Un cercetător pe nume Dan Diojdescu

„Prima oară am plecat din România cu scopuri nonturistice în 1989”, își amintește el. A mers în Franța, unde a urmat un master în managementul inițiativelor culturale. După absolvire s-a mutat la Paris, unde a lucrat în marketing – „în ceea ce acolo se cheamă industriile creative” – respectiv modă, design, disitribuție muzică, filme, cărți.

În Olanda a ajuns pentru că a urmat un (alt) program de master, în business management (MBA) la Erasmus University, Rotterdam, pe care l-a absolvit în 2009. „Cariera mea e ca un șuvoi de apă – curge adaptându-se terenului. Uneori se mai izbește de obstacole, semn că trebuie luată altă direcție sau abordare.” Uneori are debit mai mare – semn de vremuri bune și coloboratori isteți. Alteori „băltește și asta e semn sigur de schimbare, explică Dan Diojdescu.

Când vine vorba de cariera sa, spune că nu are un job, ci mai multe; și asta de ani de zile. Astfel, pe lângă supervizarea proiectelor de diplomă în Haga și cercetarea proprie, este, alături de fratele său, Dragoș Diojdescu, partener al frimei Jupiter Artis. Din datele de la Registrul Comerțului, compania are afaceri de 240.000 de lei, doi salariați, iar ca domeniu de activitate figurează în sectorul publicității.

Antreprenorul spune însă că firma are peste 100 de colaboratori din domenii diferite. „Nu am oameni în subordine – sunt ordonați ei oricum! Glumesc.” În mediul antreprenorial de azi conceptul de subordonat este înlocuit cu cel de colaborator sau partener, adaugă el.

Cum arată o zi obișnuită din viața lui  Dan Diojdescu?

„Trebuie să mă obișnuiesc cu ideea asta! Nu cred că mai am conceptul acesta industrial de zi obișnuită – trezit, cafea, job, cină, TV etc. L-am avut și a evoluat în zile cu atacuri de panică, zile în care alergam să recuperez timpul pierdut și alergarea asta nu mă făcea decât să pierd timpul – cam ca Iepurele Alb din Alice în Țara Minunilor.”

Sunt zile în care la 4.00 dimineața e deja la aeroport să prindă zborul de 6.00; în alte zile se vede cu prietenii, înoată, merge la un muzee sau expoziții și poate doar seara deschide calculatorul să finalizeze un concept sau un contract.

Vine des și în România, o dată la câteva luni, cel mai frecvent pentru businessul pe care îl are cu fratele său.

„La momentul acesta, când vin în România din motive profesionale vin ca antreprenor, ca partener al Jupiter Artis, pentru întâlniri cu clienții dar și pentru documentare, pentru a lua pulsul pieței. Faptul că locuiesc în mai multe țări îmi dă un avantaj foarte mare, mă ajută să fiu mult mai obiectiv, strategic și focusat.”

Mai e România acasă?

După anii de peregrinări, pentru Dan Diojdescu acasă rezonează cu mai multe locuri. Când se întoarce în Europa are sentimentul că e acasă, indiferent care e primul aeroport pe care aterizează.

„Acasă, București? Vin destul de des, la fiecare câteva luni. Am observat o îmbunătățire a aspectului multor cartiere; în mod evident s-au făcut multe eforturi de reabilitare a spațiului public și creare de noi spații publice – unele cu mai mult succes decât altele.” De asemenea, a observat o dorință a oamenilor de informare asupra noilor trenduri – în special în domeniul IT, telecomunicații/internet, online marketing –, dar și dorința de a fi parte a acestor schimbări.

Mai mult, mare parte a studenților săi bulgari sau din țările baltice își doresc să își construiască cariere în vestul Europei; pe când studenții români vor să se întoarcă în România. „Văd asta ca un vot de încredere pentru prezentul și viitorul țării.”

Lui însuși, cel mai dor îi e de locurile din copilărie; mai ales că și-a petrecut vacanțele la poalele munților, în natură, într-o lume unde oamenii se vizitau fără să aibă vreun motiv anume și conexiunea cu mediul se făcea natural, fără exerciții de meditație, traininguri sau clase de yoga. „Și acolo lucrurile s-au schimbat, dar ceva din magia autenticității a rămas.” La polul opus, cel mai puțin dor îi e de ambuteiajul de pe DN1 într-o duminică seara, când lumea se întoarce de la munte.

Următoarea vizită în România?

De Paște sau chiar mai curând. „Am crezut că mi se întâmplă doar mie, dar vorbind cu prieteni din alte țări am văzut că și ei au întâlnit aceeași reacție. Pentru cei din țară, de multe ori, lumea se împarte în cei «rămași» și cei «plecați».”

Pentru cei plecați, lumea se împarte între «cei de aici» și «cei de acolo», iar cei de acolo sunt cei din țară, dar și prieteni, rude, colegi din alte țări.

„Probabil că asta vine din faptul că e mai ușor de călătorit de la Amsterdam la Brăila decât de la Oradea la București, și ca timp, și ca preț, dar și pentru că inerție.” La circa 30 de ani de când a plecat pentru prima dată din țară în scop nonturistic – timp în care a călătorit în toată lumea și a studiat în Italia, la Torino, în mai multe orașe din Olanda, dar și în Belgia – ce ar schimba Dan Diojdescu la România?

„Primul lucru care îmi vine în minte este imaginea că în România «orice este posibil» cu conotație negativă. România, ca orice altă țară, are problemele ei, mai mari decât unele țări, mai mici decât altele.” De asemenea, are și o mulțime de aspecte pozitive, spune el. Executivul crede că o atitudine constructivă de genul «Avem și din cele bune, și din cele mai puțin bune, dar lucrurile merg spre bine» poate crea o viziune colectivă care să permită valorizarea aspectelor pozitive și o soluționare a celor negative. „Un alt aspect care mă face să cred că poate îmbunătăți situația din România este o informare obiectivă, echilibrată, la un nivel social cât mai profund, descentralizat – local și regional. Am observant că rareori discuțiile sunt purtate la nivelul individual, comunitar sau local.”

Acesul la informație diversă, relevantă și exactă poate facilita această schimbare care pornește de la nivel individual și, în timp, produce o schimbare autentică și de durată la nivel local, regional și național. 

Al treilea aspect, care de altfel este legat de celelalte două, este crearea unei atitudini nediscriminatorii, de cooperare. Polarizarea socială este o componentă prezentă în orice societate – fie că este pe motive etnice, religioase, economice, fie de altă natură.

„Filip II al Macedoniei spunea: «Dezbină și stăpânește» (divide et impera); românii au găsit o expresie și mai plastică a acestei situații: «Unde doi se ceartă al treilea câștigă». Există oare posibilitatea în care toți trei câștigă?” În Olanda, spune el, există o atitudine nonconflictuală, de cooperare, de găsire a unei soluții. Această mentalitate se pare că este unul din factorii esențiali care fac o țară ca Olanda, cu infinit mai puține resurse materiale și imateriale decât România, să devină o putere economică mondială.

Antreprenorul face și alte comparații între România și alte țări și spune că traficul din București este „infernal și mai stresant” decât cel din Amsterdam, dar relaxant față de cel din Paris. „Nu știu dacă asta este din cauza caracterului latin mai coleric sau din cauza unei strategii urbanistice mai coerente (în cazul Amsterdamului – n.red.), dar aș paria pe cea din urmă.