Traian Băsescu atacă la CCR legea referendumului. Are șanse să câștige?

Legea, care i-a fost trimisă spre promulgare președintelui după ce a fost recent aprobată în Parlament,  prevede că pentru validarea rezultatelor referendumului este necesar un cvorum de participare (prag de prezență la vot) de cel puțin 30% din numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale și un cvorum al voturilor valabil exprimate (prag de validare) de cel puțin 25% din numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale.

Traian Băsescu apreciază că legea este neconstituțională deoarece contravine dispozițiilor Art. 1 alin (3) din Constituția României: “România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate”), precum și prevederilor Art. 2 alin. (1) și (2) din Constituția României: (1) suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum. (2) niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”.

“Luarea deciziilor prin calea directă a referendumului trebuie să implice o majoritate de participare a cetățenilor, iar reglementarea unui cvorum de participare de 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente poate aduce atingere principiilor generale pe care se întemeiază statul român, respectiv caracterului democratic, reprezentând o încălcare a prevederilor Art. 1 alin. (3) din Constituția României, republicată”, se precizează într-un comunicat al Administrației Prezidențiale.

“Cum exprimarea unei voințe unitare nu este practic posibilă, exprimarea voinței unei majorități cât mai largi reprezintă voința cea mai apropiată de idealul unei voințe unitare. Într-un stat democratic, toți cetățenii care sunt afectați de o decizie trebuie să aibă posibilitatea de a participa la luarea deciziei, fie în mod direct, fie prin reprezentanți aleși, iar decizia finală trebuie să reflecte voința majorității cetățenilor”, arată Traian Băsescu.

Președintele consideră că “prin noțiunea de „majoritate” se înțelege partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate, respectiv 50% plus unul din numărul total”, invocând ca argumente mai multe articole din Constituție: Art. 67 care reglementează un cvorum legal pentru adoptarea legilor, hotărârilor și moțiunilor, Art. 76 alin. (1) care se referă la adoptarea cu votul majorității a legilor organice și a hotărârilor, Art. 81 alin. (2) referitor la alegerea președintelui României din primul tur de scrutin.

PRECEDENTUL DIN IULIE 2012

Președintele Băsescu invocă, în sprijinul său, decizia de anul trecut a CCR (Decizia nr 731 din 10 iulie 2012), pe marginea legii introduse de USL care prevedea un cvorum de aprobare de 50% plus unu pentru referendumul de demitere a președintelui. Legea respectivă reafirma însă regula cvorumului de participare, care prevedea că demiterea președintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetățenilor înscriși în listele electorale.

CCR confirma atunci, în privința regulii cvorumului de participare, că “întrunirea majorității absolute care constă în jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente (…) reprezintă o condiție esențială pentru ca referendumul să poată exprima în mod real și efectiv voința cetățenilor, constituind premisa unei manifestări autentic democratice a suveranității prin intermediul poporului, în conformitate cu principiul statuat în art.2 alin.(1) din Legea fundamentală.”

“Schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, relevantă fiind Decizia nr. 731/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 478/2012, fără a interveni vreun element nou, nu se justifică. Considerăm că un cvorum de participare prea restrâns va conduce la adoptarea unor decizii majore aplicabile tuturor cetățenilor și va face posibilă exercitarea suveranității naționale de o minoritate a populației, încălcându-se principiile democrației”, arată președintele.

PRECEDENTUL DIN IUNIE 2013

Rămâne de văzut însă dacă CCR va alege să invoce decizia sa de anul trecut spre a da câștig de cauză contestației președintelui sau va invoca decizia sa din acest an, care atestă o opinie complet diferită.

CCR a aprobat prin Decizia nr 334 din 23 iunie 2013 reducerea de la 50% plus unu la 30% a cvorumului de participare la referendum, așa cum prevede noua lege contestată acum de președintele Traian Băsescu, însă cu intrare în vigoare numai după un an de zile. CCR s-a prevalat de Codul de bune practici în materie de referendum al Comisiei de la Veneția (2006-2007), care spune că pentru asigurarea stabilității legislative, “aspectele fundamentale în materia dreptului referendar nu trebuie să poată fi modificate cel puțin un an înainte de referendum”.

CCR s-a pronunțat pentru că fusese sesizată de PDL, UDMR și PP-DD, care nu cereau amânarea cu un an a aplicării legii, ci reclamau același lucru ca și președintele Băsescu acum, anume nereprezentativitatea unui referendum cu prag prea scăzut de prezență. CCR a respins însă această sesizare, arătând în motivarea deciziei sale că “prevederile art.2 alin.(1), art.90, art. 95 alin. (3) și art.151 alin.(3) din Constituție nu dispun expres cu privire la un anumit prag de participare la vot. Curtea nu a identificat vreun text care să impună ori să recomande un cvorum de participare la referendum, toate dispozițiile constituționale făcând referire la stabilitatea legislației electorale, inclusiv cea cu privire la referendum”.

“Prin urmare, reglementarea sau modificarea condițiilor privind validarea referendumului este de competența exclusivă a legiuitorului, numai acesta fiind cel îndreptățit potrivit art. 73 alin. (3) lit. d) din Constituție să reglementeze organizarea și desfășurarea prin lege organică a acestui instrument de consultare populară. De aceea, Curtea apreciază că varianta de reglementare a cvorumului de participare aleasă de legiuitor prin legea supusă controlului de constituționalitate, asigură o rerezentativitate suficientă de natură a conferi deciziei adoptate forța care reflectă voința populară, astfel încât suveranitatea poporului, consacrată la art. 2 din Constituție, să nu fie afectată în vreun fel”, continuă textul din motivarea deciziei CCR.

Mai mult, CCR arată că în Constituție este consacrat dreptul de a vota, nu și obligația, astfel încât absenteismul este el însuși o opțiune. “Exprimarea unei opțiuni politice poate avea loc nu numai prin participarea la referendum, ci și chiar prin neparticiparea la acesta, mai ales în situațiile în care legislația relevantă impune un anumit cvorum de participare. În acest fel, se poate crea o majoritate de blocaj raportat la numărul cetățenilor unui stat; în acest mod, cei ce aleg sănu își exercite dreptul la vot consideră că printr-o conduită pasivă își pot impune voința politică. Astfel, alegând să nu își exercite un drept constituțional, cetățenii își văd realizate propriile lor convingeri prin neacceptarea, în mod indirect, a celor contrare”.

Această observație a CCR, venită după referendumul din iunie 2012 când opozanții demiterii președintelui și-au exprimat opțiunea boicotând referendumul, este conținută ți în documentele Comisiei de la Veneția, care în general nu recomandă instituirea unui cvorum de prezență (care stimulează strategiile bazate pe absenteism ca mijloc de invalidare a referendumurilor) și nici a unui cvorum de aprobare (care riscă să ducă la situații când proiectul supus referendumului este aprobat cu majoritatea celor prezenți la vot, dar nu și cu majoritatea alegătorilor de pe listele electorale).

Totuși, Comisia de la Veneția precizează că sunt situații când un cvorum de participare este necesar pentru a da autoritate rezultatului votului, iar atunci când legea generală a referendumului dintr-o țară prevede cvorumuri, este recomandabil ca acestea să se aplice unitar pentru toate tipurile de referendum și să se asigure stabilitatea legislativă – stabilitate pe care a insistat CCR prin decizia sa de a amâna aplicarea acestei legi cu un an.