an, comitetul va examina 36 de candidaturi, dintre care 20 au primit deja sprijinul organismelor consultative însărcinate cu evaluarea dosarelor. Dintre ele, cinci au o dimensiune industrială, inclusiv cea a Japoniei.

Uruguay-ul propune complexul Fray Bentos, dezvoltat în jurul unei fabrici de conservare (cu ajutorul sării) a cărnii de vită, înființată în 1859.

Norvegia candidează cu situl Rjukan-Notodden, un complex aflat într-un peisaj montan pitoresc, cu multe cascade, deschis la începutul secolului al XX-lea pentru a produce îngrășăminte chimice.

Marea Britanie propune includerea în patrimoniu a unui pod feroviar, Forth Bridge, aflat în Scoția, iar Germania propune spre includere zona depozitelor portuare din Hamburg.

Într-un registru clasic, Turcia promovează candidatura sitului Efes, în care se află ruinele unui celebru templu ridicat în cinstea zeiței Artemis. Apeductul Padre Tembleque din Mexic, vestigiile din Susa (Iran), necropola Beit She’arim din Israel și situl de artă rupestră Nyero (Uganda) se numără la rândul lor pe lista celor de 36 de candidaturi.

Includerea pe lista patrimoniului mondial UNESCO, care cuprinde în prezent 1.007 situri din 161 de țări, poate să faciliteze deblocarea unor ajutoare financiare pentru conservarea obiectivelor cultural-istorice și poate să stimuleze în mod considerabil fluxurile turistice.

Cu ocazia celei de-a 39-a sesiuni, Comitetul mondial UNESCO va revizui de asemenea lista siturilor periclitate, ce conține 46 de obiective. Clădirile istorice din Kathmandu, grav afectate de seismul din 25 aprilie, ar putea să fie incluse pe această listă, la fel ca orașul Zanzibar, din Tanzania, a cărui arhitectură pare să fie compromisă de un proiect turistic.

Fostul oraș arab Hatra din Irak ar putea fi și el inclus pe această listă, pe care se află deja toate siturile istorice din Siria (Palmira, Cetatea Cavalerilor Ospitalieri, orașele Alep și Damas etc), amenințate de război și de avansarea trupelor de jihadiști din organizația teroristă Statul Islamic (SI).

Luni, în cadrul lucrărilor acestui comitet, UNESCO va lansa și o campanie mondială, în favoarea patrimoniului mondial amenințat de organizații extremiste, care se va intitula “Unite4Heritage”.

Din România, în prezent, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO se află Rezervația Biosferei Delta Dunării (înscrisă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), bisericile din nordul Moldovei (1993), cetățile dacice de la Orăștie (1999), bisericile maramureșene din lemn (1999) și centrul istoric al orașului Sighișoara (1999).