Un nou tip de vacanță a apărut după ce pandemia de COVID a făcut ravagii în lume și a schimbat total modul în care trăim

Când ușile birourilor s-au închis, le-am deschis pe cele ale sufrageriilor. La început a fost greu, DAR timpul a arătat că se poate. IAR, în vreme ce unii descopereau că tastatul și vorbitul la telefon de acasă nu sunt așa rele cum credeau, alții au mers mai departe (la propriu) și au căutat metode de a evada din rutina de acasă, fără a consuma totuși zilele limitate de concediu. Așa că au găsit o breșă și, fără să știe, au dat naștere unui nou concept în piața muncii: workation.

Termenul reprezintă o combinație între muncă și concediu de odihnă, care să le împace pe amândouă. Business Magazin a stat de vorbă cu unii dintre cei care au pus umărul la formarea acestei tendințe și a aflat ce i-a făcut să se înhame la o astfel de experiență, care sunt avantajele și dezavantajele, cum arată o zi din viața lor și ce locuri noi mai au pe listă. 

În iulie 2021, Alina Stoian, managing partner al agenției de publicitate, comunicare și branding JustAd, era deja de mai bine de o lună și jumătate în Grecia, în orașul Olympiada din Halkidiki, la circa 90 de kilometri de Salonic, îndeplinindu-și un vis de ani întregi.

„De mai bine de zece ani, îmi doream să lucrez de pe o plajă însorită, dintr-un loc unde să fie cald cât mai mult timp. Este relaxant, pentru mine este un spațiu creativ, iar în ceea ce fac eu creația este destul de importantă, așa că faptul că am un plus de creativitate lucrând remote de pe plaja din Grecia este ceea ce trebuie pentru mine”, povestea Alina la emisiunea online de business ZF Live.

Legătura cu biroul fizic o rupsese încă din 2018, când a făcut o descentralizare a forței de muncă și a început să lucreze de la terasă, din parc, de oriunde, așa că tranziția către Grecia pentru ea nu a fost foarte abruptă.

„Sunt aici cu o colegă care se ocupă de strategie pe HR și, la fel ca mine, și ea lucrează foarte bine remote. Nu mă duc să mănânc la terase, ci vreau să trăiesc ca și cum aș locui aici. Bugetul alocat pentru peste 40 de zile de când stau aici nu mi-ar fi ajuns pentru o săptămână la Mamaia.”

Alina Stoian spunea că a ales un loc unde turiștii nu sunt foarte numeroși și că nu ar putea lucra remote din insule foarte populate precum Thassos, Zakynthos sau Skiathos. Preferă rutina locală grecească, nederanjată de puzderia de turiști.

Alina Stoian, managing partner JustAd: „Nu mă duc să mănânc la terase, ci vreau să trăiesc ca și cum aș locui aici. Bugetul alocat pentru peste 40 de zile de când stau aici nu mi-ar fi ajuns pentru o săptămână la Mamaia.“

Pentru Andrei Crețu, fondatorul rețelei de spații de co-working Pluria, lucratul remote a însemnat o mutare pentru un an sau doi – cine știe? – în Spania, undeva nu departe de Madrid, într-o zonă liniștită, cu oameni prietenoși și vreme asemenea.

„M-am mutat aici în august. A fost o decizie venită și din oportunitatea de business – știam că vrem să lansăm Pluria într-o țară din vest. A contat și aspectul personal, pentru că ne place foarte mult Spania. În plus, eu am făcut și un MBA aici și știu spaniolă”, a povestit, într-un interviu desfășurat online, Andrei Crețu.

Singurul lucru care ar putea să-l țină în loc este faptul că cei doi copii ai săi tocmai au început grădinița, respectiv școala în Spania, așa că nevoia lor de a se acomoda ar putea să influențeze flexibilitatea mutării. Altfel, spune antreprenorul, și-ar schimba locul de unde să muncească remote chiar și pe perioade mai scurte de timp.

Acum, casa și biroul lui sunt undeva lângă Madrid, combinând apropierea de centrul de business și de cultură al capitalei spaniole cu liniștea unei zone mai puțin populate și mai apropiate de natură.

„Muncesc hibrid – în unele zile lucrez de acasă, în altele de la birou, folosindu-mă de cele o sută de spații de co-working din rețeaua Pluria din Spania. Ce este diferit față de București este că aici mă simt în fiecare zi un pic ca un turist, sunt ca în vacanță câteva ore pe zi. E mult mai relaxant”, spune fondatorul Pluria.

