Home Opinii Trista moștenire
Opinii

Trista moștenire

Dincolo de concept, care sună bine - „generația pierdută„ - șomajul și stagnarea cu care tânăra generație dă piept în lume ar trebui să fie un subiect permanent de primă pagină. Nu este vorba aici musai de costuri strict sociale sau economice; socot că această tânără generație va produce, vrem sau nu vrem, ne place sau nu, schimbări la fel de profunde ca generația rock’n roll.

Trista moștenire
Trista moștenire · Foto: Business Magazin

Nu vorbesc aici de gusturi muzicale, ci de generația care a zdruncinat traiul tihnit din suburbii, a creat lideri de imagine, a dat jos președinți, a purtat războaie, a creat companii și a dărâmat cortina de fier. Indiferent de cum a fost clasificată de sociologi, tânăra generație a anilor ‘50 – ‘60 a iscat lumea modernă, a dus omul pe Lună, a creat calculatorul și internetul, apus bazele lumii moderne, tehnologizate.

Acum tânăra generație care folosește din plin, nativ și natural, puterea comunicării și a internetului, care vorbește o limbă nouă, poate lipsită de acorduri gramaticale sau de semne de punctuație, dar care are, trebuie să recunoaștem, eficiența ei, nu-și găsește, cumva, locul în societate.

Din cauza crizei, a lipsei locurilor de muncă, a manevrelor politicianiste, a obtuzității politice și a lăcomiei instituționalizate. Trebuie să meargă Papa Francisc tocmai în Brazilia pentru ca ziarele să acorde o oarecare atenție subiectului; asta pentru că știrile breaking sunt regele cel mic din Marea Britanie (întrebare: peste ce lume va domni?) sau veșnicul conflict dintre palatele din București, purtat acum între tampoane de vagoane.

Cifrele sunt uriașe: între 73 de milioane de tineri, conform Organizației Internaționale a Muncii, și 290 de milioane, conform The Economist, caută un loc de muncă în lume.
Nu aș fi scris toate astea dacă nu aș fi citit un sondaj legat de opțiunile de angajare ale tinerilor absolvenți români, sondaj realizat de institutul de cercetare Trendence și la care au răspuns 11.600 de tineri absolvenți de facultate.

Aceștia au indicat compania la care ar vrea să lucreze: cei cu studii economice vor în bănci, dar și în mari companii, în ordine descrescătoare BCR, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen, ING, Google, Coca-Cola, Orange, PwC și Procter & Gamble, iar cei cu studii tehnice și IT vor la Continental, Microsoft, Dacia, VW, BMW, Hidroelectrica, Siemens, Orange, IBM. Realizatorii studiului spun că, în comparație cu anii trecuți, Apple și Microsoft sunt perdanții anului, cu mai mult de șase puncte procentuale, în timp ce Hidroelectrica urcă de pe locul 16 pe 7, iar Enel face un salt de 47 de locuri, pe poziția 21.

Alte date care mi se par interesante sunt faptul că economiștii sunt mai puțin dispuși să emigreze, că 35% dintre absolvenții români au aplicat deja pe rețelele de socializare pentru un loc de muncă, dublu față de media europeană, că urcă retailerii, că 23% dintre ingineri și IT-iști ar accepta să lucreze pentru o companie cu probleme de imagine (media europeană este 35%) și că 80% așteaptă de la angajatori un tratament egal îndiferent de poziția socială, de etnie, naționalitate sau religie.
Regăsesc în toate acestea un pragmatism interesat, cu care nu sunt obișnuit; sondajul arată că este ceva, mult mai mult, dincolo de imaginea TineriGălăgioșiCareÎșiFreacă-EcraneleTelefoanelorCuReligiozitateVirgulăCareNuÎnvațăȘiNuLePasăDeNimic. Poate că ei au soluția depășirii actualei stări de criză, poate că pentru ei „too big to fail„ înseamnă cu totul altceva decât pentru Angela Merkel sau François Hollande. Nu-i pomenesc degeaba pe cei doi lideri europeni, care se numără printre părinții programelor New Deal for Europe, în valoare de șase miliarde de euro, și Youth Guarantee, de 21 de miliarde de euro, menite să-i ajute pe tinerii șomeri.  Sumele par impresionante, dar își pierd impactul și devin sforăială politică fără sens dacă ținem cont de unu, obsesia europeană cu austeritatea și doi, de costurile asociate cu șomajul, de 153 de miliarde de euro. Nu am nimic de spus despre liderii români, pentru că pentru ei subiectul nu există.
O lucrare a spaniolului Joaquin Sorolla (1863 – 1923), un spaniol de obicei lumions, solar, care vă poate bucura ochii; aceasta e mai tristă, se numește „Trista Moștenire„, prezintă ravagiile pe care le făcea poliomielita la începutul secolului trecut și este o ilustrare plină de sensibilitate a compasiunii, un sentiment de care uităm din ce în ce mai des.
Și mi se pare că un soi de tristă moștenire le lăsăm și noi TinerilorGălăgioșiCareÎșiFreacăEcraneleTelefoanelorCuReligiozitate.

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună