Tusk și românii

Donald Tusk s-a născut în data de 22 aprilie 1957 și este originar din Gdansk, Polonia. Tatăl său a fost dulgher, iar mama sa a fost secretară într-un spital. Tatăl său a decedat când Tusk avea doar 14 ani, conform informațiilor oficiale din biografia sa, oferită de Consiliul European.
În 1976 a început să studieze istoria la Universitatea Gdansk, unde a devenit implicat în activități ilegale împotriva regimului comunist. La acel moment, Tusk a cooperat cu rețeaua subterană Uniunea Comerțului Liber și l-a cunoscut pe viitorul lider al rezistenței, Lech Walesa.
În 1980, Donald Tusk a fondat Asociația Studenților Independenți, NZS, care a făcut parte din mișcarea de rezistență. Acesta a devenit lider al rezistenței la locul său de muncă și jurnalist la ziarul publicat atunci de rezistență.
După ce legea marțială a fost implementată în decembrie 1981, el a rămas ascuns. A lucrat apoi ca vânzător la brutărie, iar mai târziu, între 1984 și 1989, a muncit ca lucrător specializat în activitatea la înălțimi mari – precum cei care lucrează în construcții sau la repararea firelor de înaltă tensiune utilizând echipament de escaladare.
În tot acest timp el a fost activist în fruntea rezistenței. După ce a fost arestat pentru scurt timp, a fost eliberat în urma amnistiei pentru prizonierii politici anunțată de generalul Jaruzelski.
În 1983, Donald Tusk a fondat o publicație ilegală, Political Review, în care a făcut propagandă cu politici economice liberale și cu regulile democrației libere.
După prăbușirea comunismului, grupul de rezistență cunoscut drept Liberalii din Gdansk au format un guvern după primele alegeri libere din Polonia.
În același timp ei au fondat primul partid probusiness și pro-Europa din Polonia, Congresul Democratic Liberal, cu Tusk în fruntea partidului. Acesta a fost responsabil pentru demonopolizarea și privatizarea trustului de presă deținut de stat.
Anul 1990 a reprezentat pentru Donald Tusk anul în care a fost ales membru al Parlementului. În continuare, el a publicat o serie de cărți despre istoria Gdanskului, unele dintre ele devenind bestselleruri în Polonia, sau chiar pe plan internațional.
Peste 11 ani, la începutul mileniului, Donald Tusk a fost unul dintre fondatorii partidului de centru cunoscut drept Platforma Civică, iar în 2003 a devenit liderul formațiunii.
În 2007, după o campanie dură, a devenit premier și a stat șapte ani în această poziție. Astfel, Tusk a devenit premierul polonez cu cel mai lung parcurs în fruntea statului din istoria Poloniei democratice. Acesta este încă singurul premier care a câștigat și al doilea mandat.
În timpul perioadei de șapte ani, Polonia și-a menținut un ritm stabil de creștere economică, iar în timpul crizei economia țării a crescut cu aproape 20%, o performanță record în Europa.
În 2014, Donald Tusk a fost ales în poziția de președinte al Consiliului European, iar în 2017 a fost reales pentru încă un mandat de doi ani și jumătate, poziție în care s-a aflat și anul acesta când a susținut discursul de la Ateneul Român.
Potrivit surselor oficiale, Donald Tusk și-a scris singur discursul în care a făcut referire la Mircea Eliade, la prima mașină a familiei lui – Dacia 1300, la Simona Halep și la Steaua lui Helmuth Duckadam, care a câștigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni. Așa face cu fiecare discurs: de cele mai multe ori, ajutat de traducători, Tusk încearcă să susțină discursul în limba țării în care se află, în special în cadrul ceremoniei de preluare a Președinției Consiliului.