Pluria este, practic, ca un Uber al spațiilor de coworking, iar principiul de funcționare este similar cu cel al 7card, platforma de acces la săli de fitness pe care tot Andrei Crețu a fondat-o în 2011, împreună cu Iulian Cîrciumaru. Businessul 7card a fost vândut către compania franceză Sodexo, unul dintre cei mai mari jucători de pe piața emitenților de tichete valorice. 

Platforma Pluria funcționează doar în sistem B2B (business to business), adresându-se așadar doar companiilor, care, la rândul lor, pun la dispoziție serviciile propriilor angajați. Rețeaua de parteneri numără spații din București și din orașele mari din țară, dar și din state precum Spania, Portugalia, Columbia. În total, peste 50 de orașe din întreaga lume fac parte din rețea, care poate fi accesată din aplicațiile disponibile în Google Play și AppStore.

După câteva luni de lucrat din Spania, Andrei Crețu a realizat că nu s-au schimbat doar peisajul și limba pe care o aude zi de zi, ci a ajuns la concluzia că aspecte aparent nesemnificative din viața de zi cu zi în București duceau la acumularea unor frustrări de care înainte nu era conștient întru totul.

„Mici lucruri din rutina zilnică din România, cumulate, ne făceau mai stresați. Nervii din trafic de pildă. Remote working a deschis însă oportunitatea să experimentăm și să înțelegem mai bine niște locuri pe care ajungem să le cunoaștem mai profund, stând acolo pentru un timp mai îndelungat. Aici, merg mult pe jos, asta e activitatea mea preferată. În plus, sunt un mare fan al artei moderne, îmi place să mă duc la muzee, iar în Spania ai ce vedea, sunt multe evenimente culturale.”

Andrei spune că este conștient că nu ne vom mai întoarce niciodată la modul de lucru de dinaintea pandemiei. S-au reconfigurat relațiile de muncă și de prietenie atât de mult încât o revenire la ce era cândva este imposibilă. Așa că se adaptează la realitatea de azi și și-a trasat deja câteva planuri pentru mai târziu.

„După Spania, voi merge des în America Latină, începând cu Columbia, unde de asemenea am lansat Pluria. Cu siguranță voi avea episoade de o săptămână-două de lucrat de acolo.”

El este unul dintre acei manageri care au înțeles că munca s-a deconectat de la factorii timp și spațiu, așa că nu contează unde, cât și când lucrezi, atât timp cât ești eficient și productiv.

„Unii manageri au însă o teamă că pierd controlul asupra angajaților și ei sunt aceia care încearcă o revenire aproape completă la birou. Au senzația că dacă își știu toți oamenii în aceeași încăpere, lucratul e mai eficient, ceea ce e un mit. Pe mine nu mă interesează câte ore muncesc colegii mei, la ce ore încep sau la ce ore termină, ci rezultatul lor”, spune Andrei Crețu.

Andrei Crețu, fondator Pluria: „Ce este diferit față de București este că aici mă simt în fiecare zi un pic ca un turist, sunt ca în vacanță câteva ore pe zi. E mult mai relaxant.“

Tocmai de aceea, echipa lui de la Pluria și-a luat libertatea de a lucra de oriunde, iar Anca Șerban este, poate, cel mai grăitor exemplu.

„La 1 august 2020 am plecat de acasă să lucrez remote din alte țări și de atunci acesta a devenit stilul meu de viață și de lucru: am un job full-time pe care îl fac de la distanță, indiferent de țara sau locul în care mă aflu în acel moment”, spune Anca Șerban, marketing manager la Pluria.

Când am vorbit cu ea, se afla în Ecuador și lucrase din 15 țări de pe patru continente: Turcia, Franța, Madeira, Azore și Maroc în 2020, iar la 1 ianuarie 2021 a făcut un pas mai departe și a plecat să lucreze remote din America Latină.

„Am început cu o lună în Mexic, apoi am mers în Columbia, Chile, două luni în Peru, Costa Rica, Guatemala, SUA, Republica Dominicană, Aruba, din nou în Mexic, iar acum sunt în Ecuador. De obicei stau câte o lună în fiecare țară, dar în unele locuri am stat câte două-trei săptămâni sau câteva zile, iar pe acasă prin România am trecut doar anul trecut de Crăciun și urmează să ajung din nou și anul acesta, tot de Crăciun.”

