Ucraina: războiul nu-i oprește pe poștași. Pensia și scrisorile trebuie să ajungă chiar și pe linia frontului

Chiar dacă în Ucraina este dus un război modern, cu drone, rachete de precizie, imagini prin satelit și atacuri cibernetice și informaționale, armata de poștași, veche de aproape jumătate de secol, continuă să țină societatea închegată și să asigure servicii vitale pentru economie.  Mașinile poștei avansează în ritmul ofensivei armatei ucrainene. Pensiile și scrisorile trebuie livrate, iar acum și ajutoarele umanitare.

Dubele poștei, unele roase de ani și rugină, altele noi, toate alb cu galben și pline până la refuz cu colete, produse alimentare și saci de bani gonesc acolo unde se poate pe drumurile izolate și expuse apropiate de linia frontului. În sud, unde trupele ucrainene au declanșat o contraofensivă mult așteptată pentru recâștigarea orașului ucrainean Herson, mașinile serviciului poștal de stat al Ucrainei, Ukrpoșta, au rămas o priveliște familiară, dar rară, pentru localnicii epuizați de atâtea luni de lupte. „Ne este frică în fiecare zi”, spune Oleksandr Adamtciuk, șofer al Ukrpoșta în vârstă de 52 de ani din Mîkolaiiv, pentru Foreign Policy. „Dar ce poți face? Îți faci cruce și te rogi.” Mulți colegi de-ai lui poartă acum veste antiglonț. După aproape opt luni de la invazia Rusiei, Ukrpoșta este una dintre cele mai izbitoare ilustrații ale transformării Ucrainei într-o societate de război. Alături de concurentul său privat, Nova Poșta, compania controlată de stat a primit inițial rolul de a-i juta pe ucrainenii care plecau din țară sau doar fugeau pentru a se pune la adăpost de război. Ukrpoșta a procesat aproximativ 502 tone de colete trimise din Ucraina în Polonia numai în prima jumătate a anului 2022 – în creștere de la doar 34 de tone în total în tot anul 2021. Iar Polonia a primit cei mai mulți refugiați din Ucraina, dar este doar una dintre țările care au ajutat în felul acesta. Începând din primăvară, decizia Ukrpoșta de a tipări timbre care celebrează rezistența Ucrainei împotriva trupelor ruse s-a dovedit un hit de PR care a ridicat moralul cetățenilor în orașele bombardate sau din altă parte. Zeci de mii de oameni s-au aliniat la cozi uriașe pentru a cumpăra timbre cu celebrul soldat ucrainean arătând degetul mijlociu unei nave de război rusești sau cu emblematicul tractor ucrainean care trage după el un tanc rusesc distrus.

Însă în satele din prima linie a frontului din sud, înconjurate vara de câmpuri de floarea-soarelui și grâu, iar toamna de noroi, brigăzile de femei care conduc oficiile poștale și șoferii care le țin aprovizionate joacă un rol mai puțin vizibil – dar nu mai puțin important – în efortul de război al Ucrainei. Acești lucrători ajută la menținerea legăturii cu satele din zonele deținute de ucraineni, dar izolate de apropierea de zonele de luptă și de bombardamentele regulate. „Suntem singura companie de stat care operează în aceste sate și oamenii ne așteaptă”, a explicat Valentina Matkivska, șefa oficiului poștal din Novîi Buh, un oraș aflat la aproximativ 90 de kilometri nord de Mîkolaiiv și un punct de plecare pentru mașinile Ukrpoșta care ajung până aproape de linia frontului. Novîi Buh s-a aflat la un moment dat la aproximativ 30 de kilometri de front. De atunci, armata ucraineană a câștigat teren, și nu puțin.

Cu mult înainte de război, Ukrpoșta se extinsese deja cu serviciile dincolo de livrarea de colete, transformând rețeaua sa de oficii poștale rurale în mici centre comunitare de unde localnicii pot cumpăra conserve, ulei de floarea soarelui, prăjituri și dulciuri la prețuri subvenționate; pot plăti facturile la utilități și, foarte important, acolo primesc lunar pensia.

