Tu, care înveți pe altul, pe tine nu te înveți?

“Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.”

Nu sunt un om religios. Dar am găsit în cărțile vechi o resursă de adevăr care m-a uluit, de aceea mă întorc la ele atât de des. Și zice Pavel, cel mai școlit dintre apostolii lui Isus, cel mai sus-citat, în scrisoarea pe care el le-o trimite celor din Roma: “oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.” Iar mustrarea lui continuă: “Tu, care înveți pe altul, pe tine nu te înveți? Tu, care predici: <să nu furi>, furi?” Tu care te lauzi cu <legea> lui Dumnezeu o batjocorești, încălcând-o?

Toate cărțile trebuie judecate în termenii epocilor în care au fost scrise. Pe mine mă uluiește un paradox. Cu cât citesc mai mult, cu atât știu mai puțin.

Dar sunt unii care știu tot fără să fi învățat vreodată ceva. Bunăoară dl Vosganian, fost ministru liberal de finanțe. El, punctul zero al liberalismului, cum îi plăcea să-și spună, omul „de dreapta”, fost șef al „Uniunii Forțelor de Dreapta”, el și cu toată echipa lui au trecut la PSD. Nu a contat că au fost trimiși în parlament de oameni care au votat liberalismul, nu pesedismul. Vosganian, fost ministru liberal de finanțe, Popescu-Tăriceanu, prim-ministru liberal de finanțe, împing acum la căruța lui Marian Ciolacu, șeful neales de nimeni al PSD.

Dl Vosganian avea obiceiul să spună despre cei care nu erau de acord cu el că sunt pesediști. Și, în egală măsură, vânduți lui Traian Băsescu. Iată-l, azi, pesedist cu acte pe dl Vosganian.

Este ciudată această răzvrătire a minții – să fii liberal, dar să nu crezi în capacitatea unui om de a gândi cu mintea lui.

Poate că mă aplec cam mult spre un lucru ce-i comun, anume nestatornicia. Nu-i rău și nici bine, oamenii își schimbă judecata și nu-i nimic nefiresc. Nu e rău să-ți schimbi judecata când ai aflat lucruri noi. Acesta este, de altminteri, și drumul pe care trebuie să mergi. Înveți din toate aceste lucruri și ar fi ideal ca, la sfârșit, să afli și de ai trăit pe lumea asta. Dar mă întorc la spusele lui Pavel: tu, care înveți pe alții, pe tine nu te înveți?

Premierul (liberal) în funcție are doi consilier pe economie, admirați în societatea liberală. Sunt, ambii „ordoliberali”. Ordoliberalismul este un concept imaginat în filosofia economică germană, ce duce liberalismul la extreme. Adică, dacă se poate, fără stat. Să nu existe statul. Nu contează Aristotel care zice că statul a existat înaintea familiei (un lucru contestabil, firește), nu există spusele aceluiași Aristotel care a schimbat, până la urmă, lumea și care spune ca „omul este un animal social”. Nu! Fără stat.

Doar că acești domni au o mare problemă. Ambii lucrează la stat pe salarii la care un om obișnuit nici nu visează. Unul este șef la „fondul de garantare” (exact ăla care garantează împrumuturi de 30 de miliarde de lei și care plătește dobânda la bancă a IMM-urilor din banii altora – o judecată socialistă pură), celălalt este șef la „fondul de contragarantare”. Socialismul, în toată splendoarea lui. Dacă am judeca prin prisma ordoliberalismului promovat de cei doi, aceste fonduri nici nu ar trebui să existe. Nu spun că-i rău sau bine, cred că în situații de criză societatea trebuie să se mobilizeze, să stângă banul unul lângă altul și să iasă din criză. Dar mă întorc la Pavel: tu, care-i înveți pe alții, pe tine nu te înveți? Vreau să știu: cum pledezi o viață împotriva statului, când tu, în toată această viață, ai stat cu gura lipită și ai supt de la țâța statului? Cum?

Cum predai tu economia la Academia de Studii Economice din București – floarea elitei în materie de economie – și predai că statul trebuie să dispară, în vreme ce tu ești mufat la fondurile de stat? Tu, care înveți pe altul, pe tine nu te înveți?