În 2020, când pandemia abia începuse, a avut o perioadă în care a lucrat exclusiv de acasă, la fel ca mulți angajați care s-au trezit că sunt nevoiți să muncească din sufragerie. Era perioada de restricții în România și în lume și mai multe vacanțe pe care le plănuise pentru primăvara aceea se duseseră pe apa sâmbetei. Deși a mai găsit destinații în care să evadeze pentru scurt timp în perioada mai-iulie 2020, în țări precum Suedia sau Islanda, Ancăi i-a fost clar că lucrurile s-au schimbat foarte mult și nu mai e ușor să pleci în city breakuri scurte, atâta vreme cât condițiile de intrare într-o țară deveniseră destul de complicate.

„După câteva luni de work from home, am avut revelația că așa cum lucrez remote de acasă aș putea să fac asta și din altă parte a lumii. Mereu mi-a plăcut să călătoresc și să scriu despre asta pe blogul meu, dar am făcut-o doar în vacanțe, nu s-a pus niciodată problema să lucrez de la distanță, deși am un job în marketing care se poate face foarte bine de oriunde. Eram într-un supermarket când mi-am dat seama că remote nu înseamnă doar de acasă și l-am întrebat pe șeful meu de atunci dacă, teoretic vorbind, aș lucra de la distanță din altă țară, ar fi asta o problemă? N-a fost și îi sunt recunoscătoare că a avut deschiderea pentru un alt mod de lucru.”

Pentru Anca Șerban, nu era o premieră să viziteze singură destinații îndepărtate precum India sau Brazilia, dar s-a gândit că este cu totul altceva să trăiești și să lucrezi din alte țări, așa că a ales ca primă destinație de remote working o țară mai aproape de casă, ca să se poată întoarce înapoi dacă nu i-ar fi plăcut.

„Am plecat o lună în Berlin și am stat la o familie locală, într-un apartament rezervat pe Airbnb. În timpul săptămânii lucram și mă plimbam prin oraș, în weekend luam trenul ca să vizitez nord-estul țării. După o lună deja știam că acest stil de viață e pentru mine: nu am responsabilități care să mă țină legată de casă, am fost mereu o persoană independentă, cu o mare poftă de explorare pe cont propriu și curiozitate de a vedea locuri noi. Călătoresc singură și nu mi-am pus niciodată problema dacă pot face ceva, ci mai degrabă cum pot face ceva.”

Pentru Anca Șerban, lucratul remote din alte țări a fost o modalitate de a-și satisface dorul de ducă, dar astfel și-a dat și seama că e o oportunitate rară de a trăi alte experiențe.

„Paradoxal, o pandemie globală care a închis granițe și pe care lumea a perceput-o exclusiv ca pe una de restricții a avut și efecte la care nu se aștepta nimeni. Probabil cea mai mare schimbare a fost asupra modului în care lucrăm: de la modelul centralizat și destul de ineficient, în care pierzi una-două ore doar cu mersul la birou, la un model flexibil în care nu mai contează de unde lucrezi. Atâta vreme cât ai acces la internet și ai un job care nu presupune prezență fizică, poți lucra de oriunde din lume.”

Experienței pe care o trăiește de aproape doi ani, Anca Șerban îi spune „workation”, o combinație de muncă și concediu, care nu trebuie să fie neapărat pe termen lung, cum face ea, ci poate fi și pentru câteva zile.

„De exemplu, să pleci joi undeva la munte, lucrezi de acolo până vineri, iar în weekend faci drumeții sau te odihnești. Sau poți să mergi la Cluj o săptămână și să lucrezi dintr-un co-working sau de la hotel, iar în timpul liber faci ce vrei – ești deja acolo și e mult mai ușor să te bucuri de locuri mai îndepărtate, fără să trebuiască să îți iei vacanțe în care să pierzi una-două zile doar pe drum ca apoi să vezi totul pe fugă.”

Acest stil de viață i-a permis să trăiască pe termen lung în țări din America Latină și să învețe limba spaniolă fără nicio lecție sau carte citită, doar vorbind cu localnicii și folosind Google translate. I-a permis să cunoască culturile locale într-un ritm mai lent, și nu doar din perspectiva unui turist grăbit, care într-o săptămână trebuie să vadă cât mai multe locuri. Are timp să se plimbe după-amiaza printr-un oraș ca Quito (capitala Ecuadorului) sau să-și ia laptopul și să lucreze una-două ore dintr-un parc din Funchal (capitala arhipelagului Madeira). Pauza de prânz nu presupune să stea la coadă la vreo cantină dintr-o clădire de birouri, ci poate să se ducă la plajă în Las Galeras, Republica Dominicană, și să culeagă mango pe drumul spre casă.