„Aceste sate nu au bănci, nu au bancomate, de multe ori nu au magazine și noi oferim toate acestea. De aceea este atât de important ca serviciile poștale să continue să funcționeze”, a spus Yegor Kosorukov, șeful Ukrpoșta pentru regiunea Mîkolaiiv. Pe timp de război, cursele regulate ale dubelor Ukrpoșta contribuie la menținerea unui sentiment de normalitate, uneori fragil, pentru sătenii care s-au trezit brusc trăind într-o zonă de conflict armat.

A fi poștaș pe linia frontului este o meserie periculoasă, în special într-un război care implică bombardamente nediscriminatorii, distrugerea pe scară largă a infrastructurii civile și teroare. În Novîi Buh, un atac rusesc cu rachete a devastat o clădire comercială din centrul orașului pe 29 mai, ucigând o persoană și, la 100 de metri distanță, spulberând fiecare fereastră a oficiului poștal pe care îl conduce Matkivska. În toată Ucraina, 15 angajați ai Ukrpoșta au fost uciși și 14 au fost răniți de la începutul războiului și până în septembrie, în timp ce 480 de oficii poștale au fost avariate, iar 50 au fost distruse, potrivit datelor furnizate de Ukrpoșta. Compania a trebuit să se confrunte și cu o penurie de angajați, deoarece multe femei au plecat din țară cu copiii lor, iar bărbații se înrolează în armată. N-au lipsit nici atacurile informatice rusești. La biroul regional principal al Ukrpoșta din Mîkolaiiv, doar 70 din cei 330 de oameni care erau angajați înainte de război mai lucrează acolo, a explicat Kosorukov.

În regiunea Mîkolaiiv, responsabilitatea de a transporta mărfurile cu poșta în satele din prima linie a frontului îi revine unui grup de câteva zeci de bărbați de vârstă mijlocie și chiar și cu mai mulți ani, care sunt plătiți cu echivalentul a 200 de dolari pe lună și conduc dube Citröen noi, dar neblindate. „Ar trebui să fim plătiți dublu, având în vedere că o rachetă ar putea să cadă peste noi în orice moment”, spune Adamtciuk. „În schimb, salariile au fost reduse de când a început războiul, iar prețurile cresc.” Dar în vremuri de război economia și societatea se conduc după alte reguli. În ciuda riscurilor, șoferii ca el au continuat să lucreze, găsind puține alte oportunități într-o țară a cărei economie este devastată de conflict; 80% dintre localnicii din orașul Mîkolaiiv și-au pierdut locurile de muncă de la începutul războiului, a declarat primarul Oleksandr Sienkevîci pentru publicația ucraineană Zaborona.

Pentru șoferi, esențial este să intre și să iasă rapid din zonele din prima linie. Drumurile din apropierea frontului din sud nu sunt în stare bună și variază de la asfalt îmbătrânit, spart și cu gropi adânci, la alei înguste, prăfuite și macadam. Aceasta înseamnă, de exemplu, că șoferii trebuie să facă o călătorie de 3 ore prin sate pe jumătate pustii și puncte de control militare singuratice pentru a acoperi cei aproximativ 75 de kilometri de la Novîi Buh la Bereznehuvate, un sat care era, la mijlocul lunii septembrie, la aproximativ 20 de kilometri de front și supus constant bombardamentelor.

Livrările către Bereznehuvate se fac de patru ori pe săptămână, deși situația militară în continuă schimbare înseamnă că programul pentru o anumită zi este decis mai degrabă cu o seară înainte decât cu o lună înainte. Când două furgonete au ajuns în sat într-o după-amiază fierbinte de august, exploziile se auzeau mult în depărtare. Dar cu o săptămână înainte, bombardamentele rusești s-au apropiat suficient de mult pentru a sparge panoul mare de sticlă de la intrarea în oficiul poștal Bereznehuvate, făcând ca holul să fie acoperit de cioburi și praf înțepător, aproape imposibil de îndepărtat.

Șoferii de la Ukrpoșta s-au mișcat rapid pentru a-și descărca marfa, care în acea zi includea 45 de colete. „Sunt mai multe de când a început războiul, și pachetele sunt mai grele”, spune Boris Cevtcenko, un poștaș în vârstă de 58 de ani care lucrează alături de Adamtciuk. „Biciclete, făină, saci mari de cartofi… lucruri pe care nu le vedeam înainte de război.” În toată țara, livrările de pachete au crescut cu 14% în iulie, față de aceeași lună a anului trecut , deoarece milioane de ucraineni strămutați au căutat haine și produse de primă necesitate pe care nu au avut timp să le ia cu ei atunci când și-au părăsit locuințele.

