Tranziția energetică, un drum întortocheat între ambiții și pragmatism

♦ Adoptarea unei datorii comune la nivelul statelor UE ar putea debloca fonduri semnificative pentru finanțarea infrastructurii energetice ♦ Tranziția energetică nu va fi un proces liniar, ci unul caracterizat de fluctuații, regrese și salturi înainte ♦ Gazul va continua să joace un rol în mixul energetic, pentru o perioadă mai îndelungată de timp ♦ Fiecare stat are un punct de pornire diferit și un drum diferit, chiar dacă avem același scop ♦ Este imperativ ca România să-și construiască propria securitate energetică.

Tranziția energetică la nivelul Europei se conturează ca un demers ambițios, dar plin de contraste, în care avansul regenerabilelor și desprinderea de gazul rusesc sunt neutralizate în parte de costuri ridicate, disparități regionale și necesitatea unor soluții temporare care să mențină industria europeană competitivă față de rivalii de pe alte piețe.

Deși emisiile nete de gaze cu efect de seră din UE au scăzut cu 37% până în 2023 față de 1990, conform datelor European Environment Agency (EEA) și CE, progresele variază semnificativ între statele membre, iar costurile pentru atingerea țintelor climatice s-ar putea dovedi mult mai mari decât estimările inițiale. 

Un document al Comisiei Europene, citat de Financial Times, arată că atingerea obiectivului de emisii nete zero până în 2050 va necesita investiții anuale de aproximativ 1,5 trilioane de euro începând din 2031.

„Realitatea economică începe să prindă din urmă ambițiile politice”, notează FT, subliniind că lipsa de coordonare între statele UE, concurența industrială cu SUA – unde costurile energiei sunt mai mici – și cu China – care domină lanțurile de aprovizionare pentru tehnologii curate – accentuează urgența, iar fără o reevaluare pragmatică a priorităților, tranziția energetică europeană riscă să se trasforme într-un ideal, mai degrabă decât într-o realitate palpabilă.

Care ar fi soluțiile?

Experți în domeniu, precum Marcin Lewenstein, innovation officer la EIT InnoEnergy, susțin că măsura unei datorii comune la nivelul statelor UE ar putea debloca fonduri masive pentru a finanța infrastructura energetică necesară tranziției, reducând presiunea asupra bugetelor statelor și stimulând investițiile private.

„Statele Unite și China pot concura mult mai eficient în privința prețurilor la energie, ceea ce plasează Europa într-un dezavantaj semnificativ din punct de vedere industrial. Cred că Europa va trebui să accepte necesitatea emiterii unei datorii comune, măsură care ar putea finanța sectoare strategice ale economiei, începând cu investițiile în apărare și extinzându-se spre transformarea industrială și asigurarea autonomiei europene în sectoare critice – fie că vorbim de energie, materii prime esențiale sau alte resurse vitale pentru supraviețuirea economică a continentului”, spune Marcin Lewenstein.

În opinia sa, tranziția energetică nu va fi un proces liniar, ci unul caracterizat de fluctuații, regrese și salturi înainte, ceea ce va impune un grad mai mare de adaptabilitate. Iar unul dintre aspectele de care Europa trebuie să țină cont este că, în ciuda eforturilor de a renunța la combustibilii fosili, gazul natural va continua să joace un rol în mixul energetic, pentru o perioadă mai îndelungată de timp. „Nu sugerez că gazul va reveni în prim-plan, dar în comparație cu alți combustibili ai viitorului, acesta oferă flexibilitate și necesită investiții inițiale mai reduse, ceea ce poate fi esențial pentru menținerea costurilor pe care ni le-am stabilit în procesul de tranziție”.

Disparitățile regionale în tranziția energetică a Europei sunt evidente: în timp ce țări precum Germania și Danemarca accelerează adoptarea energiei eoliene și solare, state din Europa de Est, precum Polonia, rămân încă puternic dependente de cărbune, în timp ce România, deși beneficiază de un mix energetic diversificat, întâmpină dificultăți în atragerea investițiilor.

„Ne aflăm într-un moment în care fiecare stat are un punct de pornire diferit și un drum diferit, chiar dacă avem același scop. Impactul climatic ne afectează zilnic, deci trebuie să găsim răspunsurile corecte. Ce mi se pare important este să revenim la trei puncte pertinente: primul este să fim pragmatici; al doilea este să vedem cum putem planifica în etape drumul spre net zero; iar al treilea este să profităm de atuurile pe care le are fiecare stat. În cazul României, vedem un viitor în care gazul și electricitatea se combină pentru a realiza tranziția energeticăß”, spune Nicolas Richard, CEO, Engie România.