„Din momentul în care munca mea nu a mai depins de o locație anume și nici de un anumit program (lucrez de pe alte fusuri orare cu opt-zece ore diferență față de România), zilele mele s-au schimbat complet. De regulă, încep ziua cu calluri online cu colegii din alte țări, în principal cu cei din România și Spania: dimineața pentru mine înseamnă după-masa/seara pentru ei și e singurul moment în care ne putem auzi, fără să le invadez prea mult timpul personal. Ziua mea nu începe la 9 dimineața ca înainte, ci poate începe la 6-7 dimineața sau chiar și la 5, deși e ceva mai greu la astfel de ore.”

Nu mai lucrează într-un singur bloc unitar, ca înainte când programul 9-18 era regula. Preferă să lucreze dimineața și din nou după-masa sau seara, iar la prânz să-și ia câteva ore pentru ea. Are zile foarte lungi în care lucrează și 15 ore și altele în care lucrează doar trei. De unde lucrează nu mai este însă relevant.

„Am lucrat noaptea din aeroport pentru că aveam escală acolo și nu puteam dormi. Am lucrat din hoteluri, cafenele, co-workinguri sau din parcuri cu wi-fi. Cel mai ciudat loc din care am lucrat e un cazino în Las Vegas – nu mă puteam conecta la wi-fi-ul de la hotel și cea mai apropiată cafenea cu internet am găsit-o acolo, lângă păcănele.”

Indiferent de unde a lucrat, principala problemă a fost și este cea a internetului: el există peste tot, dar nu știi niciodată cât de bună e conexiunea sau cât de stabilă. Munca ei implică lucrul cu programe online, iar legătura cu cei de acasă o ține pe Whatsapp, așa că, dacă nu are internet la hotel, trebuie să caute un WiFi în altă parte și să lucreze de acolo sau să-și cumpere carduri sim de la companiile locale.

„Alt lucru de luat în calcul e impactul pe care un astfel de stil de viață îl are asupra ta, în special într-o perioadă în care e pandemie globală. Ce înseamnă să locuiești… oriunde? Înseamnă să fii extraordinar de flexibil și mobil, să privești călătoria dintr-o țară în alta ca pe o formalitate, chiar și pe timp de pandemie, să nu mai vezi granițe, ci posibilități. Uneori înseamnă (prea mult) timp petrecut în aeroporturi sau să realizezi că într-un interval de o lună de zile poți să treci prin cinci țări pe două continente. Înseamnă să îți schimbi biletele de avion și planurile de călătorie pe nepusă masă, când realizezi, de exemplu, că nu ți-ai făcut temele cum trebuie și nu poți intra în Bolivia. Sau că nu poți sta o lună în New York cum voiai inițial și te duci în altă destinație.”

Toate această experiență mai înseamnă să ai parte de interviuri la graniță și bagaje verificate pentru că vii din Mexic, dar și extrem de multă birocrație cu zeci de formulare completate, în jur de 15-20 teste Covid și foarte multă documentare pentru fiecare țară ca să fii sigur că ți se va permite să intri acolo: unii cer asigurare, alții vor să vadă biletul de ieșire din țară, pentru alții îți trebuie un cod QR sau măcar un formular tipărit.

„Toate astea se traduc prin oboseală, un stil de viață haotic în care ești mereu cu bagajul pregătit și nu stai nicăieri suficient de mult încât să îți construiești o rutină a ta. Când am ocazia, încerc să stau câte o lună într-un loc, cum am făcut în destinațiile în care am trăit anul trecut. America Latină, însă, e un spațiu mult prea vast și am fost nevoită să mă mut frecvent dintr-un oraș în altul, iar asta devine obositor la un moment dat.”

La fel ca Andrei Crețu, nici Anca Șerban nu crede într-o întoarcere la vechiul mod de lucru, cel din 2019. Tranziția spre un mod de lucru hibrid este prezentă la nivel global, iar oamenii își doresc flexibilitate mai mult decât orice și merită să primească încrederea angajatorilor că își pot face munca indiferent de locul în care se află.