În satele izolate, precum Bereznehuvate, sacii de pânză sigilați, împodobiți cu litere îndrăznețe care spun „Banca Națională a Ucrainei”, sunt cea mai prețioasă marfă a șoferilor de la Ukrpoșta. Livrarea pensiilor a fost un aspect cheie al modelului de afaceri al companiei înainte de război. Dar a devenit cu atât mai important cu cât luptele au amenințat să izoleze mii de bătrâni care depind de stat pentru a supraviețui.

„Mulți oameni de aici nu pot pleca”, povestește Alla Bodenko, șeful oficiului poștal din Bereznehuvate, în vârstă de 56 de ani. „Pensiile le aducem direct la ei. Ei pot primi astfel și ziarul, iar acest lucru contează mult în sat.” Așteptând răbdătoare în holul oficiului poștal, Oksana, o pensionară care a refuzat să-și dea numele de familie, a spus pentru Foreign Policy că a venit la Bereznehuvate dintr-un sat din apropiere special pentru a-și ridica pensia lunară de 2.300 de grivne (în jur de 60 de euro). „Dacă Ukrpoșta nu ar fi aici, ar trebui să mergem la o bancă undeva în districtul Baștanka”, la aproximativ 35 de kilometri distanță, a explicat ea. Din satele în care mulți oameni nu au mașină – iar războiul a oprit aproape în totalitate serviciile de transport public – a ajunge la cea mai apropiată bancă poate fi aproape imposibil.

Când trupele ruse și-au consolidat controlul asupra regiunii de sud a Hersonului la începutul lunii martie, Ukrpoșta s-a confruntat cu alegeri dificile. Compania a continuat inițial să lucreze, livrând colete și plăți de pensii în localitățile din regiune. „Atunci, din păcate, colegul meu a ales o altă cale”, a spus Kosorukov, șeful Ukrpoșta din Mîkolaiiv, referindu-se la decizia omologului său din Herson de a începe să lucreze cu autoritățile ruse. Ukrpoșta a anunțat pe 30 iunie că va opri toate operațiunile în zonele aflate sub control rusesc din regiunea Herson, scriind într-un comunicat de presă că „nu lucrează cu ruble, trădători și ocupanți”. Inițial, a încercat să ajungă la o înțelegere cu armata rusă.

Cu toate acestea, plata pensiilor către persoanele care locuiesc în zonele controlate de Rusia nu s-a oprit în totalitate, deoarece Ukrpoșta și autoritățile locale au permis celor care pot face călătoria periculoasă peste linia frontului și către cele mai apropiate oficii poștale din teritoriul deținut de ucraineni să încaseze banii în numele altora. În unele cazuri doar astfel pensiile pot ajunge în  satele ocupate. „De obicei este vorba de cel care conduce satul pentru că localnicii au încredere în el. I se dă împuternicire și el poate ridica pensiile”, a spus Bodenko.

Problema este sensibilă și câte astfel de traversări au avut loc rămâne neclar. O sursă dintr-o administrație locală din regiunea Mîkolaiiv, care a vorbit sub condiția anonimatului pentru că nu era autorizat să discute acest subiect, a declarat pentru Foreign Policy că excursiile pentru pensii s-au oprit aproape în întregime în timpul verii deoarece linia frontului a devenit prea greu de trecut.

„A fost o modalitate temporară de a rezolva această problemă, dar este foarte dificil pentru oameni să traverseze deoarece drumurile sunt închise și câmpurile sunt minate”, a recunoscut Kosorukov.

Contraofensiva Ucrainei în sud risca să perturbe și mai mult activitatea Ukrpoșta. Bereznehuvate, situat pe ceea ce poate fi considerat ca axa centrală a ofensivei ucrainene, „este sub bombardament constant”, a scris guvernatorul din Mîkolaiiv Vitaliy Kim pe rețelele de socializare. Cu toate acestea, spune Matkivska, Ukrpoșta continuă să lucreze acolo. „Nu plecăm nicăieri”, a spus ea.