În februarie, Comisia Europeană a decis să amâne prezentarea propunerii legislative privind obiectivul climatic pentru 2040. Executivul UE convenise să publice până la începutul lunii martie o modificare a legislației climatice a blocului comunitar, împreună cu o strategie pentru consolidarea și decarbonizarea industriilor europene aflate în dificultate.

Conform declarațiilor oficialilor europeni, modificarea legislativă propusă ar formaliza recomandarea Comisiei din 2024, de a reduce emisiile nete de gaze cu efect de seră cu 90% până în 2040, comparativ cu nivelurile din 1990. Măsura este considerată esențială pentru ca Uniunea Europeană să își atingă obiectivul de neutralitate climatică până în 2050, stabilit în cadrul programului Green Deal.

„Indiferent de orientarea politică, fie că ești de partea drill, baby, drill, sau susținător al decarbonizării, realitatea este că fiecare țară, în acest moment, trebuie să-și găsească propria securitate energetică”, a punctat Mark Beacom, CEO al Black Sea Oil & Gas (BSOG), la ZF Power Summit 2025.

Cu colosul american Carlyle în spate, BSOG a devenit al treilea cel mai mare producător de gaze din România, cu o pondere de 10% în total după începerea exploatării din perimetrul marin Midia Gas Development (MGD).

„Pentru România, este imperativ să-și găsească propria securitate energetică. Unul dintre lucrurile pe care le are România, un lux, sunt resursele de gaze și regenerabile”, a adăugat Mark Beacom.

În replică, Christina Verchere, CEO al OMV Petrom, singurul producător local de petrol și gaze din România și cel mai mare producător integrat de energie din sud-estul Europei, susține că tranziția energetică rămâne un subiect constant de dezbatere în cadrul UE, în special în ceea ce privește durata acestui proces și ritmul optim de implementare.

„Există o dezbatere constantă despre durata tranziției energetice. Care este ritmul potrivit pentru implementare? Dacă ne uităm la strategia noastră, din programul de investiții de 11 miliarde de euro pe care l-am propus pentru perioada 2022-2030, 35% este alocat surselor de energie cu emisii reduse sau zero, iar 65% încă provine din combustibili fosili. Din acest 65%, o componentă majoră este reprezentată de gaz. Încercăm să reducem emisiile de carbon. În ceea ce privește cei 35% dedicați surselor de energie cu emisii reduse și zero, am accelerat unele inițiative și am încetinit altele”

O provocare majoră, discutată deja la nivelul Comisiei Europene, se referă la gradul ridicat de reglementare, birocrația excesivă și complexitatea sistemului, factori care reduc competitivitatea la nivel global.

„Pentru ca industria să rămână competitivă, este esențial să existe un mediu favorabil investițiilor – o provocare majoră pentru România. Observăm o scădere a producției, iar două aspecte esențiale trebuie analizate: reglementările privind prețurile și sistemul de impozitare. România are cea mai ridicată taxare a producției de gaze onshore din UE, ceea ce afectează semnificativ sectorul energetic. Deși factorii geologici joacă un rol important, climatul investițional este la fel de determinant. Taxarea excesivă, lipsa de predictibilitate și absența unui dialog constant în procesul legislativ și de reglementare sunt obstacole majore care trebuie abordate urgent”, spune Christina Verchere.

În 2024, investițiile globale în energie verde au atins 2.000 de miliarde de euro, cu o concentrare semnificativă în China și SUA. China a atras 800 de miliarde de euro, iar SUA 400 de miliarde.

Aproximativ o treime din această sumă a fost direcționată către sursele regenerabile, iar o altă treime către electrificare, reflectând o tranziție accelerată către soluții sustenabile.

La nivel european, pentru prima dată, ponderea energiei solare în mixul energetic a depășit cărbunele. De asemenea, energia eoliană a depășit gazul, iar alături de combustibilii verzi, sursele regenerabile reprezintă acum aproape jumătate din totalul energiei utilizate în Europa.

„Tranziția energetică este o realitate și este calea pe care vom merge. Trebuie doar să fim pragmatici în alegerea următorilor pași în acest program de decarbonizare” subliniază Cristian Buzan, Executive Vice President în cadrul ENGIE România. 

În final, rămâne de văzut dacă Europa va reuși să îmbine obiectivele sale de mediu cu realitățile economice, astfel încât să transforme tranziția energetică într-un proces sustenabil și benefic pentru toate statele membre.