„În schimb, îmi este dor să îmi văd colegii, prietenii și familia după atâtea luni departe de casă, dar îmi este dor de atmosfera de lucru și sentimentul de comunitate, nu mi-e dor de niște piese de mobilier și de mersul cu metroul.”

Este ea mai eficientă în acest nou stil de a munci? Crede că da, paradoxal, pentru că, deși nu mai e nimeni s-o controleze, se simte mult mai responsabilă și se organizează singură, conștientă că, în final, contează rezultatele, nu câte ore a stat peste program la birou.

„În același timp, lucratul exclusiv remote din alte țări are și minusuri: îmi lipsesc interacțiunea din offline și întâlnirile cu colegii pentru proiecte noi, sentimentul că fac parte dintr-o comunitate. Am colegi pe care nu i-am întâlnit niciodată în viața reală (încă), deși vorbim online sau pe Whatsapp zilnic.”

Concluzia Ancăi Șerban este că, dacă vrei să lucrezi din alte țări pe termen lung, trebuie să fii pregătit să renunți la unele lucruri, măcar pentru o perioadă. O variantă mult mai bună e să lucrezi remote din alt oraș sau țară pentru o perioadă limitată, câteva săptămâni sau o lună, și să iei ce e mai bun din toate posibilitățile de acum.

Anca Șerban, marketing manager Pluria: „Am lucrat noaptea din aeroport pentru că aveam escală acolo și nu puteam dormi. Am lucrat din hoteluri, cafenele, coworkinguri sau din parcuri cu wifi. Cel mai ciudat loc din care am lucrat e un cazino în Las Vegas – nu mă puteam conecta la wifi-ul de la hotel și cea mai apropiată cafenea cu internet am găsit-o acolo, lângă aparatele de păcănele.“

Pe măsură ce tot mai multe țări își vor restrânge restricțiile, Anca Șerban își conturează lista de locuri din care vrea să lucreze. Momentan, se uită către Asia, Oceania și Africa. Își dorește însă să îmbine perioadele remote din alte țări cu cele de acasă și să găsească un echilibru între dorința de explorare care nu-i dă pace și una mai casnică, cu zile obișnuite în care să aibă timp să citească o carte sau să se relaxeze gătind la ea acasă.

Daniela Shah este unul dintre proprietarii agenției de turism Eturia, specializată în vacanțe exotice. Să lucreze remote din destinații inedite a fost așadar o decizie naturală, dar, mai mult decât atât, una care i-a demonstrat că poate fi foarte productivă și că își poate găsi inspirația mai repede în afara biroului decât în interiorul lui.

„Am deja trei experiențe: în 2020, am lucrat remote o lună din Maldive, iar în acest an am aplicat o altă metodă care mi-a permis să fiu și mai creativă: după două săptămâni de vacanță în Costa Rica, am mai rămas să lucrez remote încă alte două săptămâni. La fel am procedat și în Kenya”, spune Daniela Shah.

Destinațiile le-a ales foarte simplu: erau foarte sus pe lista de dorințe și, în plus, a intervenit criteriul imperativ dictat de pandemie, așa că trebuia să fie destinații cu granițe deschise și fără restricții de carantină pentru cetățenii români. Tot din cauza pandemiei, a urmărit cu atenție și tendințele ratelor de infectare din ultimele 7-14 zile ca să prevadă eventualele liste-semafor actualizate.

„Am ales să muncesc remote din destinații exotice din mai multe motive. Întâi, am vrut să înțeleg mai bine clienții Eturia care ne solicită încă din 2020 din ce în ce mai multe pachete personalizate pentru remote work. Apoi, am realizat că și eu, după ce mă deconectez într-o vacanță cu familia și ajung într-un loc relaxant, pot lucra mai ușor, pentru că inspirația și ideile bune vin din energia și din peisajele locului.”

Echipa Eturia a remarcat așadar că, după un an în care majoritatea angajaților au lucrat de acasă și au experimentat un nou mod de a se organiza, tot mai mulți vor acum să-și „mute” biroul într-o destinație exotică, ducând la un concept nou, cel al sejururilor cu laptopul pe plajă. Pentru un pachet cerut în acest sens,  pretențiile sunt simple: viteză bună la internet și un fus orar apropiat celui din România.

Daniela Shah, cofondator Eturia: „Gândește-te că vineri seară, după ce închizi laptopul, ești deja în vacanță și-ți poți planifica o sumedenie de activități deosebite peste weekend!“