Turcia, sugrumată de proteste: cel puțin doi morți și o mie de răniți în confruntările cu poliția (FOTO + LIVE VIDEO)

Cel puțin două persoane au murit și 1.000 au fost rănite în cursul ciocnirilor violente dintre poliția turcă și participanții la manifestațiile de protest care au avut loc în ultimele zile în Istanbul, Izmir și Ankara, a comunicat Amnesty International, citată de USA Today.

Ministrul turc de interne, Muammer Guler, a susținut că nu este vorba de morți, ci de un număr de 26 de polițiști și 53 de civili răniți, dintre care unul a fost rănit grav și se află internat la terapie intensivă. Potrivit lui Guler, au fost arestați 939 de protestatari, dintre care o parte fost eliberați după ce au fost anchetați de poliție, iar altora li se va intenta proces pentru tulburarea liniștii publice. El a afirmat că au avut loc circa 90 de proteste în 48 de orașe din Turcia.

Manifestațiile, începute la 28 mai, au fost declanșate de planul guvernului de a distruge parcul Taksim Gezi din Istanbul pentru a reconstrui acolo o cazarmă otomană și a-i atașa un complex turistic și un mall. Militanților ecologiști li s-au alăturat ulterior tot mai mulți locuitori ai orașului, iar violența neobișnuită cu care a reacționat poliția și declarațiile premierului Recep Tayyip Erdogan că planul de construcție va continua indiferent de reacția populației i-au întărâtat pe demonstranți.

Protestele s-au transformat rapid în manifestații politice, cu revendicarea demisiei guvernului, iar ceea ce era inițial un miting pașnic a degenerat în lupte de stradă. Polițiștii au luat la bătaie demonstranți și i-au gonit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și gloanțe de cauciuc, iar civilii au încercat să reziste aruncând cu pietre și sticle și distrugând mașini ale poliției.

Duminică, potrivit BBC, piața Taksim din Istanbul a fost reocupată de sute de protestatari, care au anunțat că nu pleacă până ce guvernul nu renunță la planul de distrugere a parcului, iar alții continuă să ceară demisia guvernului. Premierul Erdogan a repetat că nu va renunța la planurile de dezvoltare urbană din Taksim Gezi “numai fiindcă așa vor niște tâlhari”, dar a dat înapoi de la planul de construcție a mallului, spunând că noul complex va consta probabil doar într-un “muzeu al orașului”.  El a adăugat că în zonă va fi construită și o moschee, în condițiile în care activiștii de mediu se plâng că deja există prea multe moschei în zona Taksim.

În cursul serii de duminică au avut loc noi ciocniri ale manifestanților cu poliția la Ankara, Izmir și Adana, precum și la Istanbul în apropierea sediului guvernului, transmite Reuters. Camera Medicilor din Ankara a difuzat o situație defalcată pe spitale a bilanțului represiunii, arătând că sunt în total 414 protestatari răniți, dintre care 15 în stare critică.

Ankara, Piața Kizilay, duminică:

În Piața Taksim din Istanbul, demonstrația a continuat pașnic.

TRANSMISIE LIVE din Piața Taksim

Premierul Erdogan a recunoscut că “au avut loc greșeli și poliția a reacționat excesiv”, dar a dat vina pe opozanții săi, care profită de protest în încercarea de a-l înlătura de la putere. Cine sunt acești opozanți? În principiu, e vorba de principalul partid de opoziție (Partidul Republican, social-democrat) și de toți cetățenii dezamăgiți de alunecarea țării spre autoritarism, manifestată într-o serie de inițiative din ultima vreme (interzicerea vânzărilor de alcool după ora 22, pregătirea unei legi care va interzice avorturile și declarațiile lui Erdogan că fiecare familie ar trebui să aibă cel puțin trei copii), politica dură de cenzură din media sau o serie de planuri de dezvoltare urbană inițiate fără consultarea cetățenilor și care au în vedere profitul unor oameni de afaceri apropiați regimului (de pildă, compania care va transforma un cartier sărac din Istanbul într-o zonă rezidențială de lux este deținută de Çalik Holding, al cărei CEO este ginerele lui Erdogan).

La acesta se adaugă și ceea ce opoziția percepe drept proasta gestionare de către guvern a situației de la graniță în contextul conflictului cu Siria, care a făcu posibil atentatul terorist de la Reyhanli din 11 mai, în care au fost uciși 51 de civili turci. Guvernul a pus atentatul pe seama regimului lui Bashar Al-Assad, cu care Turcia este în relații foarte tensionate, însă pe parcurs au apărut informații că forțele de securitate turce ar fi știut că rebelii sirieni ar fi plănuit atacuri în Siria. Relațiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.

La 16 mai, premierul Erdogan a vizitat Washingtonul spre a se întâlni cu președintele Barack Obama, căruia i-a cerut să ia măsuri mai agresive pentru a înlătura de la putere regimul lui Assad. Administrația americană însă a refuzat să ia astfel de măsuri, incluzând instituirea unei zone de interdicție aeriană deasupra teritoriului Siriei, având în vedere că și SUA, și țările occidentale rămân reticente față de o escaladare a conflictului din Siria soldată cu ascensiunea la putere a unui regim islamist format din rebelii anti-Assad.

În context, Obama a insistat pentru o reconciliere între Turcia și Israel, vitală pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, în contextul în care relațiile turco-israeliene rămân tensionate după criza din 2010, când israelienii au atacat o flotilă navală cu ajutoare pentru Gaza, ucigând opt cetățeni turci. În replică, Erdogan a declarat că își menține planul de a vizita în iunie Gaza și Cisiordania, în ciuda opoziției din partea SUA, a Israelului și a Autorității Palestiniene, care se tem că o astfel de vizită ar întări poziția grupării Hamas.

“În loc să ajute Autoritatea Palestiniană, Erdogan ajută rebelii dn Hamas, care promovează genocidul contra evreilor și distrugerea Israelului”, a declarat Barry Rubin, director al centrului GLORIA de cercetări în relații internaționale de la Herzliya, citat de Jewish Press. În privința Siriei, Rubin distinge între grupările de rebeli contra lui Assad, explicând că Israelul și Turcia au în comun faptul că nu vor ca Al-Qaida să preia puterea în Siria, însă “Erdogan vrea ca Frăția Musulmană să preia puterea acolo și probabil nu ar fi deranjat nici dacă radicalii salafiști vor învinge. Israelul pur și simplu nu vrea să fie atacat, fie că e vorba de rebeli sau de regimul Assad. Or, Erdogan a anunțat că nici nu se va consulta cu Israelul în privința unei coordonări a politicilor față de Siria”.

Acesta este contextul în care au apărut pe rețelele sociale teorii ale conspirației, conform cărora inflexibilitatea lui Erdogan, susținută de forța economică remarcabilă a Turciei, care la 14 mai a reușit inclusiv să-și achite ultima tranșă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relații de 52 de ani cu Fondul, ar trebui contracarată printr-o mișcare de tip “revoluție portocalie” sau “primăvară arabă”. În presa israeliană au apărut deja comentarii care spun că în ochii tinerilor din Istanbul, Erdogan este un fel de Mubarak al Turciei și că e prea devreme ca protestele din Istanbul să fie definite drept o “primăvară turcească”, însă ele demonstrează că poporul turc s-a săturat de autoritarismul său.