Home Actualitate Un alt tip de poveste de Crăciun. Cum a...
Actualitate

Un alt tip de poveste de Crăciun. Cum a ajuns o sticlă de șampanie Moët să fie mai ieftină decât un cozonac

Era frig când eram mici. Frigul acela tăios, care ne făcea obrajii roșii și mâinile și picioarele înghețate. Orașele erau mai mici, luminile erau mai puține, iar ferestrele se abureau nu de la instalații spectaculoase de Crăciun, ci de la…

Un alt tip de poveste de Crăciun. Cum a ajuns o sticlă de șampanie Moët să fie mai ieftină decât un cozonac
Un alt tip de poveste de Crăciun. Cum a ajuns o sticlă de șampanie Moët să fie mai ieftină decât un cozonac · Foto: Business Magazin

Era frig când eram mici. Frigul acela tăios, care ne făcea obrajii roșii și mâinile și picioarele înghețate. Orașele erau mai mici, luminile erau mai puține, iar ferestrele se abureau nu de la instalații spectaculoase de Crăciun, ci de la aburul care ieșea din bucătărie. „S-a copt cozonacul!”, spunea cineva în casă și momentul acela însemna începutul sărbătorii. 

În bucătăriile noastre, deseori cu sobe de teracotă, mirosea a lemne, portocale, lămâie rasă, iar dimensiunea cozonacului era direct proporțională cu eforturile mamei sau bunicii, un efort pe care astăzi îl înțelegem altfel. Cozonacul nu era lux, nu era „artizanal premium”, dar era ceva ce aveau cele mai multe case și părea că așa va rămâne mereu.

Fast forward în 2025.

Suntem în București. Capitala e mai luminată decât orice ne-am fi imaginat atunci, decorațiunile din HoReCa concurează cu cele din alte capitale europene, iar Târgul de Crăciun de la Craiova ba chiar le-a întrecut în voturi pe cele „clasice”. Avem aplicații pentru orice, reduceri trimise prin notificări, livrări la ușă în 20 de minute și un paradox financiar care pare scos dintr-o glumă. 

O sticlă de Moët & Chandon Brut Imperial, simbolul luxului „din filme”, poate costa în Capitală aproximativ 200–250 de lei, uneori chiar sub 200 de lei, în funcție de retailer și promoții. În același București, un cozonac artizanal poate ajunge la 340 de lei, iar majoritatea prețurilor pentru variantele premium se învârt între 105 și 250 de lei. Cu alte cuvinte: luxul franțuzesc poate fi, uneori, mai ieftin decât desertul copilăriei noastre.

Aceasta pare să fie o imagine reprezentativă pentru economia pe care o trăim, cel puțin pentru cei care am ales Bucureștiul pentru sărbătorile acestea și, în general, pentru viața pe care am ales să ne-o construim. Nu luxul s-a ieftinit, ci tradiționalul s-a transformat în lux. Cozonacul de azi nu mai este cel frământat în bucătărie, pentru familie. Este produs într-un atelier gourmet, destinat unei piețe sofisticate, cu gusturi educate. Costurile cresc, ingredientele sunt premium, munca e manuală, chiria e bucureșteană, iar prețul reflectă asta.

Șampania, în schimb, rămâne lux ca imagine, dar aparține unei industrii globale uriașe. Are economie de scară, logistică eficientă, marketing stabil și capacitatea de a fi accesibilă la raft atunci când trebuie. Rezultatul? Moët devine un lux democratizat.

În Franța, nimeni nu se miră dacă de Crăciun găsești șampanie și „huîtres” pe masă.  O masă festivă în multe familii înseamnă șampanie, pește, foie gras, brânzeturi sofisticate. Este luxul lor, dar este un lux normalizat, transmis din generație în generație.
Noi venim dintr-o copilărie în care luxul era rar și adesea imposibil, iar cozonacul era centrul sărbătorii. 

Acum, în 2025, ne întâlnim la mijloc: francezii își păstrează luxul devenit tradiție, noi descoperim că tradiția noastră a devenit lux.

Economia are chiar și un nume pentru asta se pare: biflație —adică situația în care bunurile de bază se scumpesc accelerat, iar cele de lux își păstrează prețurile sau devin relativ mai accesibile. O inflație în două viteze. Sau, mai simplu spus, un Crăciun în două lumi.

Și este, în același timp, și un termen despre noi. Despre Bucureștiul în care există oameni care își permit și stau la coadă în Ajun într-un magazin care vinde branduri premium și mid-premium sau golesc rafturile unui retailer care își închide magazinele din țara noastră. 

Dincolo de nostalgie, poate că asta spune ceva foarte clar despre România anului 2025 și anume faptul că Bucureștiul (- adică una dintre cele două lumi ale României, că nu e așa peste tot) – nu reprezintă o țară fără bani; este o țară în care tradiționalul a devenit noul lux. Și există, totuși, clienți pentru el. 

Indiferent dacă pe masă este șampanie sau cozonac, important este că încă avem pentru cine așeza masa. Restul sunt detalii economice.
Crăciun fericit și liniștit tuturor — în oricare dintre cele două lumi ale României vă aflați